Acţiune în dizolvarea societăţii întemeiată pe dispoziţiile art. 227 şi art. 237 din Legea nr. 31/1990. Calea de atac împotriva hotărârii pronunţate – Jurisprudenta ICCJ 2014
Cuprins pe materii: Drept comercial. Dizolvarea societăţilor
Index alfabetic: dizolvarea societăţii
– calea de atac
– principiul non reformatio in pejus
C. proc. civ., art. 282 alin. (1)
Legea nr. 31/1990, art. 227, art. 237
Din economia dispoziţiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 reiese faptul că împotriva hotărârilor de dizolvare a societăţilor pentru cazurile prevăzute în acest articol poate fi exercitată calea de atac a recursului.
În cazul în care prin acţiunea formulată sunt invocate şi cazurile de dizolvare prevăzute de dispoziţiile art. 227 din Legea 31/1990 – pentru care legea specială nu prevede calea de atac – se aplică dreptul comun în materie, respectiv art. 282 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea caracterului mai favorabil al acestor dispoziţii, fiind corectă aplicarea acestor dispoziţii şi cazurilor de dizolvare prevăzute de art. 237 din Legea 31/1990, întrucât calea de atac este unică.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2581 din 27 iunie 2013
Notă: În decizie a fost avută în vedere forma Legii nr. 31/1990 în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanţii M.V., A.M., M.A., S.C., S.B., A.A., C.A., S.T., I.M., P.A., S.G., B.V., A.I., C.C., C.M. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA au solicitat să se dispună dizolvarea societăţii pârâte, pentru motivele prevăzute de art. 227 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 237 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 855/27.10.2011, Tribunalul Bacău a respins acţiunea ca nefondată, menţionându-se în dispozitiv că hotărârea este supusă recursului, în termen de 30 zile de la comunicare.
La 16.01.2012, reclamanţii au declarat recurs împotriva sentinţei sus-menţionate.
Prin încheierea de la 5.04.2012, Curtea de Apel Bacău, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a calificat calea de atac drept apel, faţă de dispoziţiile art. 227 din Legea 31/1990 care nu conţine prevederi exprese privind calea de atac, astfel că devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun din materia apelului.
Potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicare.
Faţă de data comunicării sentinţei, respectiv 14 decembrie 2011, termenul de apel expira la 30 decembrie 2011.
Cum reclamanţii au atacat sentinţa la data de 16 ianuarie 2012, termenul de apel a fost depăşit, sancţiunea fiind tardivitatea apelului.
Prin decizia nr. 62/13.09.2012, Curtea de Apel Bacău a admis excepţia şi a respins ca tardiv formulat apelul declarat de apelanţii-reclamanţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A.M., M.V., M.A., S.C., S.B., A.A., C.A., S.T., I.M., P.A., S.G., B.V., A.G., C.C. şi C.M., solicitând casarea deciziei şi a încheierii din 5.04.2012, prin calificarea căii de atac ca fiind recurs şi trimiterea cauzei la instanţa competentă pentru judecarea recursului, iar în cazul în care se constată că soluţia instanţei de apel privind recalificarea căii de atac din recurs în apel este legală, să se constate că exercitarea căii de atac s-a făcut în termenul prevăzut de lege şi să se trimită cauza la Curtea de Apel Bacău, în vederea judecării apelului.
În motivarea recursului s-a arătat că încheierea din 5.04.2012 a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Instanţa de apel a favorizat intimata, deşi principiul non reformatio in pejus operează în favoarea părţii care a exercitat calea de atac, mai ales că pentru motivele de dizolvare prevăzute de art. 237 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 31/1990 este prevăzută calea de atac, prin dispoziţie specială, respectiv Decizia nr. 6/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – recurs în interesul legii.
Prin recalificarea căii de atac din recurs în apel nu a realizat şi un examen de proporţionalitate a măsurii luate, astfel încât să asigure şi respectarea principiului accesului liber la justiţie dar şi a dreptului la un proces echitabil.
Decizia civilă nr. 62/2012 a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
În privinţa motivelor de dizolvare prevăzute de art. 237 din Legea 31/1990 întrucât legea specială conţine prevederi exprese consacrate printr-un recurs în interesul legii, nu sunt incidente dispoziţiile aplicabile apelului.
Recurenţii invocă termenul de 30 de zile prevăzut de Decizia 6/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv de la data publicării sentinţei civile în Monitorul Oficial al României.
Sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
La dosar s-au depus înscrisuri.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte a apreciat că recursul este nefondat şi acesta a fost respins pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au invocat drept motive de dizolvare a societăţii dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. b) şi e), art. 237 alin. (1) lit. a) şi lit. c).
Pentru motivele reglementate de art. 237, Legea 31/1990 prevede calea de atac a recursului pentru hotărârile de dizolvare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 6/21.01.2008, a stabilit că dispoziţiile art. 237 alin. (5) se interpretează în sensul că hotărârea prin care s-a respins cererea de dizolvare poate fi atacată cu recurs în condiţiile prevăzute de acest text.
În situaţia în care cererea de dizolvare ar fi avut ca temei juridic numai dispoziţiile art. 237 din Legea 31/1990, calea de atac ar fi fost recursul.
În cauză, însă, sunt invocate şi cazurile de dizolvare întemeiate pe dispoziţiile art. 227 din Legea 31/1990.
Pentru acestea, legea specială nu prevede calea de atac, ceea ce înseamnă că se aplică dreptul comun în materie, respectiv art. 282 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.