Reprezentanţii unei asociaţii misterioase colectează voturi pentru PSD în căminele bucureştene.

Tinerii trebuie să arate fotografia buletinului de vot „corect” ştampilat. Săptămâna trecută, reprezentantul unei asociaţii îi oprea pe studenţi la intrarea căminului A2 din complexul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi

 Medicină Veterinară (USAMV) din Bucureşti. Se recomanda drept Adi şi avea o propunere „de nerefuzat”: căuta observatori pentru votul de duminică. În schimbul efortului, studenţii ar fi primit o sumă frumuşică în comparaţie cu bugetul lor obişnuit – 150 de lei pentru o zi de supraveghere a votului, la secţia amenajată în sediul USAMV.

Cătălin şi Andrei au acceptat pe moment. Urmau să devină, formal, membri ai respectivei asociaţii, numită „Tineretul Solidar”, să-şi facă treaba şi să ia banii. Cei doi studenţi au cules apoi datele personale ale altor doritori pentru a-i înscrie şi au mers la sediul asociaţiei.

Au avut însă parte de o mare surpriză: suma pentru viitorii observatori se micşorase de la 150 la 50 de lei. Exista, în schimb, o modalitate pentru rotunjirea bugetului de sesiune: „Trebuie să mergeţi în Agronomie, să votaţi cu PSD, să fotografiaţi buletinul de vot ştampilat şi să arătaţi abţibildul de pe spatele cărţii de identitate”, erau instrucţiunile primite la sediul asociaţiei. Cătălin, Andrei şi ceilalţi tineri au ales însă să refuze „invitaţia”. Au preferat, în schimb, să le povestească reporterilor EVZ aceste întâmplări de campanie .

Recrutările se fac doar pe bază de recomandare

Astfel, am decis să intrăm în legătură cu reprezentanţii asociaţiei, folosind datele de contact trecute pe cererile de adeziune înmânate studenţilor. „O colegă mi-a spus că asociaţia dumneavoastră recrutează observatori pentru alegerile de duminică. Aş dori să aflu în primul rând dacă mai sunt locuri pentru vreo secţie din Bucureşti şi care sunt condiţiile”, cam aşa suna e-mailul trimis de reporterul nostru. Curând, acesta a fost contactat pe messenger de pe o altă adresă, din partea organizaţiei, de către Marius Ghincea şi apoi, prin telefon, de către Răzvan Cărbunaru.

A urmat un şir de întrebări mustind de suspiciune: „De unde ai adresa?”, „Cum o chema pe colegă?”, „Ce număr de telefon are? Vrem să o sunăm”. Deşi au primit o serie de date care să facă demersul credibil, cei de la asociaţie nu au mai fost de găsit. Am primit doar, ceva mai târziu, un scurt răspuns la e-mail: „Nu ştiu de unde ai mailul meu, dar cred că este o greşeală!”.

evz