Dosarul nr. 75/2007 cuprinde recursul inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie de catre Procurorul General al Romaniei privind cele doua orientari in practica instantelor de judecata cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct.1 lit.a si b si art. 2821 alin.1 din Codul de procedura civila, in ceea ce priveste caracterul evaluabil sau neevaluabil in bani al
litigiilor civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice, privind drepturi patrimoniale, atat in situatia in care este formulat capatul de cerere accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare sau restituirea prestatiilor efectuate, cat si in situatia in care nu este formulat acest capat de cerere, in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta a acestor litigii si a cailor de atac ce pot fi exercitate.
Practica neunitara a instantelor
Unele instante de judecat au apreciat ca aceste categorii de litigii, avand un obiect patrimonial, sunt evaluabile in bani, cu consecinta stabilirii competentei si a cailor de atac in functie de valoarea obiectului litigiului.
In motivarea acestui punct de vedere s-a aratat ca, ori de cate ori pe calea actiunii civile se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibila si necesara, pentru stabilirea competentei materiale de solutionare in prima instanta a litigiilor civile si comerciale si a cailor de atac ce pot fi exercitate.
La stabilirea criteriului valoric, legiuitorul a avut in vedere valoarea obiectului litigiului in materialitatea sa, pretentia concreta, precum si dreptul subiectiv asupra fiecarui bun reclamat, sens in care a impus, prin art. 112 alin.1 pct.3 din Codul de procedura civila, obligatia reclamantului de a preciza valoarea obiectului cererii.
In consecinta, pentru determinarea competentei materiale si a cailor de atac potrivit dispozitiilor art. 1 pct.1, art. 2 pct.1 lit.a si b si art. 2821 alin.1 din Codul de procedura civila, nu se are in vedere denumirea generica a cererii, ci valoarea obiectului acesteia, indiferent daca cererea este in constatarea sau in realizarea dreptului.
2. Alte instante au considerat ca aceste litigii nu sunt evaluabile in bani, iar formularea petitului accesoriu, privind repunerea in situatia anterioara determina incidenta dispozitiilor art. 17 din Codul de procedura civila, potrivit caruia „cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala”, fara a avea nicio relevanta sub aspectul competentei si a cailor de atac.
Astfel, s-a aratat ca in mod cert actiunile in constatare nu pot fi calificate ca avand un caracter patrimonial, evaluabil in bani.
Acelasi caracter il au si actiunile in rezilierea sau rezolutiunea contractelor, avand in vedere ca se urmareste aplicarea, pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale de catre una dintre parti, a unei sanctiuni civile, nesusceptibila de evaluare.
Asadar, indiferent de valoarea obiectului litigiului, in cadrul acestor actiuni se analizeaza indeplinirea, de catre parti, a obligatiilor ce le revin potrivit contractului.
Tot astfel, si cererile privind constatarea nulitatii absolute sau anularea unor acte juridice sunt neevaluabile in bani pentru ca, pe aceasta cale, se tinde la desfiintarea actelor, pentru neindeplinirea conditiilor de validitate.
Opinia procurorului General
Procurorul General, Laura Codruta Kovesi, considera ca litigiile avand un obiect patrimonial sunt evaluabile in bani, cu consecinta stabilirii competentei si a cailor de atac in functie de valoarea obiectului litigiului.