Inspectie fiscala

Ce este nou în desfășurarea unei inspecții fiscale.Contestatie

de

Noul Cod de procedură fiscală a adus modificări inclusiv în ceea ce privește procedura de inspecție fiscală. Specialistul avocat Coltuc  susține că unele schimbări au clarificat aspecte deja întâlnite în practică, în timp ce unele dintre ele sunt noutăți absolute în domeniu.

„Spre exemplu, a fost reglementată încetarea de drept a inspecţiei fiscale în anumite cazuri în care organele fiscale depăşesc durata legală de efectuare a inspecţiei. Sub imperiul vechii reglementări, depăşirea termenului legal de efectuare a inspecţiei fiscale (care era reglementat ca atare şi de OG nr. 92/2003) ajunsese o regulă, care rareori ajungea să fie sancţionată de către instanţele de judecată. Date fiind consecinţele depăşirii duratei inspecţiei în lumina noilor dispoziţii legale (acum reglementate expres), considerăm că organele fiscale vor fi nevoite să optimizeze modul de abordare a controalelor, în caz contrar riscând imposibilitatea de control pentru anii în care intervine prescripţia dreptului lor de a stabili obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor”, a subliniat sursa citată.

Mai mult decât atât, în legislație au fost introduse, de la 1 ianuarie, reglementări noi inclusiv în ceea ce privește contestarea actelor fiscale emise în urma unei inspecții fiscale, „sub aspectul obiectului contestației, a termenelor de contestare și a organelor fiscale competente să soluționeze contestația”, a continuat avocat COLTUC.

Notă: Începând din acest an, un contribuabil poate contesta deciziile primite în termen de45 de zile de la comunicare.

 Principalele aspecte legate de noutățile procedurii fiscale și de problemele pe care acestea le ridică contribuabililor:

  • jurisprudența europeană în materie de TVA a pus accentul în ultima perioadă pe necesitata respectării garanțiilor procedurale de-a lungul procedurilor de inspecție fiscală. Astfel, inspectorii fiscali trebuie să se aplece cu mai multă atenție asupra dreptului contribuabilului de a fi informat și de a fi ascultat, precum și să nu se dea în lături de la administrarea unor probatorii complexe pentru a desluși situația de fapt cercetată;
  • noua procedură de inspecție fiscală ridică nenumărate întrebări legate de protecția datelor cu caracter personal, în condițiile pronunțării cauzei BARA a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Noul Cod de procedură fiscală permite și/sau obligă inspectorii fiscali să transmită date ale contribuabililor către diverse alte autorități. Problema se pune și din perspectiva informațiilor pe care instituțiile de credit trebuie să le transmită la ANAF cu privire la persoanele care deschid conturi/închiriază casete de valori;
  • inspectorii fiscali și contribuabilii primesc instrumente de interpretare a prevederilor legale, noul cod insistând asupra rolului documentelelor prin care inițiază, dezbate și aprobă o normă fiscală. Undeva, la finalul listei principiilor de interpretare, se regăsește șiinterpretarea în favoarea contribuabilului;
  • a fost introdus controlul electronic al documentelor fiscale, situație ce vizează sistemele de contabilitate integrate ale societăților multinaționale, sisteme ce nu pot fi accesate fără o pregătire tehnică prealabilă corespunzătoare. Potrivit Codului de procedură fiscală, controlul electronic constă în activitatea de verificare a contabilităţiişi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate;
  • a fost limitată mai strict durata unei inspecții fiscale: dacă ea se poate întinde până la 180 de zile pentru contribuabilii mari sau cei care au sedii secundare, în cazul altor contribuabili ea nu depășește 90 de zile la cei mijlocii sau 45 de zile pentru ceilalți.Sancțiunea este și ea importantă: inspecția încetează fără emiterea unei decizii de impunere, putând fi reluată numai dacă nu a intervenit prescripția;
  • a apărut decizia de impunere provizorie, ce permite contribuabililor să recunoască și să plătească anumite sume de-a lungul inspecției, pentru a evita acumularea de dobânzi sau penalități. Dacă se ajunge la utilizarea ei frecventă, putem ajunge la situația în care deciziile de impunere finală conțin doar creanțele contestate și fac, cel mai probabil, obiectul unor contestații;
  • de-a lungul desfășurării unei inspecții fiscale, se poate sesizaComisia Fiscală Centrală, fapt ce atrage suspendarea inspecției. Încă nu se cunoaște dacă regulamentul de funcționare al Comisiei Fiscale Centrale se va modifica astfel încât să implice și posibilitatea sesizării ei în timpul unei inspecții fiscale, însă o astfel de reglementare ar fi extrem de utilă și ar conduce la dispariția practicii emiterii diverselor puncte de vedere de către direcțiile Ministerului de Finanțe, puncte de vedere ce adeseori nu sunt luate în calcul de instanțe;
  • din punctul de vedere al contestațiilor, noul Cod de procedură fiscală întărește, cel puțin parțial, dreptul contribuabilului de acces la un tribunal, limitând la şase luni perioada în care se poate soluționa contestația administrativă, și încadrând în limite mai stricte dreptul organului de soluționare de a suspenda soluționarea. Acest lucru facilitează transmiterea de către contribuabili de contestații administrative în acele situații în care inspectorii fiscali nu le respectă drepturile.

Contribuabilul, „forţat” să atace constatările inspecţiei fiscale

În funcţie de obiectul concret al inspecţiei (generală, cu privire la toate obligaţiile fiscale ale contribuabilului, ori parţială, cu privire doar la anumite obligaţii fiscale), avocatul Emanuel Băncilă a afirmat pentru AvocatNet.ro că, cel puțin teoretic, inspectorii au obligaţia să cerceteze toate elementele de fapt şi de drept relevante pentru stabilirea corectă a bazei impozabile corespunzătoare obligaţiilor fiscale verificate.

„În practică, există, bineînţeles, variaţii în ceea ce priveşte abordarea concretă a inspectorilor, însă ca principiu nu sunt niciodată ignorate înregistrările contabile, declaraţiile depuse de contribuabil şi, evident, documentele justificative ce au fundamentat tratamentul fiscal aplicat de contribuabil operaţiunilor desfăşurate”, este de părere sursa citată.

„Am întâlnit situaţii în care echipa de inspecţie a înţeles să îşi exercite corect atât rolul activ, cât şi obligaţia de a informa contribuabilul pe parcursul inspecţiei cu privire la constatările sale. Totuși, încă întâlnim multe cazuri în care contribuabilul nu este informat decât la finalul inspecţiei cu privire la eventualele probleme reţinute de inspectori ori cu privire la aspecte, de fapt ori de drept, de natură să influenţeze semnificativ tratamentul fiscal aplicabil operaţiunilor lor. În aceste situaţii, contribuabilul este pus în faţa faptului împlinit, deşi poate ar fi avut la dispoziţie mijloace probatorii ori argumente juridice pentru a demonstra corectitudinea tratamentului fiscal aplicat. Acesta este motivul pentru care, în majoritatea cazurilor, contribuabilul este «forţat» să atace constatările inspecţiei fiscale, cu toate consecinţele (în special de timp) pe care un asemenea demers le presupune”, este de părere sursa citată.

În ceea ce priveşte interpretarea dată de organele de control prevederilor legislaţiei fiscale, specialistul Coltuc a evidențiat faptul că pot exista situaţii în care organele fiscale nu sunt consistente în ceea ce privește soluțiile adoptate în toate jurisdicțiile sau ignoră soluţiile reţinute la nivelul instanţelor de judecată inclusiv interpretările date problemelor respective de către CJUE. „Ca principiu, acestea din urmă fac parte din acquis-ul comunitar şi, prin urmare, sunt obligatorii pentru autorităţile naţionale, astfel încât ANAF ar trebui să fie în primul eşalon al autorităţilor care să se conformeze şi să le aplice corespunzător”, a arătat avocat Coltuc

2016 – Cum se desfășoară, pas cu pas, o inspecție fiscală

de

De la 1 ianuarie 2016, regulile de desfășurare a unei inspecții fiscale au fost modificate odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură fiscală. Printre schimbări se află aplicarea măsurii atât contribuabilului, cât și plătitorului, adică acelei persoane care, în numele contribuabilului, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. O altă modificare o reprezintă încetarea inspecției fiscale dacă aceasta depășește dublul duratei legale de desfășurare.

Inspecția fiscală este reglementată de Codul de procedură fiscală, la Titlul VI Controlul fiscal, Capitolul I și are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale. Astfel, în timpul acestei activități, organele fiscale controlează dacă un contribuabil/plătitor și-a îndeplinit corect și exact obligațiile în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale. Inspecția fiscală poate să constea în 14 etape distincte, plecând de la selectarea contribuabililor/plătitorilor care urmează să fie supuși controlului și până la contestarea de către aceștia a deciziei de impunere, respectiv sesizarea de către Fisc a organelor judiciare competente cu privire la elementele care au fost constatate în …

Pentru articolul complet va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Avocat Drept Fiscal – Inspecția fiscală în 2016: au intrat în vigoare noi reguli pentru controalele Fiscului la firme

de

De la 1 ianuarie, inspecția fiscală se desfășoară în mod diferit față de anul trecut. Mai precis, noul Cod de procedură fiscală prevede, printre altele, apariția unei noi metode de control, modificarea perioadei supuse inspecției fiscale, în timp ce inspectorii fiscali pot emite începând din acest an un nou tip de decizie: decizia de impunere provizorie. De asemenea, Fiscul a modificat Decizia de impunere și a introdus un nou formular, care va fi emis numai dacă se va constata o modificare a bazei de impozitare.

Inspecția fiscală se poate exercita asupra persoanelor și entităților, indiferent de forma de organizare, care au obligația să stabilească, să rețină sau să plătească obligațiile fiscale prevăzute de lege.

Noul Cod de procedură fiscală, care tocmai a intrat în vigoare, prevede extinderea aplicabilității inspecției fiscale. Cu alte cuvinte, măsura poate fi aplicată, din 2016, atâtcontribuabilului, la fel ca până acum, cât și plătitorului, adică acelei persoane care, în numele contribuabilului, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. De asemenea, plătitor este considerat șisediul secundar obligat să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salariilor, fapt care nu a fost specificat până acum în Codul de procedură fiscală.

Ca și până acum, inspecția fiscală poate fi de două feluri: generală și parțială.

  • inspecţia fiscală generală – reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;
  • inspecţia fiscală parţială – reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp determinată.

Organul de inspecție fiscală poate decide să efectueze o inspecție generală sau parțială numai după realizarea unei analize de risc.

A apărut o nouă metodă de control

De la 1 ianuarie 2016, pentru efectuarea inspecției fiscale vor fi folosite trei metode de control, dintre care doar ultima este nouă, și anume:

  • verificarea prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;
  • controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate;
  • verificarea exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor documentelor şi operaţiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale.

Ce perioadă poate fi supusă inspecției fiscale

Noul Cod de procedură fiscală prevede faptul că perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior. De asemenea, inspecția fiscală are loc în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.

Anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură fiscală, legislația stipula că, în funcție de categoriile de contribuabili, puteau fi stabilite perioade diferite supuse inspecției fiscale. Mai exact, la contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începea de la sfârșitul perioadei controlate anterior, iar la celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectua asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale. În Noul Cod de procedură fiscală, în vigoare de la 1 ianuarie, nu se mai regăsesc aceste mențiuni.

De asemenea, noul Cod de procedură fiscală prevede că activitatea de inspecție fiscală se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare, iar selectarea contribuabililor/plătitorilor care urmează să fie supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului, stabilit la rândul său pe baza analizei de risc.

Mai multe documente folosite în cadrul inspecției fiscale au fost modificate

La finalul anului trecut, Fiscul a publicat două Ordine prin care a adus modificări formularelor folosite în activitatea de inspecție fiscală, respectiv raportului de inspecție fiscală întocmit la persoane juridice.

Astfel, Ordinul ANAF nr. 3711/2015 privind modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea de inspecție fiscală a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 965 din 28 decembrie 2015 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016.

Mai precis, Ordinul Fiscului cuprinde o serie de modificări aduse unui număr de nouă documente, în timp ce al zecelea reprezintă o noutate în domeniu. Cu alte cuvinte, au fost modificate formularele  „aviz de inspecție fiscală”, „ordin de serviciu nr.”, „notă explicativă”, „invitație”, „proces-verbal”, „proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri”, „proces-verbal de sigilare/desigilare”, „declarație”, „proces-verbal de prelevare probe” și a fost introdus formularul „Somație”.

Cel din urmă este documentul prin care un contribuabil poate fi somat, de la 1 ianuarie, să se prezinte la sediul organului de inspecție fiscală.

Acesta este întocmit de către echipa desemnată pentru efectuarea inspecţiei fiscale/ controlul inopinat/încrucişat/constatarea la faţa locului, în cazurile când contribuabilul/plătitorul nu a dat curs invitaţiei organului de inspecţie fiscală/control pentru efectuarea inspecţiei fiscale/ controlul inopinat/încrucişat/constatarea la faţa locului sau refuză să pună la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală documentele şi înscrisurile necesare efectuării/ continuării acţiunii de inspecţiei fiscale/ controlul inopinat/încrucişat/constatarea la faţa locului şi există indicii rezonabile conform cărora contribuabilul/plătitorul refuză nejustificat să prezinte documentele legale şi bunurile din patrimoniu necesare pentru stabilirea situaţiei fiscale de fapt, în scopul împiedicării verificărilor fiscale.

Ce s-a schimbat la Avizul de inspecție fiscală și la Procesul-verbal

Avizul de inspecție fiscală este, potrivit noului Cod de procedură fiscală, documentul prin care organele de inspecție fiscală înștiințează contribuabilul/plătitorul în legătură cu inspecția fiscală care urmează să se efectueze la acesta.

Până acum, avizul de inspecție fiscală se comunica în momentul începerii inspecției fiscale în trei situații, și anume:

  • în cazul efectuării unei inspecţii fiscale la un contribuabil aflat în procedura de insolvenţă;
  • în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat sau încrucişat, se impune începerea imediată a inspecţiei fiscale;
  • pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade, impozite, taxe şi contribuţii, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală.

În schimb, de la 1 ianuarie 2016, acest aviz poate fi întocmit pentru toate tipurile de acțiuni de control, fără excepții. Mai precis, avizul de inspecție fiscală va fi emis în cinci situații, după cum urmează:

  • în cazul unei inspecţii fiscale generale sau parţiale, în cazul inspecţiei fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvenţă;
  • în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecţiei fiscale;
  • pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade sau creanţe fiscale, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală iniţial;
  • în cazul refacerii inspecţiei fiscale ca urmare a unei decizii de soluţionare a contestaţiei;
  • în cazul unor cereri ale contribuabilului/plătitorului pentru a căror soluţionare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea inspecţiei fiscale.

Procesul-verbal este, potrivit noului Cod de procedură fiscală, actul de control care se întocmește de către organele de inspecție fiscală în cazul efectuării unei constatări la fața locului, precum și în cazul controlului inopinat/încrucișat, sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul inspecției fiscale, care pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni. De asemenea, acesta poate fi încheiat inclusiv pe durata efectuării unei inspecții fiscale, precum și în alte situații prevăzute de lege, și nu are ca rezultat întocmirea unui act administrativ fiscal.

Procesul-verbal se întocmește, de la 1 ianuarie, și în cazul în care contribuabilul/plătitorul nu ține sau nu prezintă organului de inspecție fiscală registrul unic de control, pentru consemnarea datei de începere a inspecției fiscale.

Fiscul a modificat modelul Raportului de inspecție fiscală

Tot de la 1 ianuarie au intrat în vigoare și prevederile cuprinse în Ordinul ANAF nr. 3710/2015 privind modelul și conținutul Raportului de inspecție fiscală întocmit la persoane juridice, care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 967 din 28 decembrie 2015.

Potrivit Ordinului ANAF nr. 3710/2015, rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție fiscală, în care sunt prezentate constatările organului de inspecție fiscală din punctul de vedere faptic și legal, precum și consecințele fiscale ale acestora, indiferent dacă se modifică sau nu baza de impozitare și/sau se stabilesc sau nu diferențe de obligații fiscale principale în cadrul unei inspecții fiscale generale sau parțiale la persoane juridice.

Noul Cod de procedură fiscală a adus o serie de modificări în ceea ce privește acest raport. Mai precis, există patru astfel de schimbări care au intrat în vigoare în prima zi a anului, după cum urmează:

  • Noul Cod de procedură fiscală prevede că inspecția fiscală are ca obiect stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. În consecință, pentru fiecare obligație fiscală la care organele de inspecție fiscală constată diferențe suplimentare, se anexează o situație referitoare la termenele scadente, pentru a calcula și comunica, ulterior, obligațiile fiscale accesorii datorate.
  • În timpul unei inspecții fiscale, pot fi emise decizii de impunere provizorii pentru obligațiile fiscale principale suplimentare aferente unei perioade și unui tip de obligație verificată. În acest caz, nu va fi întocmit un alt raport de inspecție fiscală.
  • Aplicarea sau neaplicarea penalității de nedeclarare se stabilește de organele de inspecție fiscală pentru fiecare obligație fiscală care a făcut obiectul inspecției.
  • În plus față de aceste prevederi, în raportul de inspecție fiscală a fost introdus un capitol nou, referitor la Dosarul prețurilor de transfer, care se completează în cazul în care societatea verificată are relații de afiliere (directe sau indirecte) cu alte persoane fizice și/sau juridice și derulează tranzacții cu persoanele afiliate.

Avizul de inspecție, obligatoriu și în 2016

De la 1 ianuarie, la fel ca și până acum, la începutul inspecției fiscale, contribuabilului trebuie să i se comunice avizul de inspecție. De asemenea, avizul trebuie să fie comunicat și în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației, dar și în cazul unor cereri ale contribuabilului sau a plătitorului pentru a căror soluționare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea unei inspecții fiscale.

De asemenea, avizul de inspecție poate fi comunicat și în aceste situații, potrivit Noului Cod de procedură fiscală:

  • În cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvență;
  • În cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale;
  • Pentru extinderea inspecției fiscale la perioade, impozite, taxe și contribuții, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial.

Noul Cod de procedură fiscală prevede că avizul se comunică înainte de începerea inspecției fiscale cu 30 de zile pentru marii contribuabili și cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili/plătitori.

După primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul sau plătitorul poate solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea poate avea loc o singură dată și numai pentru motive justificate, se arată în Noul Cod de procedură fiscală.

Avizul de inspecție fiscală cuprinde în mod obligatoriu temeiul juridic al inspecției fiscale, data de începere a inspecției fiscale, obligațiile fiscale, alte obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă, precum și perioadele ce urmează să fie supuse inspecției fiscale, precum și posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale.

Contribuabilii au mai mult timp să-și redacteze punctul de vedere referitor la constatările inspecției

De la 1 ianuarie 2016, perioada de timp în care contribuabilii își pot prezenta punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale a fost mărită. Astfel, în loc de trei zile lucrătoare de la data încheierii fiscale, perioadă care a fost valabilă până anul acesta pentru toți contribuabilii, aceștia vor putea să își prezinte, începând din acest an, în scris, punctul de vedere în termen de cel mult 5 zile lucrătoare. În cazul marilor contribuabili, perioada va fi de cel mult 7 zile lucrătoare.

Noile prevederi stabilesc că termenul poate fi prelungit pentru „motive justificate cu acordul conducătorului organului de inspecție fiscală”. Acest termen nu putea fi prelungit potrivit vechiului Cod de procedură fiscală.

Proiectul de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe hârtie

Reglementările Noului Cod de procedură fiscală prevăd că inspectorii trebuie să transmită contribuabilului, la finalul inspecției fiscale, un proiect de raport de inspecție fiscală. Acesta va putea fi comunicat în format electronic sau pe suport hârtie. De asemenea, în acel moment, contribuabilul află data, ora și locul la care va avea loc discuția finală cu inspectorii.

Începând din acest an, contribuabilul/plătitorul are posibilitatea să renunțe la discuția finală, notificând acest fapt organului de inspecție fiscală.

Vechiul Cod de procedură fiscală nu menționa în ce format trebuia să fie transmis proiectul de raport, iar referirile la comunicarea coordonatelor pentru discuția finală nu erau precise. Cu alte cuvinte, până acum, era menționat doar faptul că data, ora și locul prezentării concluziilor vor fi comunicate în timp util.

De la 1 ianuarie, pe baza raportului de inspecție fiscală pot fi emise următoarele documente fiscale:

  • Decizia de impunere, pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale aferente diferențelor de baze de impozitare;
  • Decizia de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;
  • Decizia de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.

Vechea legislație prevedea că raportul de inspecție fiscală stătea la baza emiterii deciziei de impunere, pentru diferențele de obligații fiscale aferente perioadelor verificate și deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constatau diferențe de obligații fiscale.

În ceea ce privește termenul de comunicare a deciziilor menționate mai sus, acesta a fost redus, din 2016, la 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale, cu cinci zile mai puțin față de termenul prevăzut de vechiul Cod de procedură fiscală.

Inspectorii vor emite decizii de impunere provizorii

După intrarea în vigoare a noului Cod de procedură fiscală, la 1 ianuarie, pe întreaga durată a desfășurării inspecției fiscale, organele de inspecție vor putea emite decizii de impunere provizorii. Acestea vor fi emise pentru obligațiile fiscale suplimentare principale aferente unei perioade și unui tip de obligație verificată.

În acest sens, Fiscul a introdus un nou formular, numit „Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale”. Documentul se regăsește în Ordinul ANAF nr. 3708/2015, care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 28 decembrie 2015 și care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie.

Deciziile de impunere provizorii vor fi emise la cererea contribuabilului/plătitorului, în scopul plății obligațiilor fiscale suplimentare aferente unei perioade, pentru unul sau mai multe tipuri de obligații fiscale verificate, stabilite de organele de inspecție, anterior întocmirii raportului de inspecție fiscală și emiterii în baza constatărilor înscrise în acesta a actului administrativ fiscal.

Această decizie de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale se completează la cererea scrisă a contribuabilului/plătitorului, după ce acesta a fost informat cu privire la valoarea obligației fiscale suplimentare datorate, ca urmare a verificării unui tip de obligație fiscală pe o perioadă fiscală, se arată în Ordinul ANAF nr. 3708/2015.

Formularul „Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale” se întocmește în trei exemplare de organul fiscal de inspecție fiscală, dintre care un exemplare rămâne la contribuabil, un exemplar la organul fiscal care a efectuat inspecția fiscală, iar un exemplar la organul fiscal de administrare competent. Se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului.

Fiscul a modificat și Decizia de impunere

Ordinul ANAF nr. 3709/2015 prin care a fost aprobat modelul și conținutul formularului „Decizie de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecțiie fiscale la persoane juridice” a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 28 decembrie 2015 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016.

Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod de procedură fiscală, conținutul „Deciziei de impunere” a fost modificat și cuprinde, mai nou, printre elementele obligatorii, și mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului şi respectiv, informarea acestuia despre aspectele constatate şi consecinţele fiscale. Aici sunt înscrise mențiunile care se regăsesc la capitolul „Discuția finală” din raportul de inspecție fiscală.

Important! Obiectul inspecției fiscale îl reprezintă, potrivit Noului Cod de procedură fiscală, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. De aceea, decizia de impunere provizorie cuprinde numai constatări privind diferențele de obligații fiscale principale.

Începând din acest an, obligațiile fiscale principale stabilite prin decizii de impunere provizorii vor fi incluse și regularizate în „Decizia de impunere privind diferențele de obligații fiscale principale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice”.

Potrivit instrucțiunilor de completare descrise de Fisc, acest act administrativ poate fi emis pentru stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare principale, precum și pentru comunicarea modului de soluționare cu inspecție fiscală anticipată a decontului de taxă pe valoarea adăugată cu sume negative cu opțiune de rambursare, în situația în care vor fi stabilite diferențe față de suma solicitată la rambursare.

Atenție! Formularul „Decizia de impunere privind diferenţele de obligaţii fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite de inspecţia fiscală la persoane juridice” va fi completat la încheierea unei inspecții fiscale generale sau parțiale, atunci când vor fi constatate obligații fiscale suplimentare principale, înscrise în „Raportul de inspecţie fiscală”, întocmit la încheierea acesteia, se arată în instrucțiunile de completare a Deciziei de impunere incluse în Ordinul ANAF nr. 3709/2015.

Formularul „Decizie de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice” se întocmește în 3 exemplare de organul de inspecție fiscală, dintre care un exemplar la contribuabil, un exemplar la organul fiscal care a efectuat inspecția fiscală, iar un exemplar la organul fiscal de administrare competent.

Fiscul va emite o nouă decizie dacă se va constata o modificare a bazei de impozitare

Ordinul ANAF nr. 3706/2015 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului „Decizie privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale” a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 28 decembrie 2015 și a intrat deja în vigoare.

Începând din acest an, în urma unei inspecții fiscale vor fi emise, după caz, ca și până acum, decizii privind nemodificarea bazei de impozitare, iar, ca o noutate, vor fi emise și decizii ce privesc modificarea acestor date.

Astfel, prin intermediul Ordinului ANAF nr. 3706/2015, Fiscul a creat formularul „Decizie privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale”, care poate fi emis în cazul în care, în urma unei inspecții fiscale, se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.

În aceeași zi, tot pe 28 decembrie 2015, a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 șiOrdinul ANAF nr. 3707/2015 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului „Decizie privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale”. Acest formular este emis, ca și până acum, în cazul în care nu se constată diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale.

Varianta din 2016 a Deciziei de nemodificare a bazei de impozitare cuprinde o mențiune referitoare la audierea contribuabilului și informarea acestuia cu privire la aspectele constatate de inspecția fiscală și consecințele fiscale. Aceste mențiuni se regăsesc la capitolul Discuția finală din raportul de inspecție fiscală, se arată în instrucțiunile de completare cuprinse în Ordinul ANAF nr. 3707/2015.

Printre noutăți se află și creșterea perioadei de timp în care un contribuabil poate contesta deciziile primite. Astfel, împotriva acestui act fiscal poate fi formulată o contestație în termen de 45 de zile de la comunicare, în loc de 30 de zile de la comunicare, ca până acum.

5 documente folosite de inspectorii antifraudă, actualizate de Fisc

Tot la finalul lui 2015, prin intermediul Ordinului ANAF nr. 3838/2015, care a intrat în vigoare la începutul acestui an, Fiscul a aprobat noi modele pentru formularele folosite în activitatea de control a Direcției generale antifraudă fiscală, și anume:

  • Proces-verbal;
  • Proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri;
  • Proces-verbal de sigilare/desigilare;
  • Invitație;
  • Nota explicativă.

Procesul-verbal este actul de control bilateral care este întocmit de către inspectorii antifraudă cu ocazia controlului operativ și inopinat, pentru constatarea unor situații faptice și documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale, precum și pentru constatarea unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal și vamal.

Procesul-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri este completat de către inspectorii antifraudă cu ocazia ridicării/restituirii de înscrisuri, indiferent de mediul în care sunt stocate, în condiţiile legii.

Procesul-verbal de sigilare/desigilare este documentul întocmit de către inspectorii antifraudă, în următoarele patru situaţii:

  • când există indicii conform cărora în locurile de producţie, depozitare, comercializare sau pe timpul transportului se găsesc bunuri sau produse a căror provenienţă nu este legală sau a căror fabricaţie este interzisă de lege sau se produc fără autorizaţie, iar acţiunea de control nu poate fi finalizată, urmând a fi continuată ulterior;
  • când există posibilitatea ca documentele, înscrisurile, bunurile necesare efectuării controlului să fie sustrase, distruse ori nu se poate face un inventar al acestora în vederea ridicării/reţinerii acestora;
  • în activităţile de monitorizare a transporturilor de bunuri;
  • în alte cazuri în care se impune sigilarea, în condiţiile legii.

Invitaţia este documentul prin care un contribuabil este invitat şi îi sunt solicitate lămuriri/înscrisuri de către inspectorii antifraudă, la sediul acestora, în situaţiile în care se impune efectuarea/continuarea controlului ori controlul nu a putut fi efectuat la sediul social, domiciliul fiscal sau un sediu secundar al contribuabilului şi nici într-un loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

Nota explicativă este documentul prin care inspectorii antifraudă solicită explicaţii în scris reprezentantului contribuabilului, oricărui angajat al acestuia sau oricărei persoane implicate în săvârşirea faptelor constatate, care să contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea contribuabilului, ce pot influenţa constatările sau pentru clarificarea unor cauze şi/sau împrejurări.

O nouă variantă a formularului „Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală”

Tot de la 1 ianuarie a intrat în vigoare și modelul valabil în 2016 al formularului „Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală”, inclus în Ordinul ANAF nr. 3833/2015, care a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 983 din 30 decembrie 2015.

Acest document reprezintă actul administrativ emis de organele de organele de inspecție fiscală, în aplicarea prevederilor legale, privind obligativitatea contribuabililor de a îndeplini măsurile stabilite și se aplică pentru consemnarea măsurilor dispuse de organele de inspecție fiscală în cadrul acțiunile de inspecție fiscală/control începute după data de 1 ianuarie.

În cadrul acestui formular nu apar măsuri referitoare la sumele pe care contribuabilii/plătitorii le datorează bugetului consolidat al statului.  Formularul poate fi întocmit atât în timpul, cât și după finalizarea unei inspecții fiscale generale sau parțiale, a unui control inopinat sau a unei constatări la fața locului, în cazul în care organele de inspecție fiscală stabilesc măsuri în sarcina contribuabilului/plătitorului.

Prevederile Ordinului ANAF nr. 3833/2015 arată că, pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse, conducătorul organului de inspecție fiscală competent poate să decidă suspendarea inspecției fiscale, numai în cazul în care apariția acestei situații împiedică finalizarea inspecției fiscale.

Prin Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt aduse modificări care au fost preluate în conţinutul „Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală”, după cum urmează:

  • potrivit art. 46 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, „Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală” cuprinde menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului;
  • au fost aduse clarificări privind data comunicării, potrivit art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
  • s-a actualizat baza legală din cadrul Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală.

ANAF poate controla o firmă doar dacă aceasta corespunde criteriilor impuse de un articol din Codul de Procedură Fiscală

de

Inspecţia fiscală se poate face doar în anumite condiţii stabilite de legislaţia fiscală. Până acum, acţiunile de control fiscal la firme puteau fi declanşate doar de către Fisc, dar după recenta modificare a Codului de Procedură Fiscală, lucrurile s-au schimbat puţin, în sensul că mai pot şi alţii să ceară inspecţie fiscală la un agent economic.

O firmă poate fi controlată în baza prevederilor articolului 100 din Codul de Procedură Fiscală, care până acum prevedea următoarele: „(1) Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului stabilit ca urmare a analizei de risc.

(2) Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanţelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum şi de a le utiliza în vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale.
(3) Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită. De pe 23 iulie 2014 se aplică şi alineatul 4), care s-a introdus la articolul 100 şi spune că inspecţia fiscală se poate face şi la solicitarea altor instituţii ale sta­tului, dar în condiţiile unei analize de risc: „(4) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul solicitărilor primite de la alte instituţii ale statului, precum şi în cazul în care în alte acte normative este prevăzută efectuarea unei acţiuni de inspecţie fiscală“.
Dar firmele mai pot fi controlate de către inspectorii ANAF şi în alte situaţii. Inspecţia de fond se face obligatoriu atunci când o entitate economică (societate, PFA etc.) solicită rambursarea unor sume din TVA mai mari de 5.000 de lei. În cazul în care firma cere statului să îi restituie TVA în cuantum mai mic, atunci controlul Fiscului poate fi ulterior rambursării efective a banilor.

De asemenea, pentru firmele intrate în insolvenţă, inspecţia fiscală trebuie făcută în primele două luni de la declanşarea procedurii insolvenţei. Prevederea efectuării controlului fiscal imediat după declanşarea procedurii a fost introdusă recent în legislaţie, odată cu modificarea Legii insolvenţei.
De asemenea, Fiscul mai are pârghii prin care să controleze firmele, în afara celor prezentate anterior.

Este vorba despre controalele încrucişate care se fac la anumite firme. Dacă în timpul controlului de fond la o firmă, în baza analizei de risc reieşite ca urmare a prevederilor art. 100 din Codul de Procedură Fiscală, se constată că firma controlată a înregistrat toate facturile în Declaraţia 394 numită „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional“, dar partenerul de afaceri care a emis sau primit facturile respective (deci, furnizorul sau clientul) nu a declarat respectivele facturi în Declaraţia 394, atunci acei din urmă contribuabili riscă să facă obiectul unei inspecţii fiscale.

Intergaz-Est este in insolventa

de

Intergaz-Est are ca obiect de activitate asigurarea distributiei de gaze naturale pentru consumatorii casnici din orasul Zimincea, Judetul Teleorman.

De ce a intrat firma in insolventa? “Vinovat este ANAF, statul haiduc care a intocmit un raport de inspectie fiscala in incercarea de a fura banii de la firmele care au mai ramas. Raportul a fost desfiintat atat la instanta de fond cat si la apel, dar tot tinand fima in executare silita si cu conturile blocate pana se judeca si recursul la ICCJ, asa cum s-a intamplat si in cazul celorlalte 35.000 de firme private intrate in insolventa in 2013”, ne-a raspuns Ioan Niculae.

Conform datelor publicate de Ministerul Finantelor, la sfarsitul lui 2012, Intergaz-Est, companie cu 51 de angajati, avea o cifra de afaceri neta de peste 471 de milioane de lei si un profit net de circa 36 de milioane de lei


Cum s-a modificat Codul de procedura fiscala in 2011?

de

 Monitorul Oficial nr. 891/30.12.2010 a fost publicata pentru modificarea si completarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal si reglementarea unor masuri financiar – fiscale.

 

 

Modificari ale Codului de procedura fiscala

– Pentru contribuabilii care au sedii secundare, platitor de obligatii fiscale este contribuabilul, inclusiv pentru impozitul pe venit datorat de salariatii care isi desfasoara activitatea la sediile secundare inregistrate fiscal.

– Se extinde posibilitatea organelor de inspectie fiscala de a utiliza metodele indirecte de reconstituire a veniturilor si cheltuielilor reglementate conform legii, si in cazul verificarii situatiei personale a contribuabilului persoana fizica.

– Se introduc dispozitii speciale privind verificarea persoanelor fizice supuse impozitului pe venit, respectiv a situatiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit reglementat de Titlul III din Codul fiscal.

– Se reglementeaza nivelul minim al diferentelor dintre veniturile declarate de contribuabil si situatia fiscala personala a acestuia, care antreneaza comunicarea unui aviz de inspectie fiscala si solicitarea de informatii suplimentare, respectiv metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate (metoda sursei si cheltuirii fondului, metoda fluxurilor de trezorerie, metoda patrimoniului). Procedura de aplicare a acestor metode se stabileste prin hotarare a Guvernului.