Aplicarea sancţiunii nulităţii recursului. Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a din Codul de procedură civilă. Inadmisibilitate – Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic: contestaţie în anulare

– motivarea recursului

C. proc. civ., art. 302¹ alin. (1) lit. c), art. 318 teza a II-a, art. 320

Din analiza dispoziţiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ. rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care instanţa respinge în totalitate sau admite în parte pe fond recursul, omiţând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia, şi nu atunci când soluţionează recursul pe o excepţie, chiar dacă aceasta vizează însăşi condiţia motivării recursului, deoarece ar presupune reanalizarea şi rejudecarea excepţiei, ceea ce excede contestaţiei în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Prin urmare, nu se poate ca pe calea contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., formulată împotriva unei decizii în care a fost aplicată sancţiunea prevăzută de art. 302¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ., să se invoce neanalizarea motivelor de recurs.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1525 din 9 aprilie 2013

Notă: În acelaşi sens este şi Decizia nr. 461 din 2 februarie 2011 publicată în Buletinul Jurisprudenţei 2011 şi în  Buletinul Casaţiei nr. 12/2011

 – În decizie au fost avute în vedere dispoziţiile din vechiul Cod de procedură civilă, care a fost abrogat de Legea nr. 76/2012 la data de 15 februarie 2013

 

Prin decizia nr. 2905 din 30 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, s-a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de SC T. SA Suceava împotriva sentinţei nr. 2 din 7 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, Secţia I civilă, în temeiul art. 301¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru neîncadrarea motivelor de recurs în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 2905 din 30 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea SC T. SA Suceava invocând motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de recurs în mod greşit a reţinut că recursul său nu a fost motivat în drept, în condiţiile în care motivele de recurs au fost încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., limite în care se impunea ca instanţa să analizeze recursul.

Astfel în mod nelegal s-a apreciat că recursul este nemotivat în condiţiile în care a arătat că decizia pronunţată în apel conţine motive contradictorii şi că instanţa a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii, cu atât mai mult cu cât a explicat că trimiterea cauzei Judecătoriei Suceava este neclar motivată, situaţie ce are consecinţa creării confuziei cu privire la persoanele, ca subiecte de drept responsabile pentru prejudiciul creat de către Sindicatul Liber Independent prin liderul acestuia.

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC T. SA Suceava împotriva deciziei nr. 2905 din 30 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, Înalta Curte a respins-o pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.

Prin motivarea recursului trebuie să se înţeleagă nu numai indicarea textelor de lege în care se încadrează criticile şi dezvoltarea lor, ci şi încadrarea lor în limitele recursului, cale de atac extraordinară nedevolutivă prin care o hotărâre poate fi modificată sau casată doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres în pct. 1 – 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Prin decizia contestată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 302¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cu raportare la aceste cerinţe legale, astfel că, în aceste condiţii, nu se poate pe calea contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a să se invoce neanalizarea motivelor de recurs.

Din analiza textului de lege menţionat rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care instanţa respinge în totalitate sau admite în parte pe fond recursul, omiţând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia, şi nu atunci când soluţionează recursul pe o excepţie, chiar dacă aceasta vizează însăşi condiţia motivării recursului, deoarece ar presupune reanalizarea şi rejudecarea excepţiei, ceea ce excede contestaţiei în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Aşa fiind, criticile privind încălcarea unor principii de drept procesual nu îşi găsesc justificarea în limitele în care a fost formulată calea de atac, astfel că, în baza art. 320 C. proc. civ., aceasta a fost respinsă.