Litigiu având ca obiect drepturi stabilite în favoarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare în temeiul dispoziţiilor pct.2 alin.(1) din Anexa IV/2 la Legea nr.330/2009 la trecerea acestora în rezervă sau direct în retragere. Instanţa competentă să-l judece. – Jurisprudenta ICCJ 2014

Legea nr.263/2010, art.153 lit.f)

Cuprins pe materii: Drept procesual civil

Indice alfabetic: cadre militare

                             Funcţionari publici cu statut special

                            

Potrivit dispoziţiilor de la pct.2 alin.(1) din Anexa IV/2 la Legea nr.330/2009,  „La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţa naţională beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziţiei de activitate…”.

Competenţa de soluţionare a litigiilor izvorâte din aplicarea acestor dispoziţii legale aparţine, potrivit art.2 lit.c) din Codul de procedură civilă – 1865 şi art.153 lit.f) din Legea nr.263/2010, tribunalului, ca instanţă de litigii de muncă şi asigurări sociale, sumele cuvenite în temeiul  acestora având natura juridică a unui ajutor social de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, iar nu a unor drepturi salariale cuvenite unor funcţionari publici în activitate, pentru a fi incidente dispoziţiile art.109 din Legea nr.188/1999.

Decizia nr. 2965 din 7 martie 2013

Notă: Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009 a fost abrogată la data de 01 ianuarie 2011de Legea nr. 284/2010, publicată în  Monitorul Oficial, nr. 877 din 28/12/2010.

Prin acţiunea înregistrată la data de 31 mai 2012  pe rolul Tribunalului Satu Mare, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, transpusă potrivit dispoziţiilor art.99 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr.352/2006 de la Secţia civilă a aceleiaşi instanţe, reclamantul DDI a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, obligarea acestuia la plata drepturilor băneşti cuvenite în temeiul prevederilor Anexei IV/2 pct.2 alin. (1) din Legea nr. 330/5.11.2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondul publice, constând într-un ajutor egal cu 10 solde/salarii, precum şi dobânzii legale aferente acestora de la data scadenţei şi până la plata efectivă a acesteia.

Prin Sentinţa civilă nr.1617/CA din data de 4 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, in dosarul nr. 4548/83/2011*, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului invocată din oficiu şi s-a declinat în favoarea Curţii de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a constatat că prin prezenta acţiune se solicită pretenţii rezultate din aplicarea Legii nr.330/2009, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar potrivit art.10 alin.(1) din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

De asemenea, a reţinut tribunalul şi dispoziţiile art.3 pct.1 Cod procedură civilă potrivit cărora curţile de apel judecă in primă instanţă procesele şi cererile in materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor publice centrale, apreciind astfel că este competentă a soluţiona cauza Curtea de Apel Oradea.

Prin sentinţa nr.254/CA din data de 3 septembrie 2012  pronunţată de Curtea de Apel Oradea, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul cu numărul 4548/83/CA/2011* – P.I., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Oradea, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare – Secţia I civilă.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă s-a dispus trimiterea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a constatat că cererea formulată de către reclamant privind obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti cuvenite în temeiul Legii nr. 330/2009, reprezintă un litigiu de asigurări sociale, iar competenţa aparţine tribunalului in temeiul art.2 lit.c) Cod de procedură civilă şi art.153 lit.f) din Legea nr.263/2010.

Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

            În cauză, este necontestat că obiectul cererii cu care reclamantul a învestit instanţa de judecată îl formează solicitarea de obligare la pârâtului la plata drepturilor cuvenite în temeiul Anexei IV/2 pct.2 alin.(2) din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

            Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor de la pct.2 alin.(1) din Anexa IV/2 la Legea nr.330/2009, în vigoare la data respectivă, „La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţa naţională beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziţiei de activitate astfel…”.

            Or, din interpretarea textului legal citat mai sus, rezultă că sumele cuvenite au natura juridică a unui ajutor social de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, iar nu a unor drepturi salariale cuvenite unor funcţionari publici în activitate, pentru a fi incidente dispoziţiile art.109 din Legea nr.188/1999.

            Astfel fiind, competenţa de soluţionare a acestui litigiu aparţine, potrivit art.2 lit.c) din Codul de procedură civilă – 1865 şi art.153 lit.f) din Legea nr.263/2010, tribunalului, ca instanţă de litigii de muncă şi asigurări sociale.