In acest sens, prin Legea nr. 193/2000 au fost transpuse si implementate prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, iar prin O.U.G. nr. 50/2010 s-au transpus prevederile Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru
consumatori.Exemple clare de situatii in care persoanele cu credite castiga în fata bancilor:
-Exista banci care spun ca dobanda e fixa, apoi clientii descopera ca a devenit variabila.
-În multe contracte de credit e precizat ca”se poate modifica dobanda în functie de situatia financiara de pe piata din Romania”, fara sa fie precizat ce înseamna acest lucru. Aceasta e o clauza abuziva. Odata cu aplicarea Ordonantei 50, multe banci au transformat nefondat comisionul de risc, în comision de administrare. Acesta reprezinta circa 1% pe luna din valoarea creditului.
Pasii de urmat in declansarea unui astfel de proces sunt urmatorii:
In primul rand trebuie depusa reclamatia la Protectia Consumatorilor Intrucat ANPC are deja foarte multe dosare deschise impotriva bancilor, multi clienti care fac plangere catre aceasta instituite, iar apoi sunt introdusi de catre ANPC in dosarele aflate deja pe rolul instnelor intre aceasta institutie si banci. O mare parte din procese au ca obiect diverse clauze inserate in contractile de credit, care sunt considerate abuzive, conform Legii nr. 193/2000. Instantele au considerat, de multe ori ca fiind abuziv modul de calcul arbitrar al dobanzii, fara a se tine cont de formulele si clauzele stipulate în contract.
Trebuie avuta in vedere si hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene , care priveste interpretarea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, coroborata cu reglementarea Uniunii Europene aplicabila contractelor de credit de consum, care prevede ca : “…- sistemul de protectie pus in aplicare prin Directiva 93/13 se bazeaza pe ideea ca un consumator se gaseste intr-o situatie de inferioritate fata de un vanzator sau un furnizor in ceea ce priveste atat puterea de negociere, cat si nivelul de informare, situatie care il conduce la adeziunea la conditiile redactate in prealabil de vanzator sau furnizor;
– clauzele abuzive nu creeaza obligatii pentru consumator, aceasta reprezentand o dispozitie imperativa, o norma echivalenta cu normele nationale care ocupa, in cadrul ordinii juridice interne, rangul de norme de ordine publica;
– instanta nationala este obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, inclusiv in ipotezele in care consumatorul se abtine sa invoce caracterul abuziv al acestei clauze fie pentru ca acesta nu isi cunoaste drepturile, fie pentru ca este descurajat sa le invoce din cauza cheltuielilor pe care le-ar implica o actiune in justitie;
– la incheierea contractului de credit, debitorul sa fie in posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra intinderii obligatiilor sale; informarea consumatorului asupra costului global al creditului (DAE), sub forma unei dobanzi calculate potrivit unei formule matematice unice, are o importanta esentiala;