Cei doi nu sunt vedete decât în propria viaţă. Pentru noi, ceilalţi, Ion şi Maria sunt două numere într-o statistică neagră. Sunt şomerii crizei. La fel ca alte sute de mii de români. Şi în spatele fiecăruia se ascunde o dramă.
Sistemul este nemilos cu cei doi bucureşteni din Militari. La vârsta lor, nimeni nu mai e dispus să-i angajeze, iar în câteva luni îşi vor pierde şi puţinii bani pe care îi primesc de la stat. „M-aş duce şi femeie de serviciu, că nu mi-e ruşine, dar toţi mă întreabă câţi ani am şi îmi spun apoi că mă sună ei. Nu mai sună nimeni”, se plânge Maria Alboteanu.
Averea soţilor Alboteanu se rezumă de aproape un an de zile la apartamentul cu două camere de pe Veteranilor şi o fată de 22 de ani, Georgiana. Anul trecut pe vremea asta se gândeau că ar fi frumos să-i facă nuntă fetei, care are un iubit încă din liceu. Dar a venit criza, care în familia lor a lovit de două ori.
La mila statului, după 25 de ani de muncă
Ion şi Maria lucrau amândoi la aceeaşi întreprindere, Centrala Construcţii Căi Ferate (CCCF). El din 1984, ca mecanic utilaje, ea din 1996, laborantă.
Compania de construcţii s-a închis şi a trimis oameni în şomaj. Ion Alboteanu a fost concediat în februarie, iar Maria în septembrie. „Am crezut că pică cerul pe noi când am aflat. Noi nu ne ajungeam cu banii nici înainte, dar să intri în şomaj, să nu mai ai ce munci, să nu ai siguranţa locului de muncă, e greu, vă spun…!”, spune Maria Alboteanu, o femeie mică de statură, bruneţică, simplă, îngrijită. Are puterea să zâmbească şi caută mereu privirea soţului, care îi stă alături pe canapeaua aproape nouă din sufragerie, camera fetei lor.
evenimentul zilei