Conform legii, instituţiile bancare ar fi trebuit să modifice contractele în mod voluntar, fără a fi nevoie de iniţierea a mii de procese
Av. Coltuc: Autorităţile şi ONG-urile bancare preferă perpetuarea unui abuz, pentru că a face dreptate în acest domeniu ar însemna falimentul unor bănci
După mai bine de patru ani de la intrarea în vigoare a ordonanţei 50 şi unul de la aplicarea modificărilor aduse Legii 193, băncile continuă să menţină clauzele abuzive în contractele de împrumut, în ciuda miilor de procese câştigate de clienţi, în urma cărora au fost obligate să elimine clauzele abuzive şi să plătească, în unele cauze, daune materiale împrumutaţilor.
Şi lucrurile nu par să se schimbe în viitorul apropiat, după cum susţin avocaţii contactaţi de Curierul Naţional.
„În principiu, lucrurile nu par să se schimbe prea mult în viitorul apropiat, pentru că este necesar ca persoanele care au observat că au în contractele de împrumut cu băncile clauze abuzive trebuie să dea în judecată aceste instituţii pentru a rezolva o situaţie care ar trebui rezolvată de bănci, pe cale amiabilă. Băncile ar trebui să modifice contractele care conţin credite abuzive în mod voluntar, în conformitate cu legislaţia în vigoare încă de anul trecut, care transpune Directiva europeană. Dar băncile probabil au gândit că e mai comod aşa, că n-or să fie date în judecată de toţi clienţii şi atunci vor avea de câştigat, chiar dacă plătesc în câteva dosare daune”, a declarat pentru Curierul Naţional av. Alexandru Dimitriu, partener al Casei de Avocatură „Piperea şi Asociaţii”.
Potrivit acestuia, săptămâna viitoare, pe 11 – 12 noiembrie, Curtea de Apel Bucureşti se va pronunţa într-unul dintre procesele colective, un al doilea având termen pe 18 noiembrie. „În aceste două procese reprezentăm peste 600 de clienţi care au dat în judecată o bancă din cauza clauzelor abuzive descoperite în contracte”, a mai spus Dimitriu.
Întrebat de ce nu modifică băncile toate contractele-tip, astfel încât să elimine clauzele abuzive din toate contractele, inclusiv cele aflate în derulare, av. Dimitriu a amintit că această obligativitate este în vigoare încă de anul trecut, conform unei directive europene, dar băncile tergiversează aplicarea acesteia, în ciuda celor 10 – 11 procese iniţiate de ANPC.
Războiul cu băncile continuă pe denominare
Întrebat cum vede viitorul relaţiilor dintre bănci şi clienţi, avocatul a spus că „războiul continuă”. „Războiul continuă. Mai nou, şi pe denominare. Avem deja zeci de procese cu toate băncile care au acordat credite în franci elveţieni, în care reprezentăm peste 3.000 de clienţi. Aşteptăm deja hotărârile, care vor fi emise cel mai probabil la sfârşitul acestui an, începutul anului viitor”, a spus av. Dimitriu.
Dacă s-ar aplica jurisprudenţa CJUE, băncile ar pierde
La rândul său, av. Marius Coltuc, fondatorul Casei de avocatură cu acelaşi nume, notează pe site-ul său că „există situaţii, câştigate deja în dreptul românesc, când o hotărâre judecătorească are efecte fie faţă de o colectivitate, fie faţă de toată lumea”. „Exemplele cele mai la îndemână sunt din contenciosul administrativ.
Nu înţeleg de ce se refuză acest efect în domeniul clauzelor abuzive, unde există şi texte exprese şi jurisprudenţa CJUE care obligă la extinderea erga omnes a efectului constatării caracterului abuziv al unor clauze din contractele-tip. Singurele explicaţii sunt conjuncturale: dacă s-ar accepta acest efect, băncile vizate ar pierde. Autorităţile şi ONG-urile bancare preferă perpetuarea unui abuz, pentru că a face dreptate în acest domeniu ar însemna falimentul unor bănci. Şi, nu-i aşa, aceste corporaţii sunt prea mari pentru a fi lăsate să falimenteze”, notează av. Coltuc.
CJUE: Instanţele naţionale sunt obligate să respecte decizia Curţii
Curtea Europeană s-a pronunţat recent într-un caz în care instanţelor maghiare li s-a semnalat o clauză care permitea băncii calcularea ratelor lunare exigibile pe baza cursului de schimb la vânzarea CHF.
În acţiunea în instanţă, soţii Kasler s-au prevalat de natura abuzivă a acestei clauze, în măsura în care prevede, pentru rambursarea împrumutului, aplicarea unui curs diferit de cel utilizat la punerea la dispoziţie a împrumutului.
Ca atare, instanţa maghiară a cerut CJUE să se pronunţe dacă, în ipoteza în care contractul nu poate continua să existe după suprimarea unei clauze abuzive, instanţa naţională este abilitată să îl modifice sau să îl completeze.
„Clauzele care prevăd, pentru deblocarea unui împrumut în monedă străină, aplicarea unui curs de schimb diferit de cel aplicabil rambursării împrumutului nu sunt excluse în mod obligatoriu de la aprecierea caracterului lor abuziv. Deşi astfel de clauze pot fi considerate a priori că se înscriu în obiectul principal al unui contract de împrumut încheiat în monedă străină, este totuşi de competenţa instanţei naţionale să determine dacă consumatorii au fost în măsură să înţeleagă că s-au expus la o cheltuială suplimentară din cauza diferenţei dintre cele două cursuri de schimb”, a decis CJUE.
Curtea Europeană nu soluţionează litigiul naţional, instanţele naţionale fiind însă obligate să se pronunţe în mod asemănător în cazul în care sunt sesizate cu probleme similare. „Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară”, se arată în toate anunţurile CJUE.
Legea 193/2000 impune profesioniştilor să ia măsuri înainte ca instanţa să îi oblige ca sub sancţiunea amenzii să realizeze acest lucru
Prin Legea 214/2013 pentru aprobarea OUG 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se precizează că „prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în procesele începute în perioada 15 februarie 2013 – 30 septembrie 2013”.
„În concluzie, meritul modificărilor Legii 193/2000 este de necontestat, fiind evidentă preocuparea permanentă a legiuitorului de a-i proteja pe consumatori împotriva eventualelor abuzuri din partea profesioniştilor. Totodată, Legea 193/2000 în varianta actuală manifestă un dublu rol, preventiv şi de constrângere. Un rol preventiv întrucât existând o hotărâre judecătorească prin care se constată caracterul abuziv al unor clauze, toţi profesioniştii vor fi nevoiţi să ia măsuri înainte ca instanţa să îi oblige ca sub sancţiunea amenzii să realizeze acest lucru. Totodată, legea are şi un rol constrângător căci, în ipoteza în care profesioniştii nu se conformează hotărârilor judecătoreşti astfel pronunţate, vor trebui să suporte sancţiunile aplicate de către instanţa de judecată”, notează avocat Coltuc
sursa
http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2014-11-06/Bancile+trag+de+timp+cu+clauzele+abuzive+