Estimările profesioniştilor în insolvenţă şi ale executorilor au la bază numărul relativ mic de executări silite având ca obiect garanţii imobiliare deţinute de persoane fizice, care însumează puţin peste 50.000 de dosare, din care mai mult de jumătate au intrat în proceduri de eşalonare a plăţilor. Totatalul executărilor silite se ridică în prezent la 850.000 de cazuri.

„Nu cred în povestea milionului de dosare care ar apărea în România, mai ales că există şi dezavantaje când intri într-o astfel de procedură (…) Insolvenţa persoanelor fizice este o lege pe care, în afară de persoanele fizice şi de cei care îi reprezintă, APNC şi asociaţiile de consumatori, este o lege pe care nu o vrea nimeni, numai că nu se poate. Trebuie să înţelegeţi că a venit sorocul. Esistă acordul BNR şi al instituţiilor internaţionale, care au blocat acest proiect de lege până acum. Primul proiect a fost depus în 2009. Au trecut vreo 5-6 ani”, a spus Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR) la colocviul organizat de BNR cu tema „Reglementarea procedurii insolvenţei persoanelor fizice în Români. Modele şi soluţii legislative”.

El a arătat că puţin peste un milion de dosare de insolvenţă personală se regăsesc în SUA, unde legea este mult mai bună decât reglementările de la nivel european şi unde 350 de judecători cu puteri federale gestionează aceste cauze.

Pe de altă parte, Arin Stănescu a criticat proiectul de lege dezbătut în Parlament, arătând că deşi prevede un efort bugetar nu are niciun punct care indice de unde vin banii sau estimări privind valoarea cheltuielilor bugetare.

Preşedintele practicienilor în insolvenţă pledează pentru amânarea intrării în vigoare a acestei legi, sau introducerea ei direct de anul viitor, întrucât acest act normativ nu va rezolva nicicum problema impactului cursului de schimb la creditele în franci elveţieni.

„N-avem de ce s-o facem repede. Înţelegeam, ori trebuia făcută înainte de alegeri, că poate un candidat s-ar fi putut folosi de ea, ori să o facem pentru a intra în vigoare anul viitor şi pusă atunci la panoplie, iată, am reuşit să facem legea falimentului personal”, a continuat Stănescu.

O altă soluţie, în opinia lui Stănescu, ar putea fi aprobarea legii, dar cu o amânare de şase luni pentru intrarea în vigoare, timp în care Guvernul va avea răgaz să evalueze impactul printr-un studiu şi să modifice actul normativ prin ordonanţă de urgenţă.

El a mai arătat că firma de consultanţă şi audit KPMG va face un studiu de impact comandat de Consiliul Investitorilor Străini.

Potrivit preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, Cristian Mihai Jurchescu, din cele 51.000 de dosare având ca obiect garanţi imobiliare, circa 27.000 sunt mai vechi de un an, ceea ce înseamnă că în acele cazuri s-a ajuns la convenţii de eşalonare a plăţilor.

„Problema s-ar pune pentru 23.000 de dosare. Mare parte din culpa debitorului. Majoritatea se sustrage de la achitarea obligaţiilor, căutând tot felul de tertipuri”, a afirmat Juchescu.

Viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu consideră că o bună parte din executările silite în derulare nu vizează prima locuinţă a debitorilor, astfel că estimează un impact mai redus al procedurilor de infolvenţă declanşate după aprobarea legii falimentului personal, undeva la 15.000 de dosare.

La rândul său, secretarul de stat în Ministerul Justiţiei Liviu Stancu a afirmat că pentru alicarea legii falimentului personal va fi necesară suplimentarea efectivului de magistraţi, cu personalul auxiliar aferent şi spaţiile aferente.

„O să realizăm într-un interval de timp rezonabil Tribunalul Comercial Bucureşti, numai că la falimentul personal accentul se pune pe judecătorii, care sunt mai numeroase, tocmai pentru a nu aglomera tribunalele, care acum, pe noile coduri, au deja ma multe atribuţii. Avem nevoi de un sprijin de la Ministerul Finanţelor entru a aprecia dacă statul român are posibilitatea financiară de a sprijini interesul nostru logistic”, a mai spus Stancu.