Clauză compromisorie. Incidenţa prevederilor art. 342 din Codul de procedură civilă. Consecinţe – Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Arbitrajul

Index alfabetic: acţiune în pretenţii

–  contract de comision

– clauză compromisorie

– excepţia lipsei competenţei materiale

C. proc. civ., art. 159 alin. (1) pct. 1, art. 342, art. 343³, art. 343⁴

Din economia art. 342 C. proc. civ. rezultă că pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă.

Astfel, în cazul în care părţile unui contract de comision au prevăzut că orice litigiu în legătură cu acest contract se soluţionează prin arbitraj de către un Tribunal Arbitral învestit de către Asociaţia Română de Arbitraj Comercial, iar arbitrajul nu mai este posibil să se realizeze în condiţiile în care Asociaţia Română de Arbitraj Comercial nu mai funcţionează, prevederile art. 342 C. proc. civ. devin aplicabile în ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze litigiul.

 

Secţia a II-a civilă, Decizia nr.1287 din 27 martie 2013

 

Notă: În decizie au fost avute în vedere dispoziţiile din vechiul Cod de procedură civilă, care a fost abrogat de Legea nr. 76/2012 la data de 15 februarie 2013

 

Prin sentinţa nr. 1081 din 20 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. xx50/101/2011, s-a admis excepţia necompetenţei Tribunalului Mehedinţi invocată de pârâta SC M. SA, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC L.H. 2002 SRL.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta SC L.H. 2002 SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA, pentru a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei 436.428,849 lei, reprezentând echivalentul sumei de 102.646,788 euro, aceasta fiind datorată în baza contractului de comision.

La termenul din 20.09.2011 pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, invocând excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Mehedinţi şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar reconvenţional a solicitat să se dispună rezilierea contractului de comision nr. 17/20.03.2009 încheiat între SC L.H.2000 SRL pe de o parte, în calitate de prestator (comisionar) şi SC M. SA, în calitate de beneficiar (comitent).

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC L.H.2000 SRL, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, susţinând că, în mod nefondat, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi.

Prin decizia nr. 200/2011 din 6 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia a III-a civilă, s-a admis apelul formulat de reclamanta SC L.H. 2000 SRL prin administrator D.L., împotriva sentinţei nr. 1081 din 20 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. xx50/101/2011, în contradictoriu cu pârâta SC M.S SA Drobeta Turnu Severin, a fost schimbată sentinţa în sensul că a fost declinată competenţa în favoarea Asociaţiei Române de Arbitraj Comercial.

Împotriva acestei decizii ambele părţi au declarat recurs.

Recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că nu mai este posibil să se realizeze arbitrajul de către un Tribunal Arbitral investit de către Asociaţia Română de Arbitraj Comercial, în condiţiile în care Asociaţia Română de Arbitraj Comercial nu mai funcţionează.

Recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea instanţei de apel este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 343³ – 343⁴ C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 159 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) şi a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, respingerea apelului formulat de reclamanta-pârâtă SC L.H. 2000 SRL şi, pe fond, menţinerea sentinţei comerciale nr. 1081/20.09.2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în sensul admiterii excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Mehedinţi şi al respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind exclusă din competenţa instanţelor judecătoreşti, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanta SC L.H. 2000 SRL Bucureşti şi a respins recursul declarat de pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin, răspunzând printr-un considerent comun ambelor recursuri.

În contractul de comision intervenit între părţi, la punctul 6, se prevede că orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desfiinţarea lui se soluţionează pe cale amiabilă, iar unde nu este posibil acest lucru se va soluţiona prin arbitraj de către un Tribunal Arbitral investit de către Asociaţia Română de Arbitraj Comercial, în condiţiile prevăzute în Regulamentul privind organizarea şi administrarea desfăşurării arbitrajelor comerciale.

Prin sentinţa nr. 1081/2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. xx50/101/2011 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC L.H. 2000 SRL.

În condiţiile în care nu mai funcţionează Asociaţia Română de Arbitraj, menţionată în contractul de comision, devin aplicabile prevederile art. 342  C. proc. civ., potrivit cărora, pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă, respectiv Tribunalul Mehedinţi.

Din adresa cu nr. 367801/30.09.2011 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mehedinţi reiese că, potrivit datelor din registrul comerţului computerizat ţinut de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu este înregistrată nicio societate comercială cu denumirea de Asociaţia Română de Arbitraj.

Totodată, din lista cu arbitrii de la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mehedinţi reiese că dl. avocat G.V., de la G. şi Asociaţii SCA, societatea care a reprezentat intimata-pârâtă la Tribunalul Mehedinţi în acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, este arbitru la această Curte de Arbitraj, situaţie în care nu se mai poate realiza procedura arbitrajului la această Curte de Arbitraj.

Pentru aceste considerente, prevederile punctului 6 din contract nu mai pot fi aplicate, iar instanţa competentă să soluţioneze litigiul pe fond este Tribunalul Mehedinţi.

Deşi recurenta-reclamantă a invocat faptul că nu mai este posibil să se realizeze arbitrajul de către un Tribunal Arbitral învestit de către Asociaţia Română de Arbitraj Comercial, în condiţiile în care Asociaţia Română de Arbitraj Comercial nu mai funcţionează şi a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Mehedinţi, acest motiv de apel nu a fost considerat întemeiat de către instanţa de apel.

Mai mult, prin decizia recurată, deşi se admite apelul declarat de apelanta-recurentă, se dă apelantei-reclamante mai mult decât a cerut, prin declinarea de competenţă către Asociaţia Romană de Arbitraj Comercial, deşi prin apelul formulat s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond competentă.

Pentru considerentele reţinute, conform art. 312 C. proc. civ., s-a admis recursul declarat de reclamanta SC L.H. 2000 SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 200/2011 din 6 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia a III-a civilă, s-a modificat decizia atacată, în sensul că s-a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 1081 din 20.09.2011 a Tribunalului Mehedinţi pe care a schimbat-o în tot. S-a respins excepţia lipsei competenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi şi s-a trimis cauza spre soluţionare acestei instanţe.

Pentru aceleaşi considerente s-a respins recursul declarat de pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.