Divortul este un mijloc de desfacere a casatoriei. Exista 2 modalitati prevazute de lege: prin acordul partilor sau cand raporturile dintre soti sunt grav vatamate
Pentru declanşarea procedurii de desfacere a căsătoriei trebuie introdusă acţiunea de divorţ. Aceasta trebuie să cuprindă:
– numele şi adresa reclamantului
– numele şi adresa pârâtului
– data şi locul unde a fost încheiată căsătoria
– date privind copiii: dacă există – numele şi data naşterii acestora; dacă nu există – se menţionează acest lucru.
– date cu privire la locuinţă
– date cu privire la nume, dacă se solicită păstrarea numelui sau revenirea la cel anterior căsătoriei
– solicitarea pensiei de întreţinere (dacă este cazul)
– motivele care au dus la destrămarea relaţiilor de familie. Este indicat ca acestea să fie descrise cronologic. Se menţionează dacă au existat acte de violenţă morală sau fizică, dacă soţul pârât manifesta dezinteres pentru viaţa de familie, dacă întreţinea relaţii extraconjugale, dacă era consumator de băuturi alcoolice, dacă au existat despărţiri etc.
– dacă se solicită cheltuieli de judecată
Soţul reclamant trebuie să depună personal acţiunea la judecătorul de serviciu de la Judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al soţilor, în două exemplare dacă soţii nu au copii minori şi în trei exemplare dacă au. În unele oraşe mici există regula ca acţiunile de divorţ să fie depuse direct la Preşedintele Judecătoriei, deoarece instanţa are obligaţia ca, la început, să încerce împăcarea celor doi soţi.
– certificatul de căsătorie în original. Dacă acesta este pierdut sau este reţinut de către soţul care nu este de acord cu divorţul, este nevoie ca persoana în cauză să se adreseze serviciului de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria şi să solicite un duplicat.
– copiile actelor de naştere ale copiilor (când e cazul)
– certificate medico-legale (când e cazul). Este recomandabil ca acestea să nu se depună în original, pentru a evita sustragerea lor de către celălalt soţ.
– chitanţa doveditoare pentru plata taxei judiciare de timbru. Taxa judiciară de timbru este de 39 lei dacă cererea se întemeiază pe art.38 alin.1 şi 2 din Codul Familiei şi 68.000 lei dacă este întemeiată pe art.38 alin.3 din Codul fam. sau dacă soţul reclamant nu are venituri.
Acestă taxă se plăteşte la CEC, în contul judecătoriei la care se introduce acţiunea de divorţ.
In materia probatiunii judiciare, in procedura divortului exista cateva derogari de la dreptul comun, astfel in procesul de divort un se poate lua interogatoriu partilor pentru dovedirea motivelor de divort pentru a se evita pronuntarea unui divort prin acordul partilor.
In divort pot fi audiati in calitate de martori si rudele si afinii cu exceptia descendentilor partilor in proces.
Pentru admiterea actiunii de divort, reclamantul trebuie sa dovedeasca motivele temeinice, care implica o anumita gravitate a neintelegerilor dintre parti.
Posibile motive temeinice: parasirea nejustificata a domiciliului comun de unul dintre soti; separatia in fapt imputabila unuia dintre acestia; infidelitatea unuia dintre soti; rele purtari de ordin fizic sau moral care duc la destramarea vietii de familie; existenta unor nepotriviri de ordin fiziologic, etc
Temeiul divortului il poate constitui doar indeplinirea cumulativa a trei conditii care un pot fi apreciate separat una de alta: – existenta unor motive temeinice; – aceste motive sa destramat grav raporturile dintre soti incat continuarea casatoriei este vadit imposibila; – imposibilitatea continuarii casatoriei sa existe pentru cel care cere desfacerea ei.
Divortul se poate pronunta doar din vina exclusiva a paratului sau din vina ambelor parti cand culpa concurenta a sotului reclamant este grava si ar fi putut duce ea singura la desfacerea casatoriei.
Atunci cand din probele administrate reiese vina exclusiva a reclamantului, instanta va respinge cererea de divort.
Un alt motiv special de divort este atunci cand starea de sanatate a unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei. Cererea trebuie facuta de sotul bolnav, deoarece imbolnavirea impune respectarea obligatiei sprijin moral si reciproc, iar in acest caz divortul un se va putea pronunta din vina unuia dintyre soti, ci se va dispune doar desfacerea casatoriei.
Cererea reconvenţională. Soţul pârât poate face cerere reconvenţională cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare publică, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Când s-a introdus cerere reconvenţională, aceasta se judecă împreună cu cea a reclamantului, operând prorogarea de competenţă în favoarea instanţei învestite cu judecarea ultimei dintre aceste două cereri.
Instanta competenta pt solutionarea cererilor de divort, este judecatoria in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor de la data introducerii actiunii.
Taxa de timbru pt cererile de divort intemeiate pe acordul partilor sau pe vinovatia sotului parat conf art 38 alin 1 si 2 C.Fam. este de 39 lei, iar pt cererea de divort intemeiata pe art.38 alin 3 C.Fam.( cand sanatatea unuia din soti face imposibila continuarea casatoriei), precum si in cazul in care reclamantul nu realizeaza venituri sau acestea sunt inferioare salariului minim brut pe tara , este de 6,8 lei.
Prezenta reclamantului este obligatorie incepand de la introducerea cererii de chemare in judecata. Lipsa nejustificata a reclamantului in instanta si prezentarea paratului duce la respingerea cererii de divort ca nesustinuta. Aceasta sanctiune este aplicabila atat in fata instantei de fond cat si in caile de atac.
Hotararea de divort prezinta un aspect particular important si anume aceasta un se va motiva daca ambele parti solicita instantei aceasta . Termenul de apel ca si cel de recurs este de 30 de zile si curge de la comunicarea hotararii.
Hotărârea de divorţ poate cuprinde şi unele menţiuni facultative, cum ar fi cele privind: numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, stabilirea pensiei de întreţinere între soţi, împărţirea bunurilor comune, părintele care va administra bunurile minorului îl va reprezenta, îi va încuviinţa actele înviitor. Data când hotărârea rămâne definitivă se consideră a fi cea a desfacerii căsătoriei.
Executarea hotărârii de divorţ
. După rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, instanţa o va comunica din oficiu Serviciului de stare civilă, pentru a face menţiunea pe marginea actului de căsătorie Efectuarea menţiunii despre hotărârea de divorţ pe actul de căsătorie constituie o măsură publicitară, ce are ca scop de a face opozabilă faţă de terţi desfacerea căsătoriei.