RECUPERARE-CREANTE – RECUPERARI-CREANTE
Analizând acest text de lege rezultă că pentru creanţele care nu depăşesc o anumită valoare, anume să nu depăşească suma de 10.000 de lei. Deci, pentru creanţe care nu depăşesc această sumă, recuperarea se va face în baza formularului pus la dispoziţie reclamantului şi cuprinde toate informaţiile necesare cu privire la litigiu. Părerea noastră este că acest formular corespunde realităţii economice de astăzi, el fiind în mare parte o copie a formularului de ordonanţă europeană de plată pus la dispoziţie de Uniunea Europeană pentru recuperarea creanţelor în cazul în care firmele au parteneri din alte state membre UE.
În principiu, procedura cu privire la cererile de valoare redusă este o procedură scrisă. Cu toate acestea, se poate solicita, prin formularul de cerere sau într-o etapă ulterioară, organizarea unor dezbateri orale. De asemenea, şi instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar. Aceste modificări privind procedura scrisă vor grăbi astfel finalizarea litigiului dedus judecăţii, întrucât de cele mai multe ori dezbaterile nu făceau altceva decât să întârzie sentinţa.
De altfel şi pârâtul beneficiază de un formular special pentru apărările pe care le va formula, dar art. 1029 alineat 4 arată că acesta nu este obligat să folosească formularul, putând răspunde prin orice alt mijloc adecvat. Acesta va transmite apărările în termen de 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.
Un alt aspect important este faptul că la suma de 10.000 de lei nu se iau în calcul dobânzile şi penalităţile, acestea calculându-se separat prin rubrica specială din formular. Potrivit art. 1026 din NCPC această procedură nu este obligatorie, ci reclamantul are dreptul să opteze între această procedură şi cea de drept comun.
În cazul în care din diverse motive cererea nu poate fi soluţionată potrivit acestei proceduri, instanţă judecătorească are obligaţia de a informa părţile în acest sens, iar dacă reclamantul nu îşi retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun. Interesant de punctat este faptul că din reglementarea acestei proceduri nu rezultă şi valoarea taxei de timbru, care în cazul celor două proceduri instituite prin OG 119/2007 şi OUG 5/2001 era de 39 de lei.
La art. 1013 din NCPC este prevăzută procedura ordonanţei de plată care se aplică creanţelor certe lichide şi exigibile rezultate din obligaţii constatate printr-un contract. La o analiză mai amănunţită a textului rezultă că procedura nu se poate folosi decât în cazul obligaţiilor izvorâte dintr-un contract. De asemenea prevederile se aplică şi în cazul contractelor cu statul şi alte autorităţi contractante precum reprezentante ale altor state membre UE. Astfel, procedura se poate folosi şi în cazul contractelor de achiziţie publică.
Art. 1014 instituie două proceduri prin care creditorul a informat debitorul despre somaţie şi anume, fie prin executor judecătoresc, fie fără executor judecătoresc prin scrisoare recomandată cu conţinut declarant. Punctăm că nu este obligatorie folosirea unui executor judecătoresc. Prin somaţie, debitorul este înştiinţat că în termen de 15 zile să îşi execute obligaţia.
În cazul în care după aceste 15 zile debitorul nu a achitat, creditorul are dreptul să introducă acţiunea la instanţa competentă să judece cererea. Potrivit prevederilor NCPC nedepunerea întâmpinării poate fi considerată de instanţă că o recunoaştere a datoriei.
Articolul 1021 precizează că instanţa în hotărârea pe care o emite va stabili şi termenul de plată care va fi cuprins între 10-30 de zile de la comunicarea acesteia. Se mai prevede că ordonanţa de plată va fi emisă în maxim 45 de zile de la introducerea cererii dacă debitorul nu contestă creanţa.