1. Codul fiscal ar fi trebuit sa fie „biblia finantelor” publice din România. O biblie, nu se modifica. La noi, masurile fiscale sunt anuntate în 17 iunie, cu aplicare din 1 iulie. România modifica fiscalitatea si anunta asta cu doua
saptamâni înainte de aplicare. Aberant. Spre exemplu, Germania a anuntat un pachet de austeritate de reducere a cheltuielilor cu 85 de miliarde de EURO, pâna în 2014. Nu de peste 2 saptamâni.
2. Fundamentarea : „Întrucât nivelul veniturilor bugetare a fost profund afectat de criza economica….”. Nu e ciudat ca primul rând al ordonantei de urgenta sa includa si prima minciuna? Nu criza a afectat din ianuarie pâna în iunie – profund – veniturile bugetare. Ci incompetenta. Incompetenta care l-a facut pe ministrul de finante sa estimeze un profit al sistemului bancar de 1,8 miliarde de EURO (corespunzator unor încasari de 300 de milioane de EURO, ca impozit pe profit, de la banci). Gasiti totul în proiectul de buget aprobat. Evident ca acest profit nu exista (ar fi de 9 ori mai mare decât cel din 2009, imposibil), si prin urmare, ministerul de finante trebuie sa faca rost de bani din alta data. Ce legatura are criza cu estimarea supra-realista a finantelor? Niciuna. Efectiv niciuna.
3. Dependenta : „orice activitate poate fi reconsiderata dependenta daca îndeplineste unul din din urmatoarele criterii…” si sunt definite în ordonanta. Iar daca nu se regaseste? Nici o problema! Bagam criteriul „ca nu are sapca”. Pentru ca uite cum suna ultima definire a muncii depdendente : „orice alte elemente care reflecta natura depdendenta a activitatii”. Spre exemplu, daca am o firma de prestari servicii, ma duc la sediul clientului. Sunt dependent de el. Înseamna asta ca trebuie sa fiu tratat fiscal ca salariat si nu ca si companie? Si ca sa ajung la sediul clientului, folosesc autobuzul : poate vine, poate nu vine. Iarasi sunt dependent… Si daca ploua, trebuie sa îmi iau umbrela… iarasi sunt dependent. Nu contest dreptul ministerului de finante de a defini o anumita categorie de contribuabil. Dar contest dreptul sau de a aplica principii discutabile, lasând la interpretarea inspectorilor solutii diferite.
4. Impozitarea câstigurilor din dobânzi. Înca o data, statul poate ce vrea. Întrebarea este : e oportun? Aberatia aici este faptul ca dobânzile ar urma sa fie impozitate cu 16%, indiferent de data constituirii depozitului. Pentru ca, asta spune textul de ordonanta : „indiferent de data constituirii raportului juridic”. Adica, daca am un depozit pe 6 luni, constituit la 2 ianuarie, faptul ca el devine scadent în 2 iulie face ca întreaga dobânda sa fie impozitata cu 16%. Desi, la momentul consituirii depozitului, acest impozit nu exista. În mod normal, ar fi fost ca dobânzile obtinute pâna la 30 iunie, sa nu fie impozitate, iar impozitul pe dobânzile cuvenite dupa data de 1 iulie sa fie impozitate cu 16%. Chiar si aceasta normalitate nu face oportuna, acum, impozitarea dobânzilor. De ce?
5. Statul îi arde astfel chiar pe cei care s-au comportat corect si îl crediteaza. De unde finanteaza statul deficitul? De la banci. Iar bancile, de unde se finanteaza? Prin depozite, de la populatie si persoane juridice. Adica de la mine si dumneavoastra. Iar statul ne arde acum la câstigurile din dobânzi. Cu alte cuvinte, statul musca exact mâinile care îl hranesc. Efectul? Sa vedem piata. Iau o medie a dobânzilor în lei de 6%. Inflatia, acum este de 4,8%. Impozitarea câstigului din dobânzi cu 16% aduce castigul din dobânzi la nivelul pierderii puterii de cumparare. Prin urmare, stimulul de a economisi în lei, dispare. Eu unul, daca aceasta formulare va fi aplicata astfel, voi preschimba toti leii pe care as fi reusit sa îi economisesc, îi fac valuta, si îi depun în strainatate. Am încredere mai multa în Trichet si Merkel decât în Boc si Udrea în privinta gestionarii echilibrului macroeconomic.
6. Creditele se vor scumpi. Pusi în fata unei bonificari mai mici a depozitelor, clientii bancari ar putea retrage finantarea acordata bancilor. În acest caz, bancile vor trebui din nou sa majoreze pretul depozitelor. Si asta se va traduce în? În? În scumpirea creditelor. Pentru mine dar si pentru tine statule! Care te vei împrumuta mai scump cu minimum 1%. La o finantare de 9 miliarde de EURO în acest an, te va costa mai scump cu 90 de milioane de EURO, sau, în 6 luni, cu 45 de milioane de EURO. Iar tu estimezi ca vei obtine din plusul de impozit pe dobânzi, în 6 luni din 2010, 217 milioane lei. Adica, 51 de milioane de EURO. Merita pentru o diferenta de 6 milioane de EURO sa te expui efectului pervers al deprecierii leului prin retragerea depozitelor? Merita sa îi arzi exact pe cei care te hranesc, pentru 6 milioane de EURO? Pe care, la final, vei constata ca nu îi vei obtine.
7. Statul impoziteaza proprietarul, nu proprietatea. Ideea mi-a fost transmisa de un telespectator al emisiunii The Money Show. Pentru ca statul vrea sa impuna o taxa de solidaritate pentru a doua, a treia, a X-a proprietate, care poate fi un plus de 50%, de 100% sau de 200%. Statule! Cât vei obtine în plus? Din „taxa asta de solidaritate”, estimezi ca vei încasa pâna la finalul anului, 31 de milioane de lei (7,3 milioane de EURO). Sorin Apostu, primarul Clujului, mi-a spusa ca simularile arata ca la nivelul orasului pe care îl conduce, asta va aduce un plus de un milion de lei (237.000 de EURO). George Scripcaru, primarul Brasovului, mi-a spus ca asta va aduce un plus de 450.000 de lei (107.000 EURO). Merita statule? De ce nu îti asumi dublarea impozitului pe proprietate, pentru toate persoanele fizice? De ce, eu care am economisit/investit într-un imobil, al carui câstig mi-l vei taxa daca îl voi vinde cu profit dar pierderea nu mi-o vei recunoaste daca voi vinde în pierdere, trebuie sa platesc incompetenta guvernului?
8. Portite fiscale. Cica se impoziteaza doar cladirile care nu sunt închiriate. Prin urmare, daca eu închiriez cu un leu un apartament, scape de taxa de solidaritate.
9.Finantele redefinesc sensul cuvintelor. Potrivit DEX-ului, cladirea reprezinta : „o constructie înaltata la suprafata pamântului, si care serveste la adapostirea unora oameni, animale, unor obiecte si instalatii”. Un apartament, nu reprezinta o cladire. Prin urmare, asta este o alta portita pentru cei care chiar nu vor sa plateasca taxa de solidaritate. În final, se va ajunge la concluzia ca gestionarea acestui impozit va fi mai scumpa decât banii încasati.