Majoritatea contractelor incheiate intre retaileri si producatori fac referire, aditional livrarilor de bunuri realizate de catre producatori retailerilor, si la diverse elemente de cost pe care producatorul este nevoit sa le suporte (altfel, cel mai probabil, colaborarea dintre parti devine anevoioasa).
Aceste costuri sunt intalnite de regula sub denumirea generica de „taxe/ bonusuri”, fiind facturate de catre retaileri pentru diverse activitati pe care acestia le intreprind. Cu titlu de exemplu, amintim cateva: taxa pentru servicii logistice, pentru servicii de marketing, bonus calculat in functie de cifra de afaceri pentru produsele vandute in cadrul campaniilor promotionale, etc.
Desi aparent facturarea unor astfel de „taxe/ bonusuri” nu atrage efecte fiscale negative la nivelul unui producator, practica ne arata ca realitatea e cu totul alta. Astfel, in cele ce urmeaza ne vom concentra atentia asupra impactului negativ asupra pozitiei privind TVA la nivelul producatorului si asupra tratamentului cheltuielilor determinate de astfel de aranjamente.
„Taxe/ bonusuri” – contrapartida pentru servicii versus reduceri comerciale
Din punct de vedere al TVA, atunci cand analizam o tranzactie trebuie acordata o atentie sporita naturii operatiunii in cauza, respectiv daca ne referim la o livrare de bun (un transfer al dreptului de a dispune de bunuri in calitate de proprietar) sau o prestare de servicii (orice operatiune ce nu constituie livrare de bunuri).
De asemenea, nu este de neglijat nici scopul economic al tranzactiei. Absenta substantei economice aferenta unei tranzactii poate duce la reclasificarea acesteia si implicit la schimbarea tratamentului de TVA.
Mai mult, pentru a stabili daca operatiunea intra in sfera TVA aceasta ar trebui sa fie efectuata cu plata, respectiv sa existe o legatura directa intre operatiune si contrapartida obtinuta si sa aduca un avantaj clientului.
Odata identificate aceste aspecte, vor fi usor de urmarit regulile care guverneaza stabilirea corecta a tratamentului de TVA aplicabil unei tranzactii, cum ar fi: determinarea locului de impozitare, a persoanei obligata la plata taxei, a bazei de impozitare, exercitarea dreptului de deducere, declararea si raportarea operatiunii, etc.
Este important de retinut ca in cazul bazei de impozitare, legislatia privind TVA face referire la o serie de situatii de ajustare a acestei baze. Din analiza acestora extragem doar o parte relevanta pentru tema dezbatuta: ajustarea bazei de impozitare ar trebui realizata in cazul rabaturilor, remizelor, risturnelor si altor reduceri de pret acordate dupa livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.
Prin urmare, observam ca aceasta ajustare nu reprezinta in fapt contravaloarea unei livrari/ prestari si mai mult decat atat ar trebui realizata in beneficiul direct al clientului.
Din punct de vedere formal, in astfel de situatii de ajustare (acordare de bonusuri, reduceri) furnizorii de produse ar trebui sa emita facturi cu semnul minus catre comercianti.
Totusi, exista situatii cand aceste bonusuri/ reduceri sunt facturate incorect in practica. Mai exact, clientii sunt cei care emit facturi cu semnul plus catre furnizorii lor.
Aceste inconsistente le regasim frecvent in cazul „taxelor/ bonusurilor” impuse de catre retaileri (amintite in preambul), fiind generate de analiza superficiala asupra naturii si substantei economice a tranzactiei in sine amintite mai sus.
In continuare, supunem analizei un exemplu sumar: in contractul incheiat de catre un producator de produse din carne cu un retailer, se stipuleaza ca vor fi percepute anumite bonusuri, dupa cum urmeaza: (i) bonus de 2% pentru activitatea de promovare a produselor producatorului de catre comercianti si (ii) bonus de 1% pentru o cantitate de 1000 de produse din carne achizitionate de catre retailer intr-o luna.
In astfel de situatii, de cele mai multe ori, in practica, retailerul emite o factura (cu semnul plus) catre producator pentru aceste bonusuri, in baza careia acesta din urma deduce TVA.
O astfel de modalitate de facturare nu este corecta integral din perspectiva TVA deoarece cele doua bonusuri se disting ca si natura (si anume, bonus de volum si bonus pentru promovare). In consecinta, si tratamentul de TVA va fi unul diferit.
In cazul activitatii de promovare a produselor producatorului, bonusul primit de catre retailer reprezinta din perspectiva TVA contrapartida aferenta unui serviciu de marketing, existand o legatura directa intre plata si serviciu. Prin urmare, emiterea unei facturi (cu semnul plus) de catre retailer este in conformitate cu prevederile referitoare la TVA. In oglinda, exercitarea dreptului de deducere a TVA aferenta acestei achizitii va fi corecta la nivelul producatorului (sub rezerva ca acesta dispune de documente justificative cerute de legislatia fiscala in vigoare).