Fotografia judiciara

Clasificarea fotografiei judiciare:
I. Fotografia judiciară operativă (de fixare):
a. fotografia locului faptei;
b. fotografia de identificare după semnalmente;
c. fotografia de fixare a rezultatelor unor activităţi de urmărire penală.

II. Fotografia de examinare:
a. fotografia de examinare în radiaţii vizibile;
b. fotografia de examinare în radiaţii invizibile;
c. Microfotografia şi holografia.
 . Fotografia judiciară a locului faptei cuprinde:
• fotografia de orientare sau de ansamblu
Fixează imaginea de ansamblu, pentru identificarea şi recunoaşterea locului faptei după puncte de reper sau de orientare.
Tehnica folosită diferă în raport cu natura locului cercetat (spaţiu în-chis sau loc deschis), putând fi realizată dintr-o singură imagine sau din imagini succesive, care ulterior se unesc (fotografie panoramică: liniară sau circulară);

• fotografia schiţă
Priveşte, în exclusivitate, locul săvârşirii faptei, cu toate caracteristici-le sale. Se realizează în faza statică a cercetării locului faptei, cu aparatul si-tuat la înălţimea medie a ochilor (cca 1,60 m).
Fotografiile schiţă pot fi: unitare; în serie (mai multe fotografii din poziţii diferite), panoramice (liniare sau circulare); fotografii schiţă pe sec-toare (care redau porţiuni ale locului faptei cu acelaşi obiectiv, la aceeaşi scară şi în condiţii similare de iluminare); fotografia schiţă încrucişată, care înlătură zonele „oarbe”. Fotografia panoramică liniară se realizează depla-sându-se aparatul pe o linie orizontală, iar cea panoramică circulară prin ro-tirea aparatului pe trepied sau cu aparate speciale care au obiectiv rotativ;

• fotografia obiectelor principale (cadavru, obiecte corp-delict)
Se face în faza statică a cercetării locului faptei, dintr-un plan perpen-dicular pe obiect, prin iluminare directă sau laterală. Obiectele principale se marchează cu numere, iar între ele se aşează o riglă, centimetru sau bandă gradată, pentru aprecierea dimensiunilor şi a distanţelor.
Fotografiile de interior necesită blitz, lampă, proiector şi sursă cu di-verse lungimi de undă (polilight). La exterior se foloseşte lumina naturală, dacă este suficientă. Dacă cercetarea s-a făcut noaptea, se recomandă relua-rea fotografierii ziua;

• fotografia de detaliu
Este specifică fazei dinamice a cercetării câmpului infracţional. Deta-liile sunt fotografiate din apropiere, cu sursele de lumină dispuse lateral şi în spatele aparatului fotografic. Lângă detaliu se aşează o unitate de măsură la o scară cât mai mare. Fotografierea se efectuează înainte de prelevarea urmelor. La obiectivul aparatului se adaugă inele intermediare pentru o apropiere cât mai mare de urmele de dimensiuni mici. La aparatele moder-ne inelele sunt înlocuite cu obiectivul „zoom”. Aparatul trebuie plasat per-pendicular pe urmă.
Fotografia digitală prezintă avantajul că poate fi transmisă, prin cu-plarea cu un telefon celular, la laborator şi poate fi preluată în sistemul AFIS 2000. Se câştigă astfel un timp preţios pentru investigaţie.

b. Fotografia de identificare după semnalmente
• Fotografia de identificare a persoanelor
Se execută două fotografii bust, din faţă şi din profil; în unele ţări se folosesc şi fotografii din semiprofil. Persoana va fi cu capul descoperit, fără ochelari, bărbierită şi pieptănată, cu urechea dreaptă descoperită.

• Fotografia de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscută
Înainte de fotografiere, cadavrul se toaletează: faţa va fi spălată de urme de sânge sau de murdărie, plăgile vor fi cusute. Ochii vor fi trataţi, in-jectându-se o soluţie de apă cu glicerină în spatele globului ocular, iar dacă sunt distruşi sau lipsă, vor fi înlocuiţi cu ochi de sticlă. Ţesuturile tumefiate vor fi ameliorate prin incizii în interiorul gurii. Faţa se unge apoi cu vaseli-nă şi se pudrează cu talc. Dacă este posibil, cadavrul va fi fotografiat pe scaun, cu ochii deschişi îndreptaţi în faţă, dacă nu, cadavrul va fi fotografiat în poziţie culcată.

• Fotografia de urmărire. Are menirea să surprindă infractorii în flagrant delict sau în derularea unor activităţi ilicite. Se execută în condiţiile prevăzute de lege, cu aparate speciale, de format mic, camuflate în obiecte de uz personal (poşete, umbrele, ochelari, brichete, ceasuri etc.), fără ştirea persoanei urmărite.

c. Fotografia de fixare a rezultatelor unor activităţi de urmărire penală
• Fotografia de fixare a rezultatelor percheziţiei
Sub raport tehnic, fotografia poate fi: de orientare, schiţă, a obiectelor principale şi de detaliu. Distingem, astfel, fotografia locului percheziţionat (de orientare), fotografia locului unde au fost ascunse obiectele descoperite (se aseamănă cu fotografia obiectelor principale) şi fotografia obiectelor descoperite (va reda fiecare obiect în mod izolat).  

• Fotografia de fixare a rezultatelor reconstituirii
Fotografia de fixare se foloseşte pentru a ilustra constatările din pro-cesul-verbal. Locul reconstituirii, în ansamblul său, nu va fi fotografiat
decât dacă prezintă interes pentru interpretarea unor detalii. Fotografia va surprinde numai momentele esenţiale: pătrunderea infractorului în locul co-miterii faptei, activităţile concrete executate, momentul ieşirii etc. Pe imagi-ne nu trebuie să apară decât persoanele implicate în cauză. Dacă reconsti-tuirea se repetă, nu este necesar să se execute de fiecare dată fotografii.

• Fotografia de fixare a rezultatelor prezentării pentru recu-noaştere
Prezintă caracteristicile unei fotografii schiţă unitară, combinată cu o fotografie de detaliu, executată cu aparatură normală.