Judecatorii Curtii Constitutionale, in decizia referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii nr. 288/2010 pentru transpunerea OUG nr. 50/2010, au aratat ca bancile trebuie sa aiba acceptul clientilor pentru a
putea renunta la actele aditionale create pe baza OUG nr. 50/2010, privind transparentizarea conditiilor de cost la creditele de retail.
Decizia Curtii Constitutionale privind Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea ordonantei 50/2010 arata ca banca nu poate sa modifice unilateral contractele nici in cazul in care actele au fost considerate acceptate tacit, deci banca nu poate lasa clientilor dreptul de a face o alegere.
Legea a fost declarata constitutionala, judecatorii considerand ca amendamentele vizate nu aduc o modificare radicala a textului initial.
Legea de transpunere a ordonantei a eliminat insa aplicativitatea asupra creditelor in derulare, cu exceptia prevederilor privind limitarea comisionului de rambursare anticipata. Din perspectiva clientilor, aceasta era insa cea mai importanta prevedere a ordonantei.
Totodata, legea prevede ca in cazul actelor acceptate tacit, contractul se considera modificat, dar lasa un ragaz de 60 de zile celor doua parti (client sau banca) pentru a se razgandi si pentru a reveni la conditiile anterioare intrarii in vigoare a Ordonantei 50.
Bancile au avut la dispozitie trei luni, incepand din iunie 2010, pentru a modifica contractele de credit in vigoare, astfel incat acestea sa respecte prevederile Ordonantei 50, dintre care cele mai importante sunt introducerea indicilor pietei monetare interbancare in structura de cost a imprumuturilor si eliminarea comisionului de rambursare anticipata. Doar o mica parte din clienti au mers la banca pentru a semna actele respective, majoritatea actelor aditionale fiind considerate acceptate tacit.
Ana Diculescu-?ova, partener senior in cadrul casei de avocatura NNDKP – care reprezinta BCR si Volksbank in procesele intentate de clientii nemultumiti – spune ca actiunea clientilor are o mare componenta emotionala, insa din punct de vedere legal nu sta in picioare.
Sursa: ZF
Dilema,
Am o nelamurire in legatura cu ce ar trebui sa fac referitor la Legea nr. 288 din 28.12.2010 pentru aprobarea OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Daca sa fac respectiva comunicare catre banca cum ca doresc sa ma intorc la conditiile initiale din contract sau sa nu fac niciun fel de notificare cate banca si sa se considere acceptare tacita a Actului Aditional ? Am depus pana acum 2 notificari la banca cum ca nu sunt de acoord cu prevederile Actului Aditional prezentat de banca ( prin iulie 2010 ), alta notificare la CJPC ( in decembrie 2010 ), alta notificare la ANPC ( februarie 2011 ) nefiind multumit de raspunsul celor de la CJPC ( raspuns care a ramas inca in asteptare ). In cazul in care o sa fac respectiva notificare catre banca cum ca doresc sa ma intorc la conditiile initiale ale contractului o sa pierd o gramada de reglementari care erau prevazute in OUG 50/2010 ( modalitate de calcul a DAE, limitarea numarului de comisioane si taxe, cesiunea de drepturi, dreptul de retragere, marja majorata de 2%, scadentarul gratuit si ce informatii trebuie sa contina, procedura notificarii, eliminarea clauzelor ptr. a mi se declara creditul scadent, ori rezilia contractul, ori afectarea reputatiei creditorului, etc. ). Ma gandesc ca odata ce renunt la aceste drepturi reglementate prin respectiva Ordonanta, o sa cam fiu la chelemul Bancii si nu stiu cum o sa mai pot obiecta ceva din moment ce actele normative care reglementau contractul de credit ori sunt abrogate L 289/2004 ori nu se mai aplica contractului meu de credit OUG 50/2010. In cazul in care o sa accept Actul Aditional in forma prezentata de banca o sa stiu sigur ca o sa platesc tot timpul tot mai mult din moment ce Euribor 6M tot creste .
Deci in concluzie ce ma sfatuiti sa fac ?