Apel. Desfiinţarea sentinţei primei instanţe. Rejudecare – Jurisprudenta ICCJ 2014
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Apelul
Indice alfabetic: Drept procesual penal
– apel
C. proc. pen., art. 195, art. 379 pct. 2 lit. b)
În conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, numai dacă judecarea cauzei în primă instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate sau dacă există unul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) din acelaşi cod, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.
În raport cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în cazul în care, în mod greşit, prima instanţă a pronunţat o soluţie de achitare – pentru o faptă cu privire la care a efectuat cercetarea judecătorească şi cu privire la care părţile au pus concluzii – pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, în procedura reglementată în art. 195 C. proc. pen., îndreptarea acestei erori de judecată se face pe calea rejudecării cauzei în apel, iar nu pe calea desfiinţării sentinţei şi a trimiterii spre rejudecare la prima instanţă.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1320 din 16 aprilie 2013
Prin sentinţa penală nr. 80 din 14 martie 2012, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut în art. 82 C. pen., respectiv pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea comercială A. – prin lichidator societatea comercială K., la plata sumei de 532.670,45 lei către partea civilă societatea comercială S. cu titlu de despăgubiri civile.
Prin încheierea de şedinţă din 26 aprilie 2012, în baza art. 195 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei penale nr. 80 din 14 martie 2012pronunţată de Tribunalul Vrancea, în sensul că:
„ – în conţinutul alineatului 1, în loc de: „Condamnă pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.(2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la un an închisoare” s-a consemnat „Condamnă pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la un an închisoare.”
După alineatul 1 a fost introdus un nou alineat cu următorul conţinut:
„Achită pe inculpatul A.G. pentru fapta incriminată la alin. (3) al art. 215 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.”
Prin decizia penală nr. 237/A din 6 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpatul A.G., a desfiinţat sentinţa penală nr. 80 din 14 martie 2012 şi încheierea de şedinţă din 26 aprilie 2012 pronunţate de Tribunalul Vrancea şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. A menţinut actele procedurale efectuate până la data de 14 martie 2012.
Procedând la schimbarea încadrării juridice (nepusă în discuţie) şi la pronunţarea unei soluţii de achitare printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale dată în camera de consiliu, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora instanţa hotărăşte prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului,pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, precum şi a dispoziţiilor înscrise în art. 195 C. proc. pen. şi ale art. 334 C. proc. pen.
Schimbarea încadrării juridice şi pronunţarea unei soluţii de achitare nu pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, soluţia iniţială neputând fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute în art. 195 C. proc. pen. Având în vedere că încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale şi, totodată, a felului şi a limitelor pedepsei aplicabile, ţinând cont că procedura penală prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite condiţii a căror îndeplinire constituie o garanţie atât a dreptului la apărare al părţilor, cât şi al soluţionării corecte a cauzei, fiind fără relevanţă dacă schimbarea încadrării juridice priveşte o infracţiune mai uşoară sau mai gravă, curtea de apel a constatat că, în fapt, tribunalul nu s-a pronunţai asupra fondului cauzei în cadrul procesual prevăzut de lege şi că, în situaţia dată, nu se poate substitui primei instanţe, chiar dacă apelul este devolutiv, fără a încălca dreptul la apărare, precum şi dreptul la o cale de atac al părţilor, cu precădere al inculpatului, garanţii care corespund şi exigenţelor art. 6 paragraf 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Împotriva deciziei nr. 237/A din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul A.G.
Apărătorul ales al recurentului inculpat învederează că motivele recursului formulat sunt cele prevăzute, între altele, în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.
Analizând decizia nr. 237/A din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, instanţa urmează să admită calea de atac conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii:
Apărarea a invocat greşita aplicare a legii cu privire la art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., prin trimiterea cauzei spre rejudecare de către tribunal.
Instanţa de recurs constată că, deşi soluţia de pronunţare a unei achitări pe calea unei încheieri de îndreptare de eroare materială este greşită, îndreptarea erorii de judecată se face pe calea rejudecării cauzei în apel şi nu pe calea desfiinţării sentinţei şi trimiterii spre rejudecare la instanţa de fond, având în vedere că a existat o cercetare judecătorească în ceea ce priveşte fapta respectivă, iar părţile au pus concluzii la instanţa de fond cu privire la acuzaţia respectivă.
În cauză, soluţia de desfiinţare cu trimitere este determinată, conform considerentelor deciziei din apel, de schimbarea încadrării juridice şi pronunţarea unei soluţii de achitare, care nu pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, soluţia iniţială neputând fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute în art. 195 C. proc. pen. Instanţa de apel a considerat că încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale şi, totodată, a felului şi a limitelor pedepsei aplicabile, ţinând cont că procedura penală prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite condiţii a căror îndeplinire constituie o garanţie atât a dreptului la apărare al părţilor, cât şi al soluţionării corecte a cauzei, fiind fără relevanţă dacă schimbarea încadrării juridice priveşte o infracţiune mai uşoară sau mai gravă. Curtea de apel constatat că, în fapt, tribunalul nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei în cadrul procesual prevăzut de lege şi că, în situaţia dată, nu se poate substitui primei instanţe, chiar dacă apelul este devolutiv, fără a încălca dreptul la apărare, precum şi dreptul la o cale de atac al părţilor.
Instanţa de recurs constată că inculpatul a fost audiat în cauză cu privire la acuzaţiile formulate împotriva sa, că schimbarea de încadrare juridică a fost pusă în discuţia părţilor, care au formulat concluzii, astfel că există o omisiune a instanţei de fond de a se pronunţa pe calea prevăzută de lege asupra acuzaţiilor şi nu o încălcare a regulilor procesului echitabil care să nu poată fi înlăturată decât prin reluarea procesului penal.
Conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.
Niciuna dintre ipotezele anterioare nu este incidenţă în speţă. Inculpatul a fost legal citat şi a fost prezent, fiind audiat de către instanţa de fond, iar nulităţile prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nu se referă la cazul de faţă, care priveşte pronunţarea unei soluţii incompatibile cu regimul încheierilor de îndreptare de eroare materială. Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen, dispoziţiile referitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile referitoare la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, atunci când sunt obligatorii conform legii,precum şi la întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori. Pronunţarea unei soluţii de achitare pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale nu face parte dintre nulităţile prevăzute în art. 197 C. proc. pen., astfel că, având în vedere efectul devolutiv al apelului, greşeala va fi îndreptată în rejudecarea de către instanţa în faţa căreia a fost criticată hotărârea respectivă, când vor fi analizate şi celelalte critici formulate de către recurenţi.
Ca urmare a greşitei aplicări a legii, decizia instanţei de apel nu a soluţionat fondul cauzei, nu a existat o pronunţare asupra faptelor deduse judecăţii, curtea de apel rezumându-se la a trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond. În ipoteza lipsei unei hotărâri cu privire la acuzaţiile formulate împotriva inculpatului, caz reglementat în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte din actul de sesizare), soluţia prevăzută de Codul de procedură penală este cea de la art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei nr. 237/A din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a casat decizia penală recurată şi a trimis cauza la Curtea de Apel Galaţi pentru rejudecarea apelurilor declarate de procuror şi inculpatul A.G.
Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. se abrogă.