Mediere
mediere, mijloc alternativ de soluţionare a unui litigiu. M. este folosită în diferite materii, dar cu o anumită predilecţie în domeniul raporturilor de dreptul familiei, de dreptul muncii şi de drept comercial, în dreptul procesual civil român medierea este considerată ca o modalitate facultativă de soluţionare a conflictului pe cale amiabilă cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate; ea se întemeiază pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile. M. se poate realiza şi după declanşarea unui proces în faţa unei instanţe de judecată. Sunt exceptate de la procedura de m. drepturile strict personale, precum şi orice alte drepturi de care părţile nu pot dispune, potrivit legii, prin convenţie sau prin orice alt mijloc prevăzut de lege. M. este considerată de lege ca o activitate de interes public. M. poate avea loc între două sau mai multe părţi; ea se poate realiza de unul sau mai mulţi mediatori. Părţile au dreptul să îşi aleagă în mod liber mediatorul. M. nu se poate realiza înainte de încheierea unui contract de m. Contractul de m. trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii absolute, următoarele elemente:
a) identitatea părţilor aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanţilor lor; b) menţionarea obiectului conflictului; c) obligaţia mediatorului de a da explicaţii părţilor cu privire la principiile medierii, la efectele acesteia şi la regulile aplicabile;
d) declaraţia părţilor, în sensul că doresc declanşarea medierii şi că sunt decise să coopereze în acest scop; e) angajamentul părţilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile m.; f) obligaţia părţilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului şi cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părţilor, precum şi modalităţile de avansare şi de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renunţare la m. sau de eşuare a procedurii, precum şi proporţia care va fi suportată de către părţi, ţinându-se cont, dacă este cazul, de situaţia lor socială; dacă nu s-a stabilit altfel, aceste sume vor fi suportate de către părţi în mod egal; g) înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare m. Medierea se întemeiază pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere; mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus m. în cazul în care conflictul supus m. prezintă aspecte dificile ori controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite opinia unui specialist din domeniul respectiv. Procedura de m. se finalizează în una din următoarele modalităţi:
a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului; b) prin constatarea de către mediator a eşuării m.; c) prin depunerea contractului de m. de către una dintre părţi [v. şi mediator; medierea în cazul unui litigiu civil pe rolul instanţelor de judecată; medierea conflictelor de familie].
mediere, modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, alternativă celei jurisdicţionale, desfăşurată cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor. M. se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile. Părţile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la m. în mod voluntar, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 192/2006. M. este incidenţă şi în cazul conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor. M. poate avea loc între două sau mai multe părţi, care au dreptul să îşi aleagă în mod liber mediatorul. M. se poate realiza de către unul sau mai mulţi mediatori. Nu pot face obiectul m. drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
I. Procedura prealabilă încheierii contractului de m. Părţile aflate în conflict se pot prezenta împreună la mediator. în cazul în care se prezintă numai una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia scrisă, în vederea informării şi acceptării m., stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea solicitantă va furniza mediatorului datele necesare contactării celeilalte părţi. în cazul imposibilităţii de prezentare a vreuneia dintre părţile convocate, mediatorul poate stabili, la cererea acesteia, o nouă dată în vederea informării şi acceptării m. în cazul acceptării m., părţile în dispută şi mediatorul vor semna contractul de m. în procesele şi cererile în materie civilă şi comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin m. Dacă una dintre părţi refuză, în scris, în mod explicit, m. ori nu răspunde invitaţiei sau nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de m., m. se consideră neacceptată. Contractul de m. se încheie între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte.
II. Desfăşurarea medierii. M. se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere. Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus m. M. are loc, de regulă, la sediul mediatorului. Dacă este cazul, m. se poate desfăşura şi în alte locuri convenite de mediator şi de părţile aflate în conflict. Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord. în cursul m. părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii. Susţinerile făcute pe parcursul m. de către părţile aflate în conflict, precum şi de către mediator au caracter confidenţial faţă de terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenţia persoanelor care participă
la m. asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate.
în cazul în care conflictul supus m. prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv. Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va evidenţia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.
III. închiderea procedurii de m. Procedura de m. se închide, după caz: a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului; b) prin constatarea de către mediator a eşuării m.; c) prin depunerea contractului de m. de către una dintre părţi. La închiderea procedurii de m., mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părţi, personal sau prin reprezentant, şi de mediator. Părţile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.
Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel. înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice. înţelegerea părţilor poate fi afectată, în condiţiile legii, de termene şi condiţii, în cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privată privind bunurile imobile, părţile vor prezenta acordul redactat de către mediator notarului public sau instanţei de judecată pentru îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă impuse de lege, sub sancţiunea nulităţii absolute. Dacă legea impune îndeplinirea condiţiilor de publicitate, notarul public sau instanţa de judecată va solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotărârii judecătoreşti în Cartea Funciară. înţelegerea părţilor poate fi supusă autentificării notarului public ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, care va pronunţa, la cererea părţilor, o hotărâre de expedient.
IV. Medierea în cazul unui litigiu civil pe rolul instanţelor de judecată. în cazul în care conflictul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin m. poate avea loc din iniţiativa părţilor ori la recomandarea instanţei, acceptată de părţi, cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot dispune potrivit legii. M. poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului. La închiderea procedurii de m., mediatorul este obligat, în toate cazurile, să informeze în scris
instanţa de judecată dacă părţile au ajuns sau nu la o înţelegere în urma procesului de m.
Pentru desfăşurarea procedurii de m., judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti sau arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor, în condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. (art. 62 din Legea nr. 192/2006). Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de m., dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de m. Cererea de repunere a cauzei pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru, în cazul în care conflictul a fost soluţionat pe calea m., instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, o hotărâre de expedient, potrivit dispoziţiilor art. 271 C.proc.civ., care constituie titlu executoriu. Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea instanţei.
VI. Medierea în cazul conflictelor de familie. Pot fi rezolvate prin m. neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, precum şi orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii. înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune de către părţi la instanţa competentă să pronunţe divorţul. Mediatorul va veghea ca rezultatul m. să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia. Dacă, în cursul m., mediatorul ia cunoştinţă de existenţa unor fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului ori prejudiciază grav interesul superior al acestuia, este obligat să sesizeze autoritatea competentă.
VII. Medierea în cauzele penale. M. este posibilă şi în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Nici persoana vătămată şi nici făptuitorul nu pot fi constrânşi să accepte procedura m. In cauzele penale m. trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie garantat dreptul fiecărei părţi la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal prin care se închide procedura medierii trebuie să arate dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la acestea. în cazul minorilor, garanţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzător, şi în cadrul procedurii de mediere.
In cazul în care procedura de m. se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin împăcarea părţilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeaşi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată (art. 69 din Legea nr. 192/2006). Dacă procedura de m. a fost declanşată în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe durata desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de m., socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare. în cazul în care m. se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se suspendă, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de m. Suspendarea durează până când procedura m. se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de m. Mediatorul are obligaţia să comunice organului judiciar o copie de pe procesul-verbal de închidere a procedurii de m. Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că părţile nu s-au împăcat, sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului de 3 luni de la data semnării contractului de m. Pentru soluţionarea cauzelor penale în baza acordului încheiat ca rezultat al m., părţile sunt obligate să depună la organul judiciar forma autentică a acordului sau să se prezinte în faţa organului judiciar pentru a se lua act de voinţa acestora. V. clauza de mediere; contractul de mediere.
MEDIEREA, este o modalitate de soluţionare a conflictelor, alternativă procesului obişnuit sau arbitral; este o negociere asistată de un terţ (mediatorul), respectiv o tehnică consensuală de rezolvare a conflictelor, constând într-o comunicare permanent orientată către încheierea unei înţelegeri între părţi care au atât interese comune, cât şi divergenţe. Mediatorul propune părţilor în procedura de mediere o soluţie, fară a avea atribuţia de a o impune acestora. Părţile pot accepta sau refuza în scris propunerea finală de mediere (tranzacţia). Medierea are un caracter voluntar şi se bazează pe convenţia părţilor (acord de mediere) de a rezolva o dispută sau o neînţelegere. Medierea este guvernată de principiul confidenţialităţii. Mediatorul va trebui să fie imparţial şi neutru în activitatea sa, putând oferi informaţii juridice părţilor, respectând egalitatea părţilor şi punctele lor de vedere.