Acțiune în anularea certificatului de înregistrare a unor modele industriale. Elementele analizei anteriorității distructivă de noutate. – Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii : Dreptul proprietății intelectuale. Desene și modele industriale.

Index alfabetic : model industrial

–          anterioritate

–          noutate

Legea nr. 129/1992

 

În analiza anteriorităţii distructive de noutate a unor modele industriale, în cadrul cerinţei noutăţii, instanţa nu este ţinută de (sau numai de) dreptul invocat de partea reclamantă, ci de orice probă care poate susţine lipsa condiţiei de registrabilitate – textul legal nefăcând nicio distincţie în acest sens. Pe de altă parte, anterioritatea distructivă de noutate se apreciază în raport cu desenul sau modelul industrial reclamat ca fiind înregistrat nelegal.

 

Secția I civilă, decizia nr. 9 din 15 ianuarie 2013

 

Prin decizia civilă nr.55A din data de 29 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelurile formulate de pârâta SC S. SRL şi reclamanta SC T.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1077 din 08.06.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă în contradictoriu cu intimatul – pârât Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, ca nefondate.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta S.C. T.C. S.R.L. a solicitat anularea certificatului de înregistrare modele industriale cu nr. 017900 din 29.10.2007, depozit naţional reglementar din data de 30.05.2006, cu denumirea „Scări interioare”, titular S.C. S. S.R.L., şi obligarea OSIM să publice în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, Secţiunea Desene şi Modele Industriale hotărârea ce se va pronunţa.

Printr-o precizare ulterioară, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 2 din Legea nr.129/1992, privind înţelesul unor termeni şi dispoziţiilor art. 9, privind noutatea şi caracterul individual.

SC S. SA a formulat cerere de intervenţie în interes propriu în contradictoriu cu reclamanta şi OSIM, în temeiul dispozițiilor art. 49 alin.(l) şi urm. C.pr.civ., solicitând anularea certificatului de înregistrare nr. 011903 din 29.08.2001 obţinut pe baza depozitului naţional reglementar din 28.02.2004, obligarea OSIM la radierea din Registrul Naţional DMI a modelelor din certificatul menţionat.

Tribunalul a admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu şi, apreciind că judecarea cererii principale ar fi întârziată prin judecarea odată cu cererea de intervenţie, a dispus, în baza art. 55 C.pr.civ., disjungerea acestei din urmă cereri şi judecarea în dosar separat.

Prin sentinţa civilă nr. 1077 din 08.06.2011 a fost admisă în parte cererea formulată şi precizată de reclamanta SC T.C. SRL, dispunându-se anularea parţială a certificatului DMI nr. 017900/2007 al pârâtei, cu denumirea „scări interioare”, cu privire la modelele 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13 14, 18, 19, 20, 24 şi 26 ; publicarea hotărârii irevocabile în BOPI – secţiunea DMI, de către OSIM ; respingerea cererii de anulare a certificatului DMI cu privire la modelul nr. 6, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta a solicitat anularea parţială a certificatului de înregistrare DMI nr. 017900 din data de 29.10.2007, obţinut de pârâtă cu denumirea „Scări interioare”, respectiv cu privire la modelele 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 16, 17, 18, 19, 20, 24 şi 26, solicitare în susţinerea căreia aceasta a invocat neîndeplinirea condiţiei legale referitoare la noutate, condiţie prevăzută în art. 6 din legea 129/1992.

Potrivit dosarului depus de OSIM, pârâta SC S. SRL a depus cererea de înregistrare a DMI „scări interioare” sub nr. F/0335, solicitând protecţia a 37 desene/modele, fiind constituit depozitul naţional reglementar din 30.05.2006. În urma examinării cererii, prin hotărârea nr. 19748 din 29.10.2007, Comisia de examinare desene şi modele industriale a admis, în parte, un număr de 27 modele industriale din depozitul menţionat, fiind eliberat certificatul nr. 017900 cu titlul „Scări interioare” .

Reclamanta, la rândul său, a obţinut certificatul de înregistrare DMI, cu denumirea „Scări”, nr. 013088/2003, pentru 3 modele industriale, precum şi certificatul de înregistrare DMI, cu nr. 011903/2002, pentru 11 modele industriale.

Potrivit definiţiei date la art. 2 din Legea nr.129/1992, prin desen sau model se înţelege aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, redat în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, „un desen sau un model industrial este nou dacă, anterior datei de constituire a depozitului reglementar al cererii sau al priorităţii recunoscute, nu a mai fost făcut public, în ţară şi în străinătate, pentru aceeaşi categorie de produse.” De asemenea, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 129/1992, „se consideră că un desen sau model industrial are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model industrial făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare.” Această condiţie este o consecinţă a împrejurării că modelul sau desenul industrial implică o activitate intelectuală creativă şi trebuie să reprezinte, în fapt, aspectul nou al unui produs. Modelul industrial reprezintă combinaţia tuturor caracteristicilor de ordin estetic (linii, contururi, culori, formă, textură, ornamentaţie) ce ţin de aspectul exterior al produsului, cu excluderea oricăror caracteristici sau detalii tehnice.

Reclamanta a susţinut lipsa noutăţii modelelor industriale din certificatul pârâtei, respectivele modele fiind analizate şi comparate prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea proprietate industrială, în raport de certificatele de înregistrare şi de înscrisurile depuse la dosar, un al doilea obiectiv fiind identificarea documentelor distructive de noutate.

În baza documentelor puse la dispoziţia expertului, expertul a stabilit următoarele:

Modelul 1 din certificatul 017900 al pârâtei este format din scara 1/2 turnantă, cu structura de susţinere, treptele fiind sub forma unei plăci dreptunghiulare, cu balustrada formată din baluştri şi mâna curentă, nefiind identificat vreun document opozabil, astfel încât acest model îndeplineşte condiţia noutăţii.

Modelul 2 şi 3 au fost anulate prin decizia nr. 224A din 12.10.2010 a Curţii de Apel Bucureşti.

Modelul 4 din certificatul pârâtei – scară dreaptă formată din două laterale tăiate sub forma unor dinţi de ferăstrău, tăietura formând un unghi de 90 de grade, având o latură orizontală pe care se fixează treapta care este sub formă rectangulară – este identic cu modelul Bretagne din pliantul S. SA din 08/2002, neîndeplinind condiţia noutăţii.

Modelul 5 din certificatul pârâtei – scară cu palier de odihnă, formată din două scări drepte formate din două laterale tăiate sub forma unor dinţi de fierăstrău, formând un unghi de 90 de grade, iar marginea exterioară a treptei este sub forma unui arc de cerc. Cele două scări drepte sunt unite între ele prin intermediul unui palier sub forma unui pătrat sprijinit pe 4 picioare sub formă paralelipipedică – nefiind identificat nici un model identic sau asemănător cu acesta.

Modelul 6 – scară formată din două rame laterale sub formă de paralelogram, treptele sub formă dreptunghiulară sunt încastrate în ramă cu patru elemente şi prezintă nişte ambutisări, forma acestora nefiind clară, la partea superioară scara prezintă un element de cuplare de formă dreptunghiulară – existând diferenţe între acest model şi modelul 1 din DMI 011903 al reclamantei.

Modelul 7 – scară formată din două laterale în care sunt încastrate treptele de formă paralelipipedică, iar pe una din laterale se poate monta balustrada din două elemente verticale cu secţiune pătrată şi mai mulţi baluştri verticali echidistanţi – este identic cu modelul Jura din catalogul Sogem din 2000, neîndeplinind condiţia noutăţii.

Modelul 8 – scară formată din două laterale în care sunt încastrate treptele de formă paralelipipedică cu turnantă din 3 trepte, pe una din laterale se poate monta balustrada din două elemente verticale cu secţiune pătrată şi mai mulţi baluştri verticali echidistanţi – fiind identic cu modelul Cottage şi Cardiff 2000, deci nu îndeplineşte condiţia noutăţii.

Modelul 9 – scară formată din două laterale în care sunt încastrate treptele de formă paralelipipedică cu turnantă din 3 trepte, pe una din laterale se poate monta balustrada din două elemente verticale cu secţiune pătrată şi mai mulţi baluştri verticali echidistanţi – este identic cu modelul Savoie din pliantul Sogem 08/2002, deci nu îndeplineşte condiţia noutăţii.

Modelul 10 şi modelul 12 – scară tradiţională formată din două laterale în care sunt încastrate treptele de formă paralelipipedică – sunt identice cu modelul Cottage din 2000 şi Premium din 1997, neîndeplinind condiţia noutăţii.

Modelul 11 şi modelul 13, forma asemănătoare cu modelul 8 şi modelul 9, nu îndeplinesc condiţia noutăţii.

Modelul 14 – scară elicoidală cu un ax central cilindric cu trepte sub formă de petale de forma trapezoidală care pe una din laturi aproape de ax prezintă o concavitate iar pe cealaltă latură spre exterior prezintă o altă concavitate, aşezarea treptelor alternând, iar balustrada este alcătuiră din elemente sub forma literei F rotit cu 90 de grade în sensul acelor de ceasornic, prinse unul după altul, decalate cu înălţimea dintre trepte – este identic cu modelul Mercure din 2000, catalogul Sogem, nefiind îndeplinită condiţia noutăţii.

Modelul 15 a fost anulat prin decizia 224A din 12.10.2010 a Curții de Apel Bucureşti.

Modelele 16 şi 17- scară elicoidală cu un ax central cilindric cu trepte sub formă de petale de forma trapezoidală care pe una din laturi aproape de ax prezintă o concavitate iar pe cealaltă latură spre exterior prezintă o altă concavitate, aşezarea treptelor alternând, iar balustrada este alcătuiră din elemente sub forma de baston prinse unul după altul, decalate cu înălţimea dintre trepte – sunt identice cu modelul 8 din DMI 011903, identice cu modelul Saturne din 2000, neîndeplinind condiţia noutăţii.

Modelul 18 – scară cu structură de susţinere, reglabilă individual pentru fiecare treaptă, cu trepte de formă poligonală, rezultată prin decuparea unei pătrimi dintr-un paralelipiped, aşezarea treptelor cu decuparea în stânga sau în dreapta alternează, iar balustrada este alcătuită din elemente de tip baston prinse unul după altul – este identic cu modelul 11 din DMI 011903, identic cu modelul Mars al Sogem din 2000, fără balustrade, deci nu îndeplineşte condiţia noutăţii.

Modelul 19 – scară formată din două laterale de care sunt fixate treptele de formă trapezoidală, pe una din laturi putându-se monta balustrada formată din trei elemente verticale de care sunt fixate alte două elemente paralel cu laturile scării – este identic cu modelul Osaks al Sogem din 2000 şi nu îndeplineşte condiţia noutăţii.

Modelul 20 – scară formată din două laterale de care sunt fixate treptele de formă trapezoidală, pe una din laturi putându-se monta balustrada formată din trei elemente verticale de care sunt fixate alte două elemente paralel cu laturile scării, este identic cu modelul Tokyo al Sogem 02000, deci nu este nou.

Modelele 21, 22 şi 23 au fost anulate prin decizia 224A din 12.10.2010 a Curţii de Apel Bucureşti.

Modelul 24 – scară elicoidală cu treptele de formă triunghiulară, fixate pe un ax cilindric, iar ultima treaptă având o formă triunghiulară, balustrada formată din elemente de tip baston combinată cu elemente liniare verticale, prinse unul după altul iar pe ultima treaptă un panou format din 7 bare verticale unit cu o bară orizontală – este identic cu modelul Helios 2000, deci nu este nou.

Modelul 25 – scară elicoidală cu un ax central cilindric având treptele de formă triunghiulară iar ultima treaptă având forma unui pătrat, balustrada parapet cu doi stâlpi şi balustradă pentru palier este identic cu modelul Square Wood Sogem 2002, deci nu este nou.

Modelul 26 – scară elicoidală cu trepte triunghiulare fixate de un ax central, ultima treaptă sub formă de triunghi, balustrada formată din elemente tip baston combinate cu elemente liniare verticale, prinse unul de altul, decalate cu înălţimea dintre trepte – identic cu modelul Uranus Sogem 2002, deci nu este nou.

În raport de concluziile expertizei, expuse în cele ce preced, prima instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat anularea modelelor nr. 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 16, 17, 18, 19, 20, 24 şi 26, prin cererea de chemare în judecată iniţială şi cererea precizată, expertiza stabilind că nu îndeplinesc condiţia noutăţii modelele din certificatul pârâtei SC S. SRL cu nr. 017900: 4 (a cărui anulare nu s-a solicitat), 1, 8, 9, 10,11,12, 13, 14, 16, 17, 18, 19, 20, 24, 25 ( a cărui anulare nu s-a solicitat) şi 26.

În consecinţă, având în vedere că pentru modelul 6 solicitat la anulare, nu s-a constatat lipsa noutăţii, a fost admisă în parte cererea precizată, dispunându-se anularea parţială a certificatului DMI 017900 al pârâtei SC S. cu denumirea „Scări interioare”, cu privire la modelele 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 18, 19, 20, 24 şi 26, respingându-se cererea cu privire la anularea modelului 6 din acelaşi certificat, ca neîntemeiată.

S-a dispus totodată publicarea hotărârii irevocabile de către OSIM în Buletinul de Proprietate Industrială – Secţiunea Modele şi Desene Industriale.

În analiza apelului formulat împotriva sentinței primei instanţe de titulara certificatului anulat în parte, instanţa a reţinut următoarele:

       1. Reproşând primei instanţe faptul că a respins în mod eronat excepţia privind nulitatea actelor de procedură – ce a fost invocată de pârâta apelantă în raport de împrejurarea că citaţiile ce i-au fost emise pentru termenele de judecată anterioare datei de 19.11.2010 (dată la care a fost depus actul procedural prin care a fost invocată această excepţie) nu au fost comunicate cu respectarea exigenţelor art. 89 alin. (1) şi a art. 92¹ din C.pr.civ. – apelanta pârâtă nu expune vreo critică concretă la adresa considerentelor care sprijină această soluţie a instanţei de fond, ci se limitează la a relua argumentele prin care această excepţie a fost susţinută la judecata cauzei în fond.

Apelul este o cale de atac ordinară în cadrul căreia, potrivit cu exigenţele art. 295 alin. (1) coroborat cu art. 129 alin. ultim din C.pr.civ., se realizează un control judiciar relativ la legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, iar nu o nouă judecată a cererilor şi apărărilor formulate de părţi în etapa procesuală anterioară, în aceleaşi coordonate în care ele au făcut obiect al evaluării primei instanţe.

Astfel, în condiţiile în care apelanta pârâtă nu aduce vreo critică aptă a permite instanţei de apel să evalueze legalitatea şi/sau temeinicia raţionamentului ce a stat la baza soluţiei adoptate de prima instanţă – de respingere a excepţiei nulităţii actelor de procedură – nu există suportul necesar evaluării legalităţii şi/sau temeiniciei soluţiei de respingere a menţionatei excepţii.

Aceeaşi este situaţia şi în ce priveşte apărarea (susţinută în faţa primei instanţe), potrivit cu care a fost încălcat principiul contradictorialităţii, în absenţa unei citări realizate în acord cu dispoziţiile procedurale menţionate.

Pentru a respinge menţionatele apărări formulate de pârâtă, prima instanţă a reţinut – astfel cum reiese din încheierea de şedinţă din data de 09.02.2011 – pe de o parte, că reprezentantul părţii a confirmat împrejurarea că a fost primit certificatul de înregistrare a modelului industrial a cărui anulare se solicită chiar la adresa la care s-a realizat citarea pretins nelegală, comunicarea (de către OSIM) respectivului certificat având loc la data de 04.07.2008, iar pe de altă parte că delegaţia apărătorului pârâtei depusă în dosar reflectă faptul că partea avea cunoştinţă de existenţa dosarului. De asemenea, pârâta a participat la lucrările premergătoare întocmirii raportului de expertiză.

Aceste constatări ale instanţei de fond sunt fundamentate pe probatoriul existent în dosarul cauzei.

Potrivit art. 105 alin.(2) din C.pr.civ., actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale „se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”. Or, în speţă, deşi neregularităţile procedurale invocate de pârâta apelantă fac obiect al unor reglementări ce consacră nulitatea expresă a actelor de procedură îndeplinite în acest mod, consecinţa fiind aceea că partea este exonerată de obligaţia de a face dovada vătămării suferite ca urmare a actelor de procedură astfel îndeplinite, în lumina prevederilor art. 105 alin. (2) din C.pr.civ., se impunea a fi justificată şi condiţia ca vătămarea suferită să nu fi putut fi înlăturată în alt mod decât prin anularea lor.

Nu numai că pârâta apelantă nu a formulat susţineri de natură a justifica îndeplinirea acestei din urmă condiţii, dar, astfel cum în mod judicios a constatat prima instanţă, partea a întreprins demersuri pentru angajarea unui avocat şi studierea – prin avocatul angajat – a pieselor dosarului încă din data de 13.10.2009, anterior momentului procesual al discutării probatoriului, ceea ce reflectă faptul că în mod obiectiv avea cunoştinţă de existenţa litigiului, de stadiul procesual în care acesta se afla şi de a-şi exercita astfel drepturile procesuale.

Mai mult, partea a administrat şi probe în derularea litigiului, înfăţişând expertului înscrisuri ce au fost valorificate de acesta la întocmirea raportului de expertiză.

În raport de aceste considerente este corectă soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei nulităţii actelor de procedură ce au fost întocmite în cauză până la data de 19.11.2010 – nefiind îndeplinite condiţiile cerute cumulativ prin dispoziţiile art. 105 alin. (2) din C.pr.civ. spre a opera o atare sancţiune procedurală.

Apărările formulate de pârâta apelantă în faţa primei instanţe s-au limitat la cele 3 excepţii invocate prin memoriile depuse la data de 10.11.2010 şi respectiv 19.11.2010, respectiv excepţiile privind: perimarea cererii de chemare în judecată; nulitatea actelor de procedură şi încălcarea principiului contradictorialității.

Or, în condiţiile în care a formulat respectivele apărări, partea avea posibilitatea – şi obligaţia, potrivit cu exigenţele art. 129 alin. (1) coroborat cu art. 723 alin. (1) din C.pr.civ. – de a formula şi apărările considerate adecvate cu privire la fondul pricinii, fiind astfel asigurate premise obiective pentru înlăturarea vătămării pretins suferite ca efect al neregularităţilor sesizate în privinţa procedurii de citare.

Nici împrejurarea că nu a fost respectat principiul contradictorialităţii până la îndeplinirea, de către apelanta pârâtă, a menţionatului act procedural nu poate conduce la anularea actelor de procedură efectuate în precedent, nefiind dovedită vătămarea pretins suferită.

     2. Motivul pentru care prima instanţă a dispus anularea parţială a certificatului de înregistrare DMI cu nr. 017900/2007 – cu denumirea „scări interioare” – a fost acela că modelele industriale în privinţa cărora s-a constatat intervenită această sancţiune civilă nu îndeplinesc condiţia noutăţii cerută prin dispoziţiile art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 129/1992.

Cum condiţiile privind noutatea şi caracterul individual – instituite prin art. 6 alin. (1) din Legea nr.129/1992 – se cer a fi cumulativ întrunite pentru registrabilitatea unui desen şi/sau model industrial, absenţa oricăreia dintre acestea atrage fie respingerea cererii de înregistrare, fie anularea înregistrării, potrivit cu prevederile art. 22 alin. (3) coroborat cu art. 42 din menţionatul act normativ. Astfel, constatarea potrivit cu care respectivele modele industriale înregistrate nu îndeplineau condiţia noutăţii, a fost îndestulătoare spre a fi făcută aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (3) lit. a) coroborat cu art. 42 din Legea nr.129/1992, nefiind relevant faptul că aceleaşi modele industriale îndeplinesc – potrivit cu susţinerile apelantei pârâte – cea de-a doua condiţie, de a avea caracter individual. În consecinţă, fără temei se reproşează primei instanţe că nu a procedat la analiza modelelor în discuţie prin prisma Regulii nr. 5 alin. 6 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.129/1992 (care se referă la faptul că pentru aprecierea caracterului individual se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial).

3.    Este lipsită de temei critica în sensul că prima instanţă şi-ar fi fundamentat soluţia numai pe concluziile raportului de expertiză, şi că nu ar fi avut în vedere întregul probatoriu administrat în derularea litigiului.

Expertiza judiciară, fără a fi o probă absolută în proces, este totuşi o probă ştiinţifică a cărei forţă probantă poate fi înlăturată numai în baza unor probe contrare pertinente.

Dincolo de faptul că apelanta pârâtă, în formularea menţionatei critici, se limitează la a face o referire generică la „întregul probatoriu administrat”, şi nu evidenţiază vreun element probator din dosar ce ar fi apt a conduce la o concluzie contrară celei reţinute de instanţă pe baza raportului de expertiză, expertul desemnat în cauză a avut în vedere şi înscrisurile pe care chiar pârâta, prin apărător, i le-a pus la dispoziţie, aceste înscrisuri numărându-se printre documentele reţinute ca fiind distructive de noutate pentru modelele industriale înregistrate.

Anterioritatea acestor documente distructive de noutate este necontestată, iar noutatea unui desen sau model industrial se evaluează – în lumina prevederilor art. 6 alin. (2) şi (3) coroborat cu art. 7 din Legea nr.129/1992 – la nivel global.

Ţinând seama de faptul că instanţa, valorificând concluziile raportului de expertiză astfel întocmit, a dat eficienţă atât documentelor înfăţişate de reclamantă, cât şi celor ce i-au fost puse la dispoziţie de pârâtă în evaluarea pe care a făcut-o relativ la condiţia noutăţii analizată, apare ca fiind vădit nefondată critica adusă de apelanta pârâtă sentinţei apelate, în sensul că soluţia pronunţată prin aceasta nu ar fi fundamentată pe ansamblul probelor ce au fost administrate în cauză.

4.   S-a criticat sentinţa atacată în sensul că instanţa „nu a surprins în mod corect elementele de diferenţiere ale modelelor de scări ce au făcut obiectul cererii”, fără a concretiza însă elementele de diferenţiere avute în vedere prin formularea acestei critici.

Or, în absenţa unor repere concrete de natură a permite identificarea „elementelor de diferenţiere” la care apelanta s-a referit în acest mod, ţinând seama şi de faptul că limitele devoluţiunii în calea de atac a apelului sunt date – potrivit cu dispoziţiile art. 295 din C.pr.civ. – de criticile formulate de apelant, Curtea a constatat că lipseşte suportul critic necesar realizării unui control judiciar sub acest aspect.

Susţinând registrabilitatea modelelor nr. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 16, 17, 18, 19, 20, 24 şi 26, apelanta pârâtă evidenţiază diferenţe existente între acestea şi modele care se regăsesc în Certificatul DMI deţinut de reclamanta apelantă, însă face abstracţie de existenţa anteriorităţilor distructive de noutate relevate de înscrisurile depuse în cadrul probatoriului administrat în derularea litigiului, anteriorităţi ce nu pot fi ignorate de instanţă atâta vreme cât ele au fost depuse de părţi şi, astfel, constituie probe câştigate cauzei.

În ce priveşte apelul incident declarat de apelanta reclamantă, Curtea a confirmat concluzia primei instanţe, în sensul că modelul nr. 6 din certificatul DMI al cărei titular este societatea pârâtă îndeplineşte condiţia noutăţii, în raport de coordonatele în care aceasta a fost investită (prin cererea de chemare în judecată) să evalueze respectiva condiţie de registrabilitate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. S. SRL, criticând-o pentru următoarele motive:

1.   În mod nelegal a fost respins motivul de apel referitor la nelegala citare, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 89 alin. (1) şi art. 105 alin. (2) teza a II a C.proc.civ.

Potrivit dispozițiile art. 89 alin.(1) C.proc.civ., citaţia, sub pedeapsa nulităţii, va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. In condiţiile în care nulitatea este expresă, vătămarea se prezumă potrivit art. 105 alin. (2) C.proc.civ, astfel încât partea care nu a primit citaţia cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată, este scutită de obligaţia de a proba vătămarea.

Pe cale de consecinţă, faptul că certificatul de înregistrare a modelului industrial în speţă a fost comunicat la data de 4.07.2008, cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 17.10.2008, deşi începând cu data de 28 ianuarie 2008 sediul era într-un alt judeţ, confirmă apărarea formulată.

Dispoziţiile art. 92¹ C.proc.civ. arătă că o comunicare a citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, reţinând că textul trebuie interpretat în sensul că procedura de citare este legal îndeplinită dacă la termen se constată că la momentul comunicării citaţiei nu a fost nici o persoană la sediul acestora sau s-a refuzat primirea. Or, în speţă citarea s-a făcut la un sediu inexistent din mun. Botoşani, în loc de mun. Fălticeni – s-a avut în vedere data emiterii primei citaţii.

Practic, prin raportare la dispoziţiile art. 114¹ alin. (2) rap. la art. 103 alin. (1) C.proc.civ. au fost împiedicaţi să exercite dreptul la apărare, prin decăderea din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii, altele decât cele de ordine publică, fiind lipsit de relevanţă faptul că au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.

În mod greşit a fost respins şi motivul de apel referitor la încălcarea principiului contradictorialităţii.

Caracterul imperativ al normelor înscrise în art. 85 trebuie înţeles în sensul că instanţa nu poate lua nici o măsură decât dacă părţile sunt legal citate sau prezente. Aceste dispoziţii sunt de natură să asigure respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.

           2. Ambele hotărâri au fost date cu aplicarea greşită a legii.

Conform art. 6 alin. (4) din Legea nr.129/1992, se consideră că un desen sau model are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat, este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.

Cât priveşte cerinţa caracterului individual, ceea ce oferă caracter individual modelelor de scări, care în alt domeniu ar putea fi considerate nesemnificative, sunt elementele ce compun scara în sine, limitarea de formă fiind dată de înlănţuirea de trepte şi dispunerea lor ascendentă. Forma treptelor, distanţa de dispunere şi modul lor de încastrare, forma balustradei şi modalitatea de prindere sunt tot atâtea elemente de diferenţiere.

          3.  Instanţele anterioare au greşit în momentul în care s-au raportat exclusiv la concluziile raportului de expertiză, care a expertizat modelele de scări a căror excludere de la protecţie s-a cerut doar în raport de înscrisurile depuse de apelantă – cataloage Sogem şi reviste de specialitate – şi nu a procedat la analiza comparativă a modelelor înregistrate de SC S. S.R.L. şi cele înregistrate de T.C. S.R.L.

Modelele aparţinând S. SRL nu reprezintă anteriorităţi distructive de noutate pentru pârât – recurentă, ci pentru reclamanta – intimată.

Instanţa de apel se contrazice şi reţine că nu au indicat repere concrete de natură a permite identificarea elementelor de diferenţiere, reținând ulterior că apelanta – pârâtă evidenţiază diferențele existente.

4.    Referitor atât la caracterul individual, cât şi la anterioritatea prevăzută de art. 6 alin. (2) şi (3) coroborat cu art. 7 din Legea nr. 129/1992:

Modelul 7 din DM1 017900 nu este identic cu modelul 5 din DM1 011903 pentru că îi lipseşte balustrada şi mai mulţi baluştri verticali echidistanţi şi nu este identic cu modelul Jura din 2000.

Modelul 8 din DM1 017900 nu este identic cu modelul 3 şi 4 din DM1 011903, întrucât acestui model îi lipseşte balustrada şi este diferit faţă de modelul Cottage. Identitate există doar între modelele 3 şi 4 din DMI 011903 şi modelele Cottage şi Cardiff din 2000, neputând fi opusă anterioritatea.

Modelul 9 din DMI 017900 nu este identic cu modelul 3 şi 4 din DMI 011903, întrucât poziţia de prindere a stâlpului principal diferă, iar baluştrii sunt fixaţi în interiorul lateralelor ce încastrează treptele, spre deosebire de modelele reclamantei.

Modelele 10 şi 12 DMI 017900 diferă în mod evident de modelul nr. 1 din DMI 011903, atât prin lipsa balustradei în cazul primelor 2 modele, cât şi prin forma treptelor şi a lateralelor ce încastrează treptele şi este diferit de modelele presupus distructive de anterioritate.

Modelele 11 şi 13 din DMI 017900 nu sunt identice cu modelele 3 şi 4 din DMI 011903, întrucât în cazul primelor nu există balustradă, iar forma treptelor diferă.

Modelul 14 din DMI 017900 diferă de modelul 8 din DMI 011903 prin balustradă şi este diferit de modelul Mercure din 2000.

Modelele 16 şi 17 din DMI 017900 diferă de modelul nr. 8 din DMI 011903 prin forma treptelor şi sunt diferite de modelul Saturne din 2000.

Modelul 18 din DMI 017900 diferă de modelul 11 din DMI 011903 prin forma treptelor (sunt doar asemănătoare) şi diferă balustrada. Totodată, diferă de modelul Mars al Sogem din 2000.

Modelul 19-DMI 017900 este diferit de modelul 2 din DMI 011903 şi este diferit de modelul Osaka din 2000, neputând fi opusă anterioritatea.

Modelul 20 îndeplineşte condiţiile de registrabilitate. Forma asemănătoare, dar diferită a treptelor şi lipsa balustradei reprezintă elemente clare de distinctivitate.

Modelul 24 nu a fost analizat comparativ cu nici unul din modelele înregistrate de reclamantă.

Modelul 26 din DMI 017900 nu este identic cu modelul 2 DMI 013088 şi cu modelul Uranus aparţinând S. SRL, în condiţiile în care elementele de tip baston combinate cu elemente liniare verticale ce compun modelul de scară în ansamblul ei, comparativ cu panoul cu perforaţii aşezate pe câte două coloane cu câte două rânduri, contribuie în mod hotărâtor la impresia globală diferită.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:

1. Fără a se contesta vătămarea produsă printr-o nelegală citare, aşa cum susţine de altfel şi pârâtul-recurent, pentru a fi atrasă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 C.proc.civ. este necesară întrunirea mai multor cerinţe, impuse de art. 105 alin.(2) din acelaşi cod – care prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar în cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Instanţa de apel a reţinut însă că nu este îndeplinită cerinţa care impune ca vătămarea produsă să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului procedural.

Această cerinţă a fost justificată de către recurentă prin critica referitoare la nerespectarea principiului contradictorialității, în sensul că au fost împiedicaţi să exercite dreptul la apărare, prin decăderea din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii, altele decât cele de ordine publică.

Acest aspect nu justifică însă aplicarea sancţiunii procedurale solicitată, atât timp partea a avut posibilitatea să-şi formuleze apărările pe care le considera necesare atât ulterior formulării cererii în nulitate, cât şi în faţa instanţei de apel.

2. Sub cel de-al doilea motiv se invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor din Legea nr. 129/1992, sub aspectul caracterului individual al desenului sau modelului industrial, făcându-se aprecieri teoretice cu privire la acesta.

Pârâtul-recurent nu a formulat însă critici care vizeze nelegalitatea modul de dispunere asupra motivului aferent de apel, aşa cum impune art. 302¹ alin. (1) lit. c) C.proc.civ.

Instanţa a reţinut că cerinţele prevăzute de lege pentru registrabilitate sunt cumulative, ceea ce înseamnă că lipsa uneia dintre acestea este suficientă – cu referire expresă la cea a noutăţii.

       3.  Sub aspectul comparării necesare în analiza anteriorităţilor distructive de noutate, se reclamă de către pârât faptul c,ă în pronunţarea soluţiei instanţele s-au raportat exclusiv la concluziile raportului de expertiză, care a expertizat modelele de scări a căror excludere de la protecţie s-a cerut doar în raport de înscrisurile depuse de apelantă – cataloage Sogem şi reviste de specialitate – şi nu a procedat la analiza comparativă a modelelor înregistrate de S. S.R.L. şi cele înregistrate de T.C. S.R.L.

În analiza unor astfel de anteriorităţi, în cadrul cerinţei noutăţii, instanţa nu este ţinută de (sau numai de) dreptul invocat de reclamantă, ci de orice probă care poate susţine lipsa condiţiei de registrabilitate – textul legal nefăcând nicio distincţie în acest sens.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, în forma în vigoare la data înregistrării, un desen sau un model industrial este nou dacă, anterior datei de constituire a depozitului reglementar al cererii sau al priorităţii recunoscute, nu a mai fost făcut public, în ţară şi în străinătate, pentru aceeaşi categorie de produse.

Pe de altă parte, anterioritatea distructivă de noutate se apreciază în raport cu desenul sau modelul industrial reclamat ca fiind înregistrat nelegal – faţă de critica în sensul că modelele aparţinând S. SRL nu reprezintă anteriorităţi distructive de noutate pentru pârâta – recurentă, ci pentru reclamanta – intimată T.C. S.R.L.

4.   În analiza criticii privind elementele de diferenţiere instanţa de apel nu se contrazice, pentru a fi atrasă în cauză incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 C.proc.civ..

Aceasta întrucât s-a reţinut că sunt evidenţiate diferenţe existente faţă de modelele care se regăsesc în certificatul DMI deţinut de reclamanta apelantă, subliniindu-se totodată că se face abstracţie de existenţa anteriorităţilor distructive de noutate relevate de înscrisurile depuse în cadrul probatoriului administrat în derularea litigiului – ceea ce înseamnă că certificatul deţinut de reclamantă nu este singurul şi suficient reţinut în anularea modelelor, astfel cum s-a dispus.

Acest considerent este pe deplin justificat în condiţiile în care, atunci când a reţinut o anterioritate, cu referire la certificatul deţinut de reclamanta-intimată, instanţa a mai făcut trimitere şi la altele asemenea, astfel: modelele 16 şi 17 sunt identice cu modelul 8 din DMI 011903 şi modelul Saturne din 2000, în vreme ce modelul 18 este identic cu modelul 11 din DMI 011903 şi modelul Mars al Sogem din 2000.

Sub aspectul elementelor de diferenţiere, pe lângă faptul că în apel critica nu a satisfăcut cerinţele procedurale, aspect reţinut de instanţa de apel şi necriticat în recurs, analiza solicitată în finalul recursului pune în discuţie chestiuni de fapt, care exced controlului judiciar pe calea recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 304 C.proc.civ.

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. şi să dispună în consecinţă.