Desfacerea căsătoriei prin acordul soților poate fi pronunțată atât pe cale judiciară, cât și pe cale administrativă sau notarială, însă diferența este că divorțul pronunțat pe cale judiciară se pronunță indiferent de data încheierii căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultati din căsătorie. În schimb divorțul se pronunață pe cale administrativă sau notarială numai dacă din căsătorie nu au rezultat copii minori. Pronunțarea divorțului pe cale administrativă se produce după expirarea unui termen de 30 de zile , de la depunerea cererii de divorț.
În ceea ce privește data desfacerii căsătoriei, căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă sau de la data eliberării certificatului de divorț, în cazul divorțului pronunțat pe cale administrativă.
La desfacerea căsătoriei, soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, sau fiecare dintre foști soți revine la numele avut înainte de încheierea căsătoriei.
De asemenea, Noul Codul civil precizează că obligația de întreținere între soți încetează prin desfacerea căsătoriei. Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenita înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. Aceeași obligație intervine și atunci când incapacitatea se iveste în decurs de 1 an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legatură cu căsătoria.
O noutate adusă de Noul Cod Civil este reglementată în art.390, care prevede că „ în cazul în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită„, aceasta constituind o prestație compensatorie.
Această prestație se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel putin 20 de ani și ea nu poate fi cumulată cu pensia de întreținere.
Prestația compensatorie nu se poate solicita, decât odată cu desfacerea căsătoriei și poate fi stabilită:
-
în bani,
-
sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere,
-
în natura – sub forma uzufructului asupra bunurilor mobile sau imobile care aparțin debitorului.
Prestația încetează prin decesul unuia dintre soți, prin recăsătoria soțului creditor, dar și în situația când acesta obține resurse de natură să îi asigure aceleași condiții de viață, ca cele din timpul căsătoriei.
Distinct de dreptul la prestația compensatorie, Noul Cod Civil aduce în discuție și un drept al soțului nevinovat de producerea divorțiului de a fi despăgubit. Astfel , soțul nevinovat care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, este îndreptățit să ceară soțului vinovat să-l despăgubească.
În ceea ce privește divorțul cu copii, instanța de tutelă hotărăște (odată cu pronunțarea hotărârii de divorț), asupra raportului dintre părinții divorțați și copiii lor minori, luându-se în considerare interesele superioare ale minorilor, tinând seama și de învoiala părților, pe care instanța le ascultă. În acest sector Noul Cod Civil prevede că ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani este esențială și obligatorie în stabilirea intereselor acestuia.
Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere și a primi orice informație, de a-și exprima opinia cu privire la divorțul părinților, și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea acesta asupra sa.
În ceea ce privește încredințarea minorilor prin divorț, Noul Cod Civil introduce în art.397 exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, și numai pe cale de excepție, respectiv dacă există motive întemeiate și este în interesul superior al copilului, autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte.