Ordonanță președințială. Strămutarea litigiului ce vizează fondul dreptului. Instanța competentă teritorial să se pronunțe asupra cererii de ordonanță președințială. Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competență materială.

Index alfabetic : strămutare

–          ordonanță președințială

–          competență materială

Noul Cod de procedură civilă, art. 30, art. 107, art. 996, art. 997

 

Dispoziţiile art. 997 C.proc.civ., potrivit cărora cererea de ordonanţă președințială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului, reglementează competenţa materială de  soluţionare a unei astfel de cereri, iar nu competenţa teritorială, aceasta din urmă urmând a fi determinată potrivit regulilor generale.

Chiar dacă judecata dosarului ce vizează fondul dreptului, a fost strămutată la o altă instanță, nu se poate susţine cu temei că, pe cale de consecinţă, şi cererea de ordonanţă preşedinţială trebuie sa fie soluţionată de această instanţă, întrucât strămutarea reprezintă o forma de prorogare judecătorească de competenţă teritorială, care operează numai cu privire la cauza a cărei strămutare a fost cerută, orice alte procese urmând să fie soluţionate potrivit regulilor generale de competenţă teritorială prevăzute de art. 107 C.proc.civ.

Secția I civilă, decizia nr.2816 din 22 mai 2013

 

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, reclamantul Prefectul Judeţului Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ocolul Silvic Bucovina, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcția Silvică Suceava si Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Vânătoare Suceava, pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se dispună obligarea acestora din urmă la sistarea oricăror operaţiuni de punere în valoare, de autorizare si de exploatare masă lemnoasă de pe suprafaţa totală de 582,60 ha teren cu vegetaţie forestieră.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 996 Noul C.proc.civ.

Judecătoria Gura Humorului, prin sentinţa civilă nr. 344 din 21.03.2013, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Gura Humorului a reţinut următoarele:

Potrivit prevederilor art. 997 C.pr.civ. „cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă, să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului”.

În cauză, instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului este Judecătoria Gura Humorului, judeţul Suceava, însă în cauză, este vorba despre un caz de prorogare judecătorească de competenţă, în favoarea alteiinstanţe, şi anume a celei stabilite prin admiterea cererii de strămutare a judecăţii cauzei de către Î.C.C.J.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 757/2009, pronunţată de Judecătoria Gura Humorului, având ca obiect, anularea hotărârilor nr. 293/2001 şi 647/2002 ale Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, a fost admisă acţiunea formulată de petenta Instituţia Prefectului Judeţului Suceava şi s-a constatat nulitatea absolută a celor două hotărâri.

Prin decizia Tribunalului Suceava, cauza a fost trimisă spre rejudecare, pricina fiind reînregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, iar prin încheierea din 22.02.2011, urmare a admiterii cererii de strămutare, cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Judecătoriei Bistriţa.

Ulterior, prin încheierea de şedinţă din 15.03.2013, Judecătoria Bistriţa a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea ei spre competentă soluţionare Judecătoriei Galaţi ca urmare a încheierii nr. 1072/2013, pronunţată de Î.C.C.J., prin care s-a dispus strămutarea cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Litigiul de fond vizează, în fapt anularea hotărârilor prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate, pentru teren pădure, deci anularea unui drept reconstituit, iar ordonanţa preşedinţială vizează, în fapt o obligaţie de a nu face,derivat din dreptul ce face obiectul litigiului, ce vizează fondul dreptului disputat de părţi.

Prin strămutarea litigiului ce vizează fondul dreptului, s-a stabilit în mod irevocabil faptul că instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului este alta decât Judecătoria Gura Humorului, în speţă, fiind vorba de Judecătoria Galaţi.

Cererea de ordonanţă preşedinţială cu care a fost investită Judecătoria Gura Humorului priveşte acelaşi drept, ce face obiectul litigiului ce se judecă de instanţa în favoarea căreia s-a strămutat cauza astfel încât aceasta poate fi asimilată, şi pe cale de excepţie are şi caracterul unei cereri incidentale forţate, prevăzută de art. 30 alin. (6) C.pr.civ., astfel că, pe cale de consecinţă, instanţa competentă să o judece, este instanţa care este competentă să judece cererea principală, respectiv să se pronunţe asupra fondului dreptului, deci Judecătoria Galaţi, întrucât, în mod excepţional (dată fiind stabilirea specială a competenţei prin strămutare), subzistă prorogarea legală de competenţă, prevăzută de art. 123 C.pr.civ.

Judecătoria Galaţi, prin sentinţa nr. 4407 din 24 aprilie 2013, la rândul să, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 din Noul Cod de procedură civilă, l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Galaţi a reţinut că dispoziţiile art. 30 alin.(6) NCPC invocate nu sunt aplicabile în cauză, cererea de ordonanţă președințială neavând caracterul unei cereri incidentale iar dispoziţiile art. 997 NCPC, potrivit cărora cererea de ordonanţă președințială se introduce la instanţa competentă sa se pronunţe în primă instanţă asupra fondului, reglementează competenţa materială de soluţionare a unei astfel de cereri, iar nu competenţa teritorială, care, în speţă, aparţine Judecătoriei Gura Humorului.

            Pe de altă parte, instanţa a mai reţinut că cererea de strămutare și admiterea unei astfel de cereri se referă la o singură cauză, efectele limitându-se strict la aceasta.

Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 996 alin.(1) C.proc.civ., „Instanţa de judecată (…), va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi carenu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Ordonanţa președințială reprezintă un mijloc procedural ce întruneşte condiţiile unei acţiuni civile, având însă un caracter specific, determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale. Astfel, cerereaprivind ordonanţa președințială trebuie să îndeplinească atât condiţiile generale necesare pentru exercitarea acţiunii civile, cât şi cerinţe particulare, respectiv urgenta, nerezolvarea fondului cauzei si vremelnicia măsurii ordonate.

Ordonanţa președințială nu are caracterul unei cereri incidentale, aceasta putând fi formulată separat de existenţa unui proces aflat în curs de desfăşurare, astfel cum rezultă si din modul în care este formulat art. 996 alin.(4) C.proc.civ., potrivit căruia ordonanţa va putea fi dată chiar si atunci când este în curs judecata asupra fondului.

Dispoziţiile art. 997 C.proc.civ., potrivit cărora cererea de ordonanţă președințială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului, reglementează competenţa materială de  soluţionare a unei astfel de cereri, iar nu competenţa teritorială, aceasta din urmă urmând a fi determinată potrivit regulilor generale.

Chiar dacă judecata dosarului având ca obiect constatarea nulităţii hotărârilor nr.293/2001 şi nr.647/2002 ale Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava a fost strămutată dela Judecătoria Galaţi, nu se poate susţine cu temei că, pe cale de consecinţă, şi cererea de ordonanţă preşedinţială trebuie sa fie soluţionată de această instanţă, întrucât strămutarea reprezintă o forma de prorogare judecătorească de competenţă teritorială, care operează numai cu privire la cauza a cărei strămutare a fost cerută, orice alte procese urmând să fie soluţionate potrivit regulilor generale de competenţă teritorială prevăzute de art. 107 C.proc.civ., înspeţă de art.53 alin.(2) din Legea nr. 18/1991.