Acţiune în anularea unui incident de plată. Lipsa disponibilului necesar. Plată efectuată în ziua scadenţei instrumentului de plată. Efecte – Jurisprudenta ICCJ 2014

Acţiune în anularea unui incident de plată. Lipsa disponibilului necesar. Plată efectuată în ziua scadenţei instrumentului de plată. Efecte – Jurisprudenta ICCJ 2014

de

Acţiune în anularea unui incident de plată. Lipsa disponibilului necesar. Plată efectuată în ziua scadenţei instrumentului de plată. Efecte  – Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii: Drept comercial. Alte materii

Index alfabetic: acţiune în anulare

–          incident de plată

–          bilet la ordin

 

Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001

Din economia reglementărilor cuprinse în Regulamentul nr. 1/2001 al BNR rezultă că sancţiunea în cazul introducerii la plată a unui bilet la ordin pentru care nu există suficient disponibil în cont, la data scadenţei, este înscrierea în Centrala Incidentelor de Plăţi, obligaţie care revine băncii plătitoare. 

Nu este exonerat de înscrierea în Centrala Incidentelor de Plăţi emitentul unui bilet la ordin, drept garanţie, care la data scadenţei nu are în cont suficient disponibil, în situaţia în care achită debitul în aceeaşi zi a scadenţei instrumentului de plată, întrucât în Regulamentul nr. 1/2001 nu se stipulează o astfel de excepţie.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 313 din 30 ianuarie 2013

Notă: Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001 a fost abrogat prin Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012 la data de 6 februarie 2012

 Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, reclamanta SC T.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC M.I.I. SA şi B.C.R. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că pârâta SC M.I.I. SA a introdus în circuitul bancar, prin depunere spre decontare, a Biletului la Ordin seria RNCB3AK nr. 0490622 depus în garanţie, fără să existe o obligaţie de plată scadentă din partea reclamantei. Totodată, a solicitat instanţei să constate nulitatea incidentelor de plată, cauzate refuzului la decontare a Biletului la Ordin şi să oblige pârâta B.C.R. să solicite Centralei Incidentelor de plăţi (CIP) din cadrul B.N.R., anularea înscrierii incidentului major de plată în CIP.

Prin Sentinţa nr. 2271 din 20 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Harghita, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC T.C. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC M.I.I. SA şi B.C.R. SA şi, în consecinţă, s-a constatat că pârâta SC M.I.I. SA a introdus în circuitul bancar Biletul la ordin seria RNCB3AK nr. 0490622, depus în garanţie de reclamantă, fără a exista o obligaţie de plată scadentă din partea reclamantei.

De asemenea, s-a constatat nulitatea incidentului de plată înregistrat în Fişierul Naţional de Bilete la Ordin FNBO, în baza cererii nr. 28 din data de 23.02.2011 şi s-a dispus obligarea pârâtei B.C.R. SA să solicite Centralei Incidentelor de Plăţi – Fişierul Naţional de Bilete la Ordin, anularea înscrierii incidentului de plată; fără cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii, prima instanţa a reţinut, în esenţă, că urmare a relaţiilor comerciale existente între reclamanta SC T.C. SRL şi pârâta SC M.I.I. SA, reclamanta a achiziţionat diferite bunuri de la pârâtă, fiind emisă în acest sens factura fiscală nr. 11001603 din 20.01.2011, în valoare totală de 344,87 lei, termenul de plată stabilit la data de 23.02.2011 fiind acceptat de ambele părţi.

În vederea garantării obligaţiei de plată, reclamanta a predat în favoarea pârâtei Biletul la Ordin seria RNCB3AK nr. 0490622, stabilind ca în cazul în care plata nu se va efectua până la data de 23.02.2011 inclusiv, aceasta va avea dreptul de a introduce spre decontare biletul la ordin primit în garanţie.

S-a reţinut că la data de 23.02.2011, pârâta a depus spre decontare biletul la ordin, iar acesta a fost parţial refuzat, pentru lipsă de disponibil. Astfel, din valoarea totală a facturii s-a achitat suma de 96,07 lei, valoarea rămasă neachitată fiind de 248,80 lei.

Reclamanta în aceeaşi zi a achitat prin virament bancar restul de plată, respectiv suma de 248,80 lei, drept pentru care debitul datorat pârâtei s-a stins, fiind achitat în ultima zi de plată.

Având în vedere că termenul de plată era stabilit până la data de 23.02.2011, inclusiv, prima instanţă a apreciat că pârâta putea introduce spre decontare biletul la ordin dat în garanţie numai în situaţia în care scadenţa facturii nu s-ar fi respectat.

În acest context, prima instanţă a reţinut că reclamanta a respectat termenul de plată, achitând integral contravaloarea mărfii cumpărate conform Ordinului de plată din data de 23.02.2011.

Cum pârâta B.C.R. SA în calitate de persoană declarantă a transmis la CIP incidentul de plată intervenit, instanţa a constatat că acesteia îi revine şi obligaţia de a solicita anularea incidentului major de plată din baza de date a CIP.

Astfel, având în vedere că incidentul de plată a intervenit datorită unei erori comune a reclamantei şi a pârâtei SC M.I.I. SA, instanţa de fond a considerat că anularea acestuia este necesară, şi, în consecinţă, cererea reclamantei a fost admisă.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta BCR România SA a declarat apel, care, prin decizia nr. 24/A din 27 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că în raport de prevederile art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001, în vigoare până la data abrogării acestuia, la 6 februarie 2012, prin Regulamentul nr. 1/21012 al B.N.R., obligaţia apelantei, în calitate de bancă trasă, era aceea de a raporta incidentul, cel târziu în ziua bancară următoare zilei refuzului, prin transmiterea la CIP a unei cereri de înscriere a acestui incident.

Instanţa a constatat împrejurarea că apelanta B.C.R. a recunoscut existenţa incidentului, în raport de emiterea la 2.02.2011 a biletului la ordin seria RNCB3AK nr. 0490622, care a fost prezentat la 23.02.2011 la B.C.R. S.A. având scadenţa la 19.02.2011.

S-a reţinut aceeaşi stare de fapt rezultată şi din refuzul acestui bilet la ordin, astfel cum a fost completat de către B.C.R., respectiv emiterea acestuia la 2.02.2011, cu data executării la 23.02.2011.

Pe de altă parte, s-a reţinut că biletul la ordin în discuţie a fost refuzat la plată la data de 23.02.2011, respectiv în aceeaşi zi în care s-a făcut plata, potrivit înscrisului emis de B.C.R., apreciindu-se că s-a acceptat la plată parţial, pentru suma de 96,07 lei, refuzul pentru lipsă disponibil fiind aferent sumei de 248 lei.

Deşi scadenţa acestui bilet la ordin era la 19.02.2011, s-a reţinut că acesta a fost prezentat la plată la 23.02.2011, dată la care trebuia făcută plata sau raportat incidentul, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001; aceasta întrucât ziua de 19.02.2011 a fost o zi de sâmbătă şi ziua de 21.02.2011, când trebuia constatat incidentul de plată, era prima zi bancară următoare refuzului.

Instanţa a reţinut că la data de 23.02.2011 s-a înregistrat cererea de înscriere a refuzului bancar, dar la aceeaşi dată la care s-a constatat refuzul, adică la 5 zile după scadenţă, s-a achitat diferenţa de sumă, pe de o parte, fiind raportat şi incidentul, pe de altă parte.

Faţă de considerentele reţinute, instanţa de apel a apreciat că apelul promovat în cauză este neîntemeiat, motiv pentru care acesta a fost respins, fiind păstrată hotărârea atacată, ca legală şi temeinică.

În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta B.C.R. SA Bucureşti a declarat recurs, în temeiul art. 299 – 304 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului şi, în consecinţă, schimbarea în tot a hotărârii atacate.

În motivarea recursului, pârâta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a soluţionat litigiul fără a analiza şi lua în considerare apărările formulate de aceasta prin întâmpinare.

În opinia recurentei, în cauză, nu poate fi pusă în discuţie reaua-credinţă a B.C.R. şi, de asemenea, nu poate fi dovedită neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege în materie în sarcina băncii, care să atragă pronunţarea unei hotărâri prin care aceasta să fie obligată la anularea incidentului de plată.

 A susţinut că înscrierea incidentelor de plată la Centrala Incidentelor de Plăţi ca şi toate operaţiunile care presupun anularea de către persoanele declarante a incidentelor de plată produse cu instrumente de debit (cecuri, bilete la ordin, cambii) sunt guvernate de Regulamentul nr. 1/2001 emis de B.N.R., care obligă banca să furnizeze informaţiile specifice în scopul prevenirii săvârşirii unor acte şi fapte având potenţial fraudulos, litigios şi/sau producând riscuri de neplată şi nu să analizeze cauzele care au determinat producerea incidentului de plată.

În acest context, deşi intimata-reclamantă invocă faptul că biletul la ordin a fost introdus la plată fără să existe o obligaţie de plată din partea emitentei T.C. SRL, recurenta-pârâtă a arătat că banca nu era îndreptăţită să constate acest lucru, iar Regulamentul nr. 1/2001 al BNR nu prevede faptul că într-o atare situaţie persoana declarantă nu mai este obligată să transmită la CIP informaţia privind emiterea unui instrument de plată în cazul inexistenţeidisponibilităţilor în cont.

Potrivit Regulamentului nr. 1/2001 al BNR, datele specifice incidentelor de plăţi sunt transmise, difuzate şi valorificate prin intermediul Centralei Incidentelor de Plăţi, iar băncile, în calitate de persoane declarante, au obligaţia furnizării acestor informaţii în vederea înregistrării lor în scopul săvârşirii unor acte şi fapte având potenţial fraudulos, litigios şi/sau producând riscuri de neplată.

Astfel, în temeiul acestor obligaţii, B.C.R. a procedat, în urma constatării imposibilităţii de finalizare a operaţiunii de decontare a instrumentului de plată prezentat, la înscrierea în Fişierul Naţional de Bilete la Ordin a refuzului bancar.

În raport de art. 36 din Regulamentul nr. 1/2001 al BNR, a apreciat recurenta, instanţa avea la dispoziţie posibilitatea de a anula chiar ea incidentul de plată şi interdicţia bancară, fără a mai obliga BCR, astfel sentinţa fiind executorie, incidentele de plăţi din FNIP şi FNPR erau radiate în baza sentinţei pronunţate de Tribunalul Alba.

Intimata-reclamantă SC T.C. SRL Odorheiu Secuiesc a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului ca fiind nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, deoarece recurenta pârâtă a reiterat în recurs susţinerile din întâmpinarea formulată la fond şi din motivarea apelului.

Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs şi susţinerile din întâmpinare constată următoarele:

Ca urmare a cumpărării unor bunuri de la pârâta vânzătoare SC M.I.I. SA, s-a emis factura fiscală nr. 11001603 din 20 ianuarie 2011, în valoare de 344,87 lei, iar cumpărătoarea reclamantă SC T.C. SRL a emis, pentru garantarea plăţii, biletul la ordin seria RNCB 3 AK nr. 0490622, cu scadenţă la data de 19 februarie 2011; biletul la ordin a fost prezentat băncii la data de 12.02.2011.

Deoarece reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia principală la plată, la data de 23 februarie 2011, conform convenţiei încheiată cu vânzătorul, în aceeaşi zi pârâta B.C.R. a înscris, la nr. 28/23 februarie 2011, cererea de înscriere a refuzului Bancar în Fişierul Naţional de Bilete la ordin, deoarece în contul debitoarei care emisese biletul la ordin nu se afla suficient disponibil.

Această înscriere a refuzului bancar a fost realizată de bancă, în calitate de persoană declarantă, în temeiul dispoziţiilor art. 2 lit. b) şi c) şi art. 3 din Regulamentul BNR nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea la BNR a CIP, coroborate cu dispoziţiile art. 28 din acelaşi regulament.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pârâta B.C.R. şi-a îndeplinit obligaţiile legale, potrivit actelor normative, precitate, ca urmare a constatării unui incident de plată major şi anume că biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsa parţială de disponibil.

Susţinerea reclamantei în sensul că în aceeaşi zi, 23 februarie 2011, a achitat întreg debitul şi, în consecinţă, banca a formulat nelegal cererea de înscriere a refuzului bancar în FNBO este irelevantă şi făcută pro cauza, deoarece:

– din economia reglementărilor cuprinse în Regulamentul nr. 1/2001 al BNR rezultă fără putinţă de tăgadă că sancţiunea în cazul în speţă şi anume introducerea la plată a unui bilet la ordin pentru care nu există suficient disponibil în cont, la data scadenţei, este înscrierea în CIP, obligaţie care revine băncii plătitoare.

– în subsidiar se reţine faptul că reclamanta debitoare nu şi-a îndeplinit obligaţia principală de plată a debitului şi, în consecinţă, creditoarea a fost nevoită să îşi îndestuleze creanţa încercând să execute garantarea plăţii şi anume prin intermediul biletului la ordin emis pentru această garanţie.

Regulamentul nr. 1/2001 precitat, privind organizarea şi funcţionarea la BNR a centralei incidentelor de plăţi, defineşte incidentul de plată, art. 2 lit. b) „ca fiind neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor, înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului de plată (biletul la ordin în speţă) obligaţii rezultate prin efectul legii şi/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţa CIP de către persoanele declarante (banca în speţă), pentru apărarea interesului public”.

Din textul precitat rezultă voinţa neechivocă a legiuitorului de a institui o obligaţie legală pentru cei care au emis instrumente de plată, de a avea în cont suma disponibilă înscrisă în instrumentul emis, la data scadenţei.

Reclamanta a încălcat această obligaţie legală şi, în consecinţă, la cererea persoanei declarante a fost înscrisă în CIP.

Împrejurarea că în aceeaşi zi, la 23.02.2011, pârâta a achitat debitul este irelevantă în speţă deoarece în Regulamentul nr. 1/2001 nu se stipulează exonerarea de înscriere în CIP a emitentului unui instrument de plată, drept garanţie, care la data scadenţei nu are în cont suficient disponibil, în situaţia în care a achitat debitul, în aceeaşi zi.

Dimpotrivă, cum s-a precizat mai sus sancţiunea se aplică pentru neîndeplinirera obligaţiei de a asigura în cont suma disponibilă necesară plăţii pentru care s-a emis instrumentul de plată.

În consecinţă, potrivit principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus (unde legea nu distinge nici noi nu putem distinge) în mod nelegal tribunalul şi curtea de apel au apreciat că plata efectuată în ziua scadenţei instrumentului de plată exonerează pe emitentul care  l-a emis, deşi acesta nu avea suficient disponibil în cont, ceea ce denotă o adăugare la lege.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate, în sensul că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au interpretat în mod nelegal dispoziţiile legale referitoare la înscrierea în CIP a reclamantei, ca urmare a încălcării dispoziţiilor Regulamentului nr. 1/2001 şi, în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a admis recursul, a modificat decizia nr. 24 A/27 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul admiterii apelului formulat de pârâta B.C.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2271 20 septembrie 2011 a Tribunalului Harghita pe care a schimbat-o în tot în sensul respingerii acţiunii.