Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că dispozițiile art. 1082 C. civ. (art. 1530 NCC) consacră dreptul creditorului de a obține daune în caz de neexecutare în natură a obligației, situație în care neexecutarea trebuie să fie imputabilă debitorului. Această culpă atrage înlocuirea obiectului obligației inițiale asumate prin contract, printr-un echivalent. În speţă însă, prin intermediul clauzei penale incluse în contract, părțile au constituit un calcul anticipat al daunelor moratorii, pentru eventualitatea executării cu întârziere a obligației din convenția inițială. În acest caz, creditorul nu trebuie să mai dovedească nici neexecutarea obligațiilor, nici prejudiciul cauzat ori întârzierea în executarea obligațiilor, întrucât prin stipularea clauzei penale, părțile au convenit că orice încălcare a obligațiilor va determina un prejudiciu a cărui întindere este stabilită în prealabil. În aceste condiţii, criticile pârâtului vizând cauza străină exoneratoare de răspundere și culpa reclamantei în îndeplinirea propriilor obligații pot face obiect de analiză numai în cadrul evaluării judiciare a daunelor, şi nu în cadrul evaluării convenționale, aşa cum este cea din litigiu. (Decizia nr. 2061 din 5 iunie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţieavând ca obiect pretenţii)