Cu alte cuvinte, obiectul contractului consta in primul rand in bunurile arendate, iar in al doilea rand in pretul platit de arendas, numit arenda.
|
Prin bunuri agricole care pot fi arendate se inteleg:
– terenurile cu destinatie agricola (arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantatiile de hamei si duzi), – pasunile impadurite, – terenurile ocupate de constructii si instalatii agrozootehnice, – amenajari piscicole si de imbunatatiri funciare, – drumurile tehnologice, – platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole, – terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola, – animalele, – constructiile de orice fel, masinile, utilajele si alte asemenea bunuri destinate exploatarii agricole. Bunurile agricole care formeaza obiectul contractului trebuie sa fie complet si precis determinate, respectiv descrierea amanuntita a tuturor bunurilor arendate si inventarul lor, planul de situatie al terenurilor, etc. Daca nu se arendeaza toate bunurile detinute de arendator, trebuie sa se specifice in contract suprafata de teren sau orice alt bun agricol ce se va retine de acesta. In toate cazurile, pentru a fi in prezenta unui contract de arendare, bunurile mentionate trebuie sa fie destinate exploatarii, productiei agricole de catre arendas. Daca folosinta unor bunuri dintre cele prevazute de lege se transmite cu titlu oneros in alte scopuri, de exemplu, terenul cu sau fara constructie in scopuri turistice sau sportive, animalele pentru carausie la constructia unei case, etc., contractul nu va mai fi supus reglementarilor vizand arendarea ci regulilor locatiunii. |
|
| Sursa: | Atac |