In Monitorul Oficial nr. 607 din 29 august 2011 a fost publicata O.G. nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar.
Actul normativ vizeaza:
• abrogarea O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti si adoptarea Ordonantei Guvernului privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti
• modificarea si completarea Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontarii in sistemele de plati si in sistemele de decontare a operatiunilor cu instrumente financiare si pentru modificarea si completarea O.G. nr. 9/2004, aprobata cu modificari prin Legea nr. 222/2004.
De asemenea, in contextul obligatiilor asumate prin Aranjamentul stand-by dintre Romania si Fondul Monetar International, ratificat prin O.U.G. nr. 99/2009, respectiv prin O.U.G. nr. 10/2010 privind ratificarea Scrisorii de intentie, semnata de autoritatile romane la Bucuresti la 5 februarie 2010 si aprobata prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar International din 19 februarie 2010, autoritatile romane si-au asumat angajamentul, prin Scrisorile de Intentie din 9 septembrie 2010, 22 decembrie 2010, 10 martie 2011 si 9 iunie 2011, de a amenda legislatia Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar pentru a permite utilizarea resurselor administrate de acesta (inclusiv prin emiterea de garantii) pentru a facilita masurile de restructurare autorizate de BNR referitoare la transferul de depozite, inclusiv tranzactii de vanzare de active cu asumare de pasive, daca aceasta utilizare este mai putin costisitoare decat plata directa a compensatiilor aferente respectivelor depozitelor garantate, precum si de a asigura corelarea prevederilor actelor normative in materia administrarii speciale a institutiilor de credit (O.U.G. nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare), a garantarii depozitelor (O.G. nr. 39/1996 privind infiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare) si respectiv a celei privind falimentul institutiilor de credit (O.G. nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit).
Luarea acestor masuri se impune pentru a asigura corelarea legislativa a actelor normative in domeniul financiar. Totodata, calitatea de stat membru al Uniunii Europene incumba Romaniei obligatia de preluare in legislatia nationala a prevederilor directivelor Uniunii Europene in materia institutiilor de credit, prin amendarea corespunzatoare a legislatiei interne aferente.
I. Abrogarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti si adoptarea Ordonantei Guvernului privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti
Pentru a asigura o mai buna reflectare a dobanzii de referinta fata de conditiile pietei romanesti, in data de 18 ianuarie 2002, Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a luat decizia inlocuirii taxei scontului cu dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, precum si adaptarea cadrului legislativ, prin inlocuirea cu dobanda de referinta, in toate actele normative care fac referire la taxa scontului si alte tipuri de dobanzi ale bancii centrale. Decizia de inlocuire a fost anuntata public printr-un comunicat de presa, care definea aceasta dobanda ca fiind, pentru perioada urmatoare, media aritmetica, ponderata cu volumul tranzactiilor, a ratelor dobanzilor depozitelor atrase si operatiunilor reverse repo din luna anterioara celei pentru care se face anuntul.
Adaptarea cadrului legal s-a realizat in data de 6 iunie 2002, cand a fost publicata Legea nr.356 pentru aprobarea cu modificari si completari a O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, in cuprinsul careia se mentioneaza ca „Dobanda legala se stabileste, in materie comerciala, la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei” care „se calculeaza ca medie, ponderata cu volumul tranzactiilor, intre dobanda la depozitele atrase de Banca Nationala a Romaniei si vanzarile reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta in luna anterioara celei pentru care se face anuntul”.
Aparitia noului Cod Civil (Legea nr.287/2009) si respectiv a Legii privind punerea in aplicare a noului Cod Civil (Legea nr. 71/2011) impune in prezent delimitarea a doua categorii de dobanzi conventionale, si anume dobanda remuneratorie si dobanda penalizatoare, separat definite, denumirea „dobanda” ramanand o notiune generica a carei acceptiune poate include cele doua categorii mentionate, fara a se limita neaparat la acestea. Astfel, potrivit principiului libertatii contractuale, partile isi pot stabili neingradit, prin conventii, rata dobanzii atat pentru restituirea unui imprumut al unei sume de bani, cat si pentru intirzierea la plata a unei obligatii banesti. in lipsa unei astfel de stipulatii, devine aplicabila dobanda legala pentru fiecare din cele doua categorii. Noul mecanism al aplicarii dobanzii legale urmeaza a fi reglementat de prevederile Ordonantei Guvernului privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti. Pe cale de consecinta, dispozitiile cu privire la dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei se impun a fi abrogate, atat din perspectiva aparitiei celor doua categorii de dobanzi, distinct definite, dar mai ales ca urmare a obligatiei de transpunere, pana la data de 16 martie 2013, a dispozitiilor Directivei 2011/7/UE privind combaterea intarzierii in efectuarea platilor in tranzactiile comerciale.
II. Modificarea si completarea Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontarii in sistemele de plati si in sistemele de decontare a operatiunilor cu instrumente financiare si pentru modificarea si completarea O.G. nr. 9/2004 privind unele contracte de garantie financiara.
Propunerea legislativa are in vedere transpunerea integrala a prevederilor Directivei 2009/44/CE a Parlamentului European si a Consiliului de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontarii in sistemele de plati si de decontare a instrumentelor financiare si a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garantie financiara in ceea ce priveste sistemele interoperabile si creantele private, precum si ale art.1 din Directiva 2010/78/EU a Parlamentului European si a Consiliului din 24 noiembrie 2010, de modificare a Directivelor 98/26/EC, 2002/87/EC, 2003/6/EC, 2003/41/EC, 2003/71/EC, 2004/39/EC, 2004/109/EC, 2005/60/EC, 2006/48/EC, 2006/49/EC si 2009/65/EC in privinta atributiilor Autoritatii Europene de Supraveghere (Autoritatea Bancara Europeana), Autoritatii Europene de Supraveghere (Autoritatea Europeana in domeniul Asigurarilor si Pensiilor Ocupationale) si Autoritatii Europene de Supraveghere (Autoritatea Europeana pentru Piete si Valori Mobiliare). Transpunerea prevederilor celor doua Directive mentionate se realizeaza prin modificarea Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontarii in sistemele de plati si in sistemele de decontare a operatiunilor cu instrumente financiare si a O.G. nr. 9/2004 privind unele contracte de garantie financiara, aprobata cu modificari prin Legea nr. 222/2004.
Legea nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontarii in sistemele de plati si in sistemele de decontare a operatiunilor cu instrumente financiare si O.G. nr. 9/2004 privind unele contracte de garantie financiara, aprobata cu modificari prin Legea nr. 222/2004 sunt actele normative prin care au fost transpuse in legislatia romana Directiva 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontarii in sistemele de plati si de decontare a instrumentelor financiare, respectiv Directiva 2002/47/CE privind contractele de garantie financiara. Acestea reglementeaza domeniile compensarii, decontarii si garantiilor financiare, asigurandu-se protectia drepturilor si obligatiilor unui participant la un sistem de plata si/sau de decontare a operatiunilor cu instrumente financiare, in legatura cu participarea acestuia la respectivul sistem chiar si in cazul insolventei unui participant la sistem, in scopul minimizarii riscului sistemic, precum si utilizarea garantiilor financiare.
a) Legea nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontarii in sistemele de plati si in sistemele de decontare a operatiunilor cu instrumente financiare asigura fundamentul legal pentru reducerea riscurilor asociate participarii la sistemele de plati si la sistemele de decontare a operatiunilor cu instrumente financiare si se aplica sistemelor mentionate, participantilor la acestea, garantiilor constituite de acestia in legatura cu participarea la sistem sau cu operatiunile efectuate cu bancile centrale ale statelor membre.
Legea in cauza vizeaza reducerea riscului sistemic prin stabilirea caracterului definitiv al decontarii, cuprinzand prevederi care au ca scop reducerea disfunctionalitatilor din cadrul unui sistem, prin protejarea ordinelor de transfer, a compensarii si a garantiilor furnizate in legatura cu obligatiile participantilor la sistemele care sunt desemnate ca intrand sub incidenta acestei legi, chiar si in cazul deschiderii procedurii de insolventa asupra unui participant.
Totodata, legea reglementeaza momentul irevocabilitatii ordinelor de transfer introduse in sistem de participanti, precum si faptul ca deschiderea procedurii de insolventa asupra unui participant nu are efect retroactiv asupra drepturilor si obligatiilor sale, care decurg din participarea la sistem sau sunt legate de aceasta participare si care au luat nastere anterior momentului deschiderii acestei proceduri.
Legea nr. 253/2004 stabileste autoritatile nationale competente care trebuie sa informeze si sa fie informate cu privire la deschiderea procedurii de insolventa impotriva unui participant la un sistem, respectiv Banca Nationala a Romaniei si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, precum si autoritatea competenta pentru desemnarea sistemelor care intra sub incidenta acestei legi, respectiv Banca Nationala a Romaniei.
b) O.G. nr. 9/2004 privind unele contracte de garantie financiara, aprobata cu modificari prin Legea nr. 222/2004 completeaza cadrul juridic aplicabil sistemelor de plata si decontare a operatiunilor cu instrumente financiare, prin reglementarea garantiilor financiare sub forma fondurilor si/sau a instrumentelor financiare, asigurand astfel functionarea eficienta a pietei financiare si stabilitatea sistemului financiar.
In scopul simplificarii utilizarii garantiilor financiare, ordonanta stabileste faptul ca incheierea, valabilitatea, executarea sau admiterea ca proba a contractului de garantie financiara, precum si punerea la dispozitia beneficiarului a garantiei financiare nu sunt conditionate de indeplinirea vreunei formalitati, ci doar de probarea prin inscris, sau alta forma echivalenta din punct de vedere juridic, a contractului de garantie financiara si a punerii la dispozitie a garantiei.
Totodata, ordonanta consolideaza certitudinea juridica a contractelor de garantie financiara, asigurand ca anumite dispozitii ale legislatiei in domeniul insolventei nu se aplica unor astfel de contracte, fiind vizate in special acele dispozitii care ar impiedica executarea efectiva a garantiei financiare sau ar genera incertitudini in ceea ce priveste validitatea unor clauze referitoare la compensarea cu exigibilitate imediata sau la constituirea garantiilor suplimentare, inlocuirea ori retragerea surplusului de garantii.
Deschiderea unei proceduri de reorganizare judiciara sau faliment a obligatului principal sau a altui furnizor al garantiei financiare nu afecteaza valabilitatea contractelor de garantie financiara care au fost incheiate sau a garantiilor financiare care au fost puse la dispozitia beneficiarului intr-una din modalitatile prevazute in ordonanta.
In cazul unui contract de garantie financiara fara transfer de proprietate, beneficiarul garantiei financiare are dreptul de a utiliza garantia in conditiile precizate in contractul respectiv, cu respectarea prevederilor ordonantei. Utilizarea garantiei financiare de catre beneficiarul acesteia nu afecteaza valabilitatea sau exercitarea celorlalte drepturi ale beneficiarului garantiei ce decurg din respectivul contract.
III. Modificarea si completarea O.U.G. nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
a) O.U.G. nr. 99/2006 cuprinde prevederi specifice care reglementeaza procedura administrarii speciale.
In contextul angajamentelor asumate de Guvernul Romaniei prin Aranjamentul Stand-by incheiat cu Fondul Monetar International in 2009, aceasta procedura a fost modificata substantial in anul 2010, prin O.U.G. nr. 26/2010 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.231/2010, pentru a permite Bancii Nationale a Romaniei sa intervina rapid si eficient in cazul unei institutii de credit aflata in dificultate.
Obiectivul principal al amendamentelor adoptate in acest sens l-a constituit intarirea competentelor administratorului special in privinta unei institutii de credit aflata in dificultate, astfel incat acesta sa dispuna de autoritatea de a implementa cu promptitudine o serie de masuri de restructurare autorizate de Banca Nationala a Romaniei, cum ar fi transferul de depozite si vanzarea de active cu asumare de pasive.
Prevederile aplicabile masurilor de restructurare este necesar sa fie completate si corelate cu amendamentele preconizate care vor permite utilizarea resurselor Fondului de garantare a depozitelor pentru sustinerea financiara a unor astfel de masuri.
b) O.U.G. nr. 99/2006 cuprinde, de asemenea, prevederi care au preluat dispozitii ale directivelor Uniunii Europene in materie, referitoare la realizarea supravegherii in cadrul aranjamentelor si formelor de cooperare intre autoritatile competente din statele membre, prevederi necesar a fi adaptate la atributiile conferite noului organism de supraveghere creat la nivelul Uniunii, respectiv Autoritatea Bancara Europeana, asigurandu-se astfel, transpunerea, pentru supravegherea sectorului bancar, a prevederilor Directivei nr. 2010/78/UE de modificare a Directivelor 98/26/EC, 2002/87/EC, 2003/6/EC, 2003/41/EC, 2003/71/EC, 2004/39/EC, 2004/109/EC, 2005/60/EC, 2006/48/EC, 2006/49/EC si 2009/65/EC in ceea ce priveste competentele Autoritatii Europene de Supraveghere (Autoritatea Bancara Europeana), ale Autoritatii Europene de Supraveghere (Autoritatea Europeana pentru Asigurari si Pensii Ocupationale) si ale Autoritatii Europene de Supraveghere (Autoritatea Europeana pentru Valori Mobiliare si Piete), denumita si Directiva Omnibus, ale carei prevederi trebui transpuse in legislatia interna pana la data de 31 decembrie 2011.
c) O.U.G. nr. 99/2006 cuprinde, de asemenea, prevederi aplicabile sistemelor de plati, aflate sub monitorizarea Bancii Nationale a Romaniei. Una dintre aceste prevederi impune accesul nediscriminatoriu la sistemele de plati al prestatorilor de servicii de plata, institutii de credit si institutii de plata, drept conferit prin prevederile Directivei 2007/64/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plata in cadrul pietei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE si 2006/48/CE si de abrogare a Directivei 97/5/CE. Modificarea, odata cu adoptarea Legii nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de moneda electronica, care a transpus principalele prevederi ale Directivei 2009/110/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfasurarea si supravegherea prudentiala a activitatii institutiilor emitente de moneda electronica, de modificare a Directivelor 2005/60/CE si 2006/48/CE si de abrogare a Directivei 2000/46/CE, a statutului institutiilor emitente de moneda electronica, in sensul excluderii acestora din categoria institutiilor de credit si crearii unui statut distinct, de entitati ce au si calitatea de furnizori de servicii de plata (altii decat institutiile de credit ori institutiile de plata) impune necesitatea mentinerii tratamentului actual al institutiilor emitente de moneda electronica cu privire la accesul lor la sistemele de plati, prin mentionarea lor distincta in cuprinsul prevederilor relevante din O.U.G. nr. 99/2006.
IV. Modificarea si completarea O.G. nr. 39/1996 privind infiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar, cu modificarile si completarile ulterioare.
O.G. nr. 39/1996 reglementeaza activitatea schemei de garantare, ce are drept scop protejarea deponentilor prin garantarea depozitelor (inclusiv creantele atasate) detinute de rezidenti si nerezidenti, la institutiile de credit participante la Fond, in eventualitatea indisponibilizarii depozitelor. Garantarea consta in plata compensatiilor, limitate la nivelul plafonului de garantare. in categoria deponentilor garantati sunt cuprinse persoanele fizice si persoanele juridice, altele decat cele mentionate in lista depozitelor negarantate din anexa la O.G. nr. 39/1996 (r2), cu modificarile si completarile ulterioare, iar plafonul de garantare aplicabil este echivalentul in lei al sumei de 100.000 euro.
in conformitate cu prevederile O.G. nr. 39/1996 (r2), cu modificarile si completarile ulterioare, resursele financiare ale Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar cuprind atat resurse disponibile cat si imprumuturi, inclusiv imprumuturi de la Guvern acordate in situatii exceptionale in care resursele financiare ale Fondului sunt insuficiente pentru acoperirea platii compensatiilor.
Prin modificarile si completarile aduse prevederilor O.G. nr. 39/1996 (r2) prin O.U.G. nr. 131/2010, ca urmare a conditionalitatilor asumate prin Aranjamentul Stand-by incheiat cu Fondul Monetar International, a fost creat mecanismul privind operationalizarea fondului special pentru despagubirea persoanelor prejudiciate prin masurile dispuse si implementate in cursul administrarii speciale.
Mecanismul in cauza este in mare masura similar celui aplicabil constituirii resurselor destinate garantarii depozitelor, Fondul de garantare a depozitelor fiind administratorul fondului special pentru despagubiri, iar baza de calcul (pasivul negarantat) in functie de care se determina cotizatia fiecarei institutii de credit la fondul special pentru despagubiri fiind raportata la valoarea elementelor bilantiere de pasiv ale institutiei de credit din care se deduce soldul depozitelor garantate.
V. Modificarea si completarea O.G. nr.10/2004 privind falimentul institutiilor de credit, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.278/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
O.G. nr. 10/2004 cuprinde o serie de referiri la actele normative in domeniul institutiilor de credit, inclusiv la cel aplicabil garantarii depozitelor, referiri care este necesar sa fie corelate cu modificarile succesive intervenite in timp ale acestor acte normative, inclusiv cu modificarile preconizate a fi aduse prin prezentul proiect.
De asemenea, O.G. nr.10/2004 face trimitere la legislatia incidenta in procedura falimentului (in domeniul organizarii judecatoresti, a activitatii practicienilor in insolventa), fiind necesara actualizarea acestei legislatii.
Intrucat modificarile ce se preconizeaza a fi aduse O.U.G. nr. 99/2006, O.G. nr. 39/1996 si O.G. 10/2004actelor normative mentionate, in contextul angajamentelor asumate cu Fondul Monetar International, impun corelarea celor trei acte normative, este necesara promovarea amendamentelor printr-un act normativ comun.
Astfel, este oportun ca, simultan cu promovarea propunerilor legislative motivate de respectarea angajamentelor decurgand din Acordul Stand-by, sa fie preluate si acele prevederi ale directivelor Uniunii Europene care necesita amendarea inclusiv a O.U.G. nr. 99/2006, ale caror termene de transpunere sunt prevazute in cursul anului 2011.
Conform art. 18 din O.G. nr. 13/2011,
(1) Pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, dispozitiile art. 3 alin. (1) si (2) se aplica pentru stabilirea dobanzii in materie comerciala.
(2) Pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 287/2009, republicata, sintagma „in raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ, in sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata“ din art. 3 alin. (3) si art. 5 alin. (1) se va citi „in raporturile civile“.
(3) Dispozitiile art. 8 alin. (3) si art. 10 intra in vigoare la data de 1 octombrie 2011.
(4) Dispozitiile art. 8 alin. (2) se aplica numai pana la data de 1 octombrie 2011.