Începând cu 15 octombrie 2009, persoanele juridice care nu deţin la sediu aparate sau echipamente care să permită accesarea serviciilor publice de radio şi televiziune nu mai sunt obligate să plătească taxa radio TV

Decizia Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 2012, care anulează art. 3, alin 1 din HG 977/2003 a apărut în Monitorul Oficial şi a intrat în vigoare de la data publicării. Articolul anulat prevedea că persoanele juridice cu sediul în

România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor au obligaţia să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune. Hotărârile Guvernului sunt acte administrative care pot fi anulate de cetăţeni, la instanţa de contencios administrativ, în cazul în care le sunt vătămate interese legitime. Aşa s-a întâmplat şi cu taxa radio TV.

Societatea Kart Construct SRL a chemat în judecată Guvernul României solicitând instanţei anularea prevederilor privind taxa radio TV pe care o considera ilegală. În susţinerea acţiunii, reclamanta a invocat că este ilegal şi imoral a obliga microîntreprinderile să plătească o taxă radio tv indiferent dacă sunt sau nu beneficiare ale acestor servicii. “Aşadar, obligaţia incumbă inclusiv societăţilor comerciale care nu deţin la sediu aparate sau echipamente care să permită accesarea acestor servicii şi, chiar mai mult decât atât chiar şi societăţilor care nu desfăşoară activitate, aspect ce este nu numai ilegal, ci şi imoral, o atare obligaţie constituindu-se ca un impozit mascat în favoarea unei autorităţi care nu are niciun fel de atribuţie de serviciu social” a argumentat reclamanta în motivarea acţiuniiÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a dat dreptate, argumentând la rândul ei de ce trebuie făcută distincţie între cei care beneficiază de srviciile publice de radio TV şi cei care nu beneficiază. ICCJ a invocat dispoziţiile Legii 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, care este un act superior şi cu prioritate faţă de o hotărâre de Guvern. Potrivit art 40 alin. (3) din această lege, ,,Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele,agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţeledin România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.”

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a considerat că trebuie făcută distincţie între persoanele juridice beneficiare şi cele care nu au calitatea de beneficiar al acestor servicii.
„A interpreta în sens contrar, fără a se face această distincţie,înseamnă a impune plata acestor taxe, spre exemplu, şipersoanelor juridice cărora legiuitorul le recunoaşte dreptul dea-şi suspenda temporar activitatea sau de a declara că nudesfăşoară activitate la sediul social, or, acest lucru nu esteposibil, aducându-se prejudicii acestor persoane juridice,acestea fiind vătămate practic în drepturile lor” au spus judecătorii Înaltei Curţi.