Societate cooperatistă. Excluderea membrului cooperator. Condiţii de admisibilitate – Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii: Drept comercial. Excluderea asociaţilor

Index alfabetic: acţiune în anulare

–          hotărâre AGA

–          membru cooperator

–          excludere

–          activităţi concurenţiale

Legea nr. 1/2005, art. 28 lit. c), art. 47

Din economia dispoziţiilor art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005 reiese faptul că membrii cooperatori pot fi excluşi din societatea cooperativă dacă devin membri cooperatori în societăţi cooperative concurente sau desfăşoară activităţi concurente pe cont propriu sau în contul altei persoane.

Nu este îndeplinită această condiţie în cazul în care membrul cooperator are calitatea de asociat sau administrator într-o societate cu răspundere limitată, iar nu în alte societăţi cooperatiste.

Secţia  a II-a civilă, Decizia nr. 831 din 28 februarie 2013

 

Prin sentinţa nr. 1717 din 15 iunie 2011, Tribunalul Harghita a admis în parte acţiunea reclamantului B.S. împotriva pârâtei Societatea Cooperativa P. Miercurea Ciuc şi a dispus anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale a membrilor Cooperatori ai Societăţii P. Miercurea Ciuc referitor la art. 4 lit. d) şi art. 6, în privinţa reclamantului a dispus anularea în parte a Actului Adiţional la Actul constitutiv al SC P. Miercurea Ciuc din 21 aprilie 2011 referitor la eliminarea reclamantului din rândul membrilor cooperatori cu 40 părţi sociale cu o valoare nominală de 100 lei fiecare, anularea înregistrărilor la O.R.C. Harghita în baza Actului Adiţional la Actul constitutiv al societăţii, în privinţa reclamantului, dispuse prin Rezoluţia 4236 din 14 mai 2010 a Directorului O.R.C.

Instanţa a reţinut că, potrivit art. 32 lit. c) din Legea 1/2005, este interzis membrilor cooperatori să desfăşoare activităţi concurenţiale. Pârâta a susţinut că reclamantul a desfăşurat activităţi fotografice, motiv pentru care a decis excluderea sa din rândul membrilor cooperatori. Concret, motivarea a fost aceea că reclamantul este asociat şi angajat la SC A. SK SRL încă din 2005, societate care printre altele desfăşoară activităţi conform cod CAEN 5248, 5272, 5274, 7481 ce au corespondenţă cu noile coduri CAEN 4741, 4742, 7420 (activităţi fotografice) activitate ce se regăseşte printre cele ale cooperativei.

S-a mai menţionat că reclamantul este asociat şi în SC G. & G.S. SRL ce are ca principal obiect de activitate cod CAEN 7481- activităţi fotografice dar şi altele, cum sunt 3614, 5245, 5248, 5250, 5272, activităţi concurenţiale cu cele ale cooperativei.

Instanţa a constatat că pentru ca un membru cooperator să fie exclus din societatea cooperatistă, fapta prevăzută de art. 28 lit.”c)” din legea indicată trebuie să fie una prezentă şi efectivă, nu una petrecută în trecut şi formală. Astfel, s-a avut în vedere faptul că reclamantul, potrivit diplomei de absolvire are specializarea de electronist, depanator aparat RTV şi din actele dosarului rezultă că nu a deţinut autorizaţie de funcţionare şi nici nu a desfăşurat vreo activitate ca depanator T.V. sau una similară pe teritoriul comunei Sânmartin.

Instanţa a mai ţinut cont de datele înscrise în carnetul de muncă al reclamantului şi a conchis că nu rezultă că acesta a desfăşurat activităţi concurenţiale la data luării hotărârii.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs de pârâta Societatea Cooperativă P. Miercurea Ciuc, aceasta solicitând schimbarea sentinţei şi respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată, dar în principal s-a cerut casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării probelor testimoniale solicitate.

Instanţa a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont de caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, instanţa a constatat că acesta este nefondat.

Acţiunea în anulare vizează hotărârea AGA din 16.04.2010, prin care s-a hotărât şi excluderea reclamantului B.A. din rândul membrilor cooperatori pe motiv că ar fi exercitat activităţi concurenţiale şi nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi actul constitutiv pentru a fi membru la Cooperativa P., invocându-se textul art. 32 pct.”c)” din Legea 1/2005.

Potrivit art. 28 alin. (1) lit.”c)” din Legea 1/2005, membrii cooperatori pot fi excluşi din societatea cooperativă dacă devin membri cooperatori în societăţi cooperative concurente sau desfăşoară activităţi concurenţe pe cont propriu sau în contul altei persoane. Conform art. 32 lit.”c)” din acelaşi act normativ, membrii cooperatori au obligaţia să nu fie în acelaşi timp membri cooperatori în societăţi cooperative concurente şi să nu exercite acelaşi comerţ sau altul concurent pe cont propriu ori în contul altei persoane.

De reţinut este faptul că prin Hotărârea A.G.E.A. din 06.07.2007, împotriva reclamantului s-a mai dispus excluderea din societatea cooperativă P. Miercurea Ciuc, motivul invocat fiind acela că nu pot avea calitatea de membri cooperatori persoanele fizice cărora le-a încetat activitatea desfăşurată în cadrul societăţii, fiind invocat textul art. 41 alin. (1) lit.”c)” din Legea 1/2005, reţinându-se că reclamantul nu-şi mai desfăşoară activitatea din 01.08.2006.

Hotărârea A.G.E.A. din 06.07.2007 a fost anulată urmare a Deciziei 21/18 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş şi Deciziei 3554/27 noiembrie 2008 prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel .

Nu se contestă faptul că reclamantul a fost şi angajatul Cooperativei P. până la 06.07.2006, aspect ce rezultă şi din înscrierile în carnetul de muncă depuse la dosarul cauzei de fond, activitatea acestuia constând în depanator radio – Tv, specializare ce rezultă şi din copia diplomei de absolvire .

Tot din carnetul de muncă rezultă că reclamantul în perioada 06.07.2006-10.09.2007 a avut calitatea de „administrator” la SC G. & G.S SRL, în perioada 9.11.2007-30.06.2008 a fost director la SC A. SK SRL şi din 01.07.2008, încadrat ca „director” la SC G. & G.S SRL.

De asemenea, din actele aflate la dosar rezultă că SC G. & G.S SRL a realizat venituri în perioada 2004-2008 din activităţi fotografice, iar SC A. SK SRL în 2007-2008 din fabricarea de mobilă şi producţia altor tipuri de mobilier, obiecte de activitate care se regăsesc şi în domeniile de activitate ale Societăţii Cooperativa P. Miercurea Ciuc, mai precis printre activităţile secundare, deoarece activitatea principală a acesteia constă în „spălare şi curăţare (uscată) articole textile şi produse din blană.

Revenind la textele de lege pretins a fi încălcate de reclamantul-intimat, acestea presupun desfăşurarea unei activităţi concurenţiale pe cont propriu sau în contul altei persoane.

La dosarul cauzei nu există vreo dovadă că reclamantul ar fi fost angajat ca depanator R-TV sau ar fi desfăşurat asemenea activităţi în cadrul celor două firme, deci în domeniul în care are specializare. Funcţiile de „director comercial” sau de „administrator” la firmele precizate nu fac dovada efectivă a desfăşurării activităţilor concurenţiale indicate în procesul verbal de şedinţă din 16.04.2010: reparaţii de articole de uz casnic, activităţi fotografice, închirieri şi subînchirieri de bunuri mobiliare proprii sau închiriate, producţia altor tipuri de mobilier.

Este adevărat că reclamantul figura ca asociat la SC A. SK SRL şi administrator la data înfiinţării, în 2000, iar la firma SC G. & G.S. SRL , la fel ca asociat, firma fiind înfiinţată în 2004, dar textele de lege indicate nu interzic membrilor cooperatori să aibă calitatea de asociaţi sau administratori în alte firme, ci să fie membri cooperatori în societăţi cooperative concurente, ceea ce nu este cazul în speţă şi să desfăşoare activităţi concurenţiale.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, textul legal incident presupune dovada desfăşurării efective a activităţilor concurenţiale de către membrul cooperator exclus, iar la data excluderii aceste dovezi trebuie să existe.

Deşi de la data de 10.09.2007 reclamantul a îndeplinit funcţia de administrator, respectiv director la firmele menţionate, abia în 16 aprilie 2010 s-a luat hotărârea de excludere pentru activităţi concurenţiale,  iar contractul 322/2001 de cumpărare a aparatului foto color şi contractul 749/2002 a atelierului de reparaţii TV au fost încheiate la o dată cu mult anterioară chiar şi primei hotărâri de excludere.

La data la care s-a hotărât pentru a doua oară excluderea reclamantului, 16 aprilie 2010, acesta îndeplinea în cadrul SC G. & GS SRL funcţia de director, aprovizionare, desfacere şi transport .

Pentru a stabili dacă funcţia de administrator sau director într-o firmă cade sub incidenţa textului art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea 1/2005, trebuia coroborat acest text legal cu cel reglementat de art. 47 din acelaşi act normativ.

Rezultă că interdicţia ocupării unor funcţii de genul celor indicate la art. 47 alin. (1) printre care se regăseau şi funcţiile exercitate de reclamant, administrator, director, îi priveşte pe membrii consiliului de administraţie, ceea ce înseamnă că, excepţiile fiind de strictă interpretare, interdicţia nu-i vizează şi pe ceilalţi membri cooperatori care nu fac parte din comitetul de administraţie al societăţii cooperative. Potrivit acestui text legal, chiar şi în cazul în care nu se respectă interdicţia, sancţiunea excluderii din societatea cooperativă poate fi luată în funcţie de gravitatea abaterii.

Prin urmare, în cazul unui membru cooperator, cu atât mai mult se pune problema dovedirii cu certitudine a activităţii concurenţiale efectiv desfăşurată şi rezultatul acesteia, gravitatea abaterii.

Instanţa de fond a administrat un probatoriu complet, apreciind asupra utilităţii şi concludenţei probelor solicitate.

În cazul dedus judecăţii, potrivit actelor aflate la dosar, în perioada în care s-a hotărât excluderea reclamantului din societatea cooperativă nu există suficiente probe care să confirme că acesta a desfăşurat activităţi concurenţiale, de genul celor reţinute în procesul – verbal al şedinţei, calitatea de administrator sau director în cadrul unor firme nefiind o dovadă în acest sens şi neducând prin ea însăşi, la măsura excluderii din calitatea de membru fondator al societăţii cooperative. La fel, nu este interzisă deţinerea calităţii de asociat.

Pentru considerentele arătate, Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 26/A din 5 martie 2012, a respins apelul declarat de pârâta Societatea Cooperativă P. Miercurea Ciuc.

            Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Societate Cooperativă P. Miercurea Ciuc, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi schimbarea sentinţei de fond, în sensul  respingerii acţiunii în totalitate.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 – 9 C. proc. civ.

Prin criticile formulate s-a reţinut că reclamantul a desfăşurat activităţi concurenţiale  cu societatea pârâtă, fiind angajat la mai multe societăţi cu aceleaşi obiect de activitate ca cel al societăţii pârâte, iar pentru dovedirea acestor situaţii de fapt a fost solicitată administrarea probei testimoniale.

Recurenta a mai arătat că la data de 20 februarie 2012 a fost solicitată amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, iar instanţa de apel a lăsat cauza în pronunţare.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei de la societăţile cu activitate concurentă sunt semnate de rude şi afini ai reclamantului, elocventă fiind declaraţia autentică a martorului care confirmă faptul că intimatul a desfăşurat activităţi concurenţiale.

O altă critică a constat în faptul că greşit a reţinut instanţa că pentru ca reclamantul să fie exclus din societate, trebuia să aibă calitatea de membru şi în alte societăţi cooperative, ceea ce este în contradicţie cu dispoziţiile art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005 .

            Această sancţiune a excluderii prevăzută în lege şi în statut, precum şi în legea societăţilor comerciale are la bază loialitatea şi voinţa socială, care se concretizează în hotărârea votată în unanimitate de membrii societăţii.

            Înalta Curte va lua în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului invocată de către intimatul-reclamant prin întâmpinare, în temeiul art. 302 ¹ lit. c) C. proc. civ., constatând că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente :

            Recurenta Societate Cooperativă P. Miercurea-Ciuc a declarat recurs împotriva deciziei nr. 26/A din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

            Prin criticile invocate recurenta a invocat, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005, cu referire la îndeplinirea cerinţelor acestei dispoziţii, pentru excluderea reclamantului din societate.

            Recurenta-pârâtă şi-a motivat în drept recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., iar intimata a invocat dispoziţiile art. 302 ¹ lit. c) C. proc. civ.

            Dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., citate de intimată în susţinerea excepţiei nulităţii recursului, stabilesc că modificarea sau casarea unei hotărâri judecătoreşti se poate cere în situaţiile pe care textul le prevede limitativ, numai pentru motive de nelegalitate.

            Astfel, în speţă se constată că recurenta deşi nu dezvoltă în mod concret criticile prin raportare la motivele de nelegalitate invocate în susţinerea recursului formulat, dezvoltarea acestora antamează aspecte de legalitate, privind încălcarea şi aplicarea greşită a legii, situaţie care atrage aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

            În ceea ce priveşte aspectele de netemeinicie invocate prin cererea de recurs, care se referă la probatoriile administrate în cauză şi la interpretarea acestora, Înalta Curte reaminteşte că această cale extraordinară de atac exclude posibilitatea reinterpretării probelor, situaţie în care aceste critici de netemeinicie nu vor fi analizate.

            În atare situaţie, cum criticile formulate constituie motive de nelegalitate în sensul art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului.

            În consecinţă, Înalta Curte a analizat criticile formulate prin cererea de recurs, care pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează interpretarea greşită a legii.

            Din acest punct de vedere, recurenta a susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că pentru ca reclamantul să fie exclus din societate trebuie să aibă calitatea de membru şi în alte societăţi cooperatiste.

            Art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005 prevede că membrii cooperatori pot fi excluşi din societatea cooperativă dacă devin membri cooperatori în societăţi cooperative concurente sau desfăşoară activităţi concurente pe cont propriu sau în contul altei persoane.

            Prin Hotărârea A.G.A. din data de 16 aprilie 2010 a fost hotărâtă excluderea reclamantului B.A. din rândul membrilor cooperatori pe motiv că ar fi exercitat activităţi concurenţiale şi nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi actul constitutiv pentru a fi membru la Cooperativa P.

            În raport de acest temei al excluderii, în mod corect a interpretat instanţa de apel dispoziţiile legale sus evocate, având în vedere că acest text de lege presupune dovada desfăşurării efective a activităţilor concurenţiale de către membrul cooperator exclus, care trebuie să existe la data excluderii.

            De asemenea, în mod corect a apreciat instanţa de apel că pentru a stabili dacă funcţia de administrator sau director într-o firmă cade sub incidenţa art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 1/2005, acesta trebuie coroborat cu art. 47 din aceleaşi act normativ, ceea ce conduce la concluzia că funcţiile exercitate de reclamant, de administrator şi director îi privesc pe membrii consiliului de administraţie, reclamantul neîndeplinind această calitate.

            Criticile invocate de către recurentă, prin care solicită să se dea prioritate voinţei sociale, care s-a materializat în hotărârea societăţii prin care s-a decis, în unanimitate, excluderea reclamantului, nu subzistă, întrucât aceste temeiuri nu sunt de natură a înfrânge principiul care rezultă din dispoziţiile legale incidente, potrivit căruia excepţiile sunt de strictă interpretare.

            Recurenta a mai susţinut că instanţa de apel a respins cererea pentru lipsă de apărare şi a rămas în pronunţare asupra fondului cauzei, fără a prezenta criticile care pot reprezenta o vătămare adusă părţii din acest punct de vedere.

            Trecând peste lipsa de motivare a acestei critici, Înalta Curte constată că, pe de o parte, dispoziţiile art. 156 C. proc. civ. instituie o posibilitate lăsată la îndemâna instanţei de judecată, iar pe de altă parte această cerere nu poate fi admisă decât în prezenţa unor motive temeinice.

            Se observă că instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile prevăzute de art. 156 C. proc. civ., decizia fiind la adăpost de orice critică din acest punct de vedere.

            Constatând culpa procesuală a recurentei în declanşarea litigiului de faţă, Înalta Curte a admis cererea formulată de reclamant şi a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost justificate.