Dreptul de proprietate comună pe cote – părţi se caracterizează prin aceea că asupra unui bun sau a unei universalităţi de bunuri au drept de proprietate două sau mai multe persoane. Obiectul dreptului de proprietate comună poate fi alcătuit atât din bunuri mobile cât şi din bunuri imobile.
În cadrul acestei forme de proprietate, un bun sau o universalitate de bunuri aparţine mai multor titulari fără ca bunul să fie fracţionat, individualizat. Dreptul de proprietate se fracţionează în atâtea părţi, egale sau diferite câţi proprietari sunt. Titularii dreptului de proprietate comună cunosc doar întinderea dreptului asupra bunului comun, dar nu cunosc partea materială din bun care le revine.
Proprietatea comuna obişnuită are o existenţă limitată în timp, adică are caracter temporar, deoarece oricare dintre proprietari poate cere ieşirea din coproprietate prin partaj. Dreptul de a cere ieşirea din această stare este imprescriptibil (nu încetează prin nefolosirea lui într-un anumit termen).
În ceea ce priveşte cota – parte ideală din dreptul de proprietate asupra bunului comun, fiecare titular are un drept propriu exclusiv şi va putea să o înstrăineze, total sau parţial, prin acte cu titlu oneros sau gratuit. În privinţa bunului în materialitatea sa, asupra acestuia nu se pot face acte materiale fără acordul unanim al coproprietarilor.
Înstrăinarea bunului comun este valabilă, în situaţia în care cumpărătorul dobândeşte un drept de proprietate sub condiţie şi cunoaşte calitatea de coproprietar a vânzătorului. Dreptul va depinde de rezultatul partajului, şi anume dacă bunul vândut va cădea în lotul coproprietarului vânzător. Dacă bunul cade în alt lot, vânzarea se consideră că nu ar fi existat.
Coproprietarii au o serie de obligaţii cu privire la întreţinerea, conservarea şi administrarea bunului. Cheltuielile reale sunt cele necesare sau utile cu privire la bun. De aceste obligaţii, coproprietarul se poate libera prin renunţarea la drept, însă acesta renunţare va avea efect doar pentru viitor. Cheltuielile datorate până la acea dată rămân în sarcina coproprietarului. Prin excepţie, coproprietarii pot încheia o convenţie de menţinere a stării de proprietate pe o durată de cel mult cinci ani, cu posibilitatea ca, la expirarea acestui termen, convenţia să fie reînnoită.
Un coproprietar nu poate construi fără consimţământul tuturor coindivizarilor. În ceea ce priveşte acţiunea în evacuarea chiriaşului care foloseşte un imobil indiviz, dacă cererea se întemeiază pe faptul cauzării unor prejudicii însemnate locuinţei, aceasta poate fi introdusă numai de către unul din coproprietari deoarece are caracterul unui act de conservare. Dacă se cere evacuarea pentru neplata chiriei, acţiune
Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro
Vizitati si https://www.coltuc.ro
Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari