Reclamantul E.B.A. a chemat în judecată Casa de Pensii Argeş, solicitând anularea hotărârii nr.250/2002 prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calităţii de beneficiar al prevederilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că după terminarea armatei efectuate în România, a fost lăsat la vatră în comuna Albeşti judeţul Muscel şi nu în oraşul Hotin, care se afla sub ocupaţia rusească, părinţii săi refugiindu-se în aceeaşi comună.
Curtea de Apel Piteşti a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la data lăsării la vatră, reclamantul, fiind adoptat de N.D.E. avea domiciliul la părinţii adoptivi, respectiv în judeţul Muscel, motiv pentru care nu se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea lnr.189/2000.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul E.B.A.
In motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut că are calitatea de refugiat, deoarece prin ordinul de lăsare la vatră i s-a impus să meargă la Câmpulung şi nu la Hotin, care era localitatea sa de domiciliu.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice după cum urmează…… a fost strămutat în altă
localitate decât cea de domiciliu”.
In cauza dedusă judecăţii, recurentul-reclamant nu a făcut dovada unor persecuţii din motive etnice, deoarece acesta, după ce a fost încorporat la 1 noiembrie 1943, a fost lăsat la vatră la 2 aprilie 1945 la Cîmpulung, judeţul Argeş şi nu în Hotin, ca urmare a faptului că părinţii săi adoptivi domiciliau în acest judeţ, adopţia fiind făcută la 11 ianuarie 1945.
Toate aceste împrejurări rezultă cu certitudine din actele depuse la dosar, respectiv sentinţa de adopţie nr.1/11 ianuarie 1945 pronunţată de Tribunalul Judeţului Muscel; ordinul de lăsare la vatră., copia livretului militar.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, recurentul neputând fi asimilat refugiaţilor sau strămutaţilor.
In consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.