ANAF poate controla o firmă doar dacă aceasta corespunde criteriilor impuse de un articol din Codul de Procedură Fiscală

Inspecţia fiscală se poate face doar în anumite condiţii stabilite de legislaţia fiscală. Până acum, acţiunile de control fiscal la firme puteau fi declanşate doar de către Fisc, dar după recenta modificare a Codului de Procedură Fiscală, lucrurile s-au schimbat puţin, în sensul că mai pot şi alţii să ceară inspecţie fiscală la un agent economic.

O firmă poate fi controlată în baza prevederilor articolului 100 din Codul de Procedură Fiscală, care până acum prevedea următoarele: „(1) Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului stabilit ca urmare a analizei de risc.

(2) Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanţelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum şi de a le utiliza în vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale.
(3) Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită. De pe 23 iulie 2014 se aplică şi alineatul 4), care s-a introdus la articolul 100 şi spune că inspecţia fiscală se poate face şi la solicitarea altor instituţii ale sta­tului, dar în condiţiile unei analize de risc: „(4) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul solicitărilor primite de la alte instituţii ale statului, precum şi în cazul în care în alte acte normative este prevăzută efectuarea unei acţiuni de inspecţie fiscală“.
Dar firmele mai pot fi controlate de către inspectorii ANAF şi în alte situaţii. Inspecţia de fond se face obligatoriu atunci când o entitate economică (societate, PFA etc.) solicită rambursarea unor sume din TVA mai mari de 5.000 de lei. În cazul în care firma cere statului să îi restituie TVA în cuantum mai mic, atunci controlul Fiscului poate fi ulterior rambursării efective a banilor.

De asemenea, pentru firmele intrate în insolvenţă, inspecţia fiscală trebuie făcută în primele două luni de la declanşarea procedurii insolvenţei. Prevederea efectuării controlului fiscal imediat după declanşarea procedurii a fost introdusă recent în legislaţie, odată cu modificarea Legii insolvenţei.
De asemenea, Fiscul mai are pârghii prin care să controleze firmele, în afara celor prezentate anterior.

Este vorba despre controalele încrucişate care se fac la anumite firme. Dacă în timpul controlului de fond la o firmă, în baza analizei de risc reieşite ca urmare a prevederilor art. 100 din Codul de Procedură Fiscală, se constată că firma controlată a înregistrat toate facturile în Declaraţia 394 numită „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional“, dar partenerul de afaceri care a emis sau primit facturile respective (deci, furnizorul sau clientul) nu a declarat respectivele facturi în Declaraţia 394, atunci acei din urmă contribuabili riscă să facă obiectul unei inspecţii fiscale.