Curia semper dabit remedium?
Din momentul in care clientii au inceput sa-si dea bancile in judecata si dupa parcurgerea lungului drum pana la obtinerea unor hotarari irevocabile, favorabile consumatorilor, de anulare a unor clauze auzive, s-a strans o jurisprudenta consistenta. Suficienta, cel putin, pentru a se lamuri cu certitudine care anume prevederi din contractele de credit sunt nule absolut. Si care comisioane din contractele de credit sunt percepute in mod abuziv si trebuie inlaturate din contracte.
Atunci, de ce acum, dupa ce s-au obtinut in instanta hotarari (si nu putine!) care indubitabil au dat dreptate clientilor, bancile nu recunosc unde au gresit si, pentru a nu se expune singure riscului de a-si macula si mai mult imaginea, nu fac efortul necesar de a recastiga increderea clientilor lor, dar si simpatia publica de a corecta, din proprie initiativa aceste greseli?
Oficialii BNR indeamna la dialog si la mediere. Indemna clientul nemultumit sa faca EL pasul pacificator “sa se duca la banca, pentru a-si exercita drepturile cetatenesti”, speriindu-l cu perspectiva unui proces indelungat, care ar presupune si niste costuri.