1. Vânzarea cu opţiune de răscumpărare, deşi era reglementată de Codul civil de la 1864 era interzisă pentru că ascundea un împrumut cu dobândă excesivă (peste limitele premise de lege). Noul Cod civil o reglementează în mod amănunţit, stabilind condiţiile în care se poate exercita. Astfel, vânzătorul trebuie să-şi rezerve dreptul de a răscumpăra bunul sau
dreptul transmis cumpărătorului, într-un termen care nu poate fi mai mare de 5 ani (art.1758). Ca şi în cazul vânzării moştenirii se subliniază că obiectul acestei varietăţi de vânzare îl constituie nu numai bunul dar şi dreptul transmis cumpărătorului.
De asemenea, se stabilesc criteriile care stau la baza determinării preţului ce se va plăti dacă vânzătorul exercită opţiunea de răscumpărare. Cheltuielile utile care nu au mărit valoarea bunului şi cele voluptuare (adică cele făcute de cumpărător numai pentru a-i face plăcere ), întrucât nu se restituie, este indicat să nu fie făcute de cumpărător pe durata termenului opţiunii de răscumpărare; pentru a se evita eventuale litigii, este indicat ca în contractele ce se vor încheia să apară o clauză în acest sens .
Indiferent de durata lor, contractele de închiriere trebuie evidenţiate în cartea funciară. În privinţa operaţiilor de carte funciară, art. 902 alin. 2 pct. 9 prevede că această varietate de vânzare este supusă notării, ceea ce înlesneşte exercitarea opţiunii de răscumpărare.
Înainte de împlinirea termenului, vânzătorul are obligaţia să notifice nu numai cumpărătorul ci şi orice alt subdobânditor, că înţelege să-şi exercite opţiunea de răscumpărare; de asemenea are obligaţia să consemneze preţul la dispoziţia cumpărătorului sau, după caz, a terţului. Neîndeplinirea acestei formalităţi atrage sancţiunea decăderii vânzătorului din dreptul de a exercita opţiunea de răscumpărare şi la radierea notării din cartea funciară.
În cazul în care diferenţa dintre preţul răscumpărării şi preţul plătit pentru vânzare depăşeşte nivelul maxim stabilit de lege pentru dobânzi, preţul răscumpărării va fi redus la preţul plătit pentru vânzare.
- Vânzarea cu plata preţului în rate şi rezerva proprietăţii
Dacă art. 1684 reglementează orice vânzare în care plata preţului este garantată prin rezerva dreptului de proprietate, art.1755 se aplică vânzării cu plata preţului în rate şi rezerva proprietăţii. În primul caz, riscul pieirii bunului rămâne la vânzător şi se transferă cumpărătorului doar când i se transmite dreptul de proprietate; în al doilea, riscul este transferat cumpărătorului dacă a avut loc predarea bunului. Pentru aplicarea art.1755 esenţial este momentul predării bunului, adică punerii lui la dispoziţia cumpărătorului împreună cu toate accesorile sale; dacă bunul s-a predat la încheierea contractului, riscul se transferă asupra cumpărătorului chiar dacă nu i s-a transmis proprietatea, în aşa fel încât cumpărătorul este ţinut să plătească întregul preţ al bunului, chiar dacă acesta a pierit. Pe lângă faptul că nu operează rezoluţiunea, cumpărătorul nu pierde beneficiul termenului dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: nu se achită o singură rată, aceasta nu depăşeşte o optime din preţ, iar părţile nu au stabilit altfel prin contract.
Dacă a obţinut rezoluţiunea contractului pentru neplata preţului, vânzătorul este obligat să restituie toate sumele primite, dar este îndreptăţit să reţină, pe lângă alte daune-interese, o compensaţie justă pentru folosirea de către cumpărător a bunului. Este posibil ca părţile să convină ca sumele încasate cu titlu de rate să rămână, în tot sau în parte, dobândite de vânzător, dar instanţa le va putea reduce aplicând în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la cuantumul clauzei penale.
Vânzarea făcută cu rezerva dreptului de proprietate, în condiţiile art. 1684 şi 1755, se notează în cartea funciară conform art. 902 alin. (2 ) pct. 9 şi se înscrie ipoteca legală în favoarea cumpărătorului în temeiul art. 2386 pct.2, întrucât proprietar rămâne în continuare vânzătorul.
3.Vânzarea moştenirii
Indiferent de bunurile care intră în componenţa unei moşteniri (mobile sau imobile) contractul privind vânzarea acesteia trebuie încheiat în formă autentică sub sancţiunea nulităţii absolute. Obiectul vânzării îl constituie dreptul de a culege o moştenire, chiar dacă bunurile care o compun nu sunt specificate în cuprinsul actului.
Părţile au posibilitatea să înlăture expres obligaţia vânzătorului de a garanta calitatea sa de moştenitor. Cu toate acestea, vânzătorul este ţinut să răspundă faţă de cumpărător pentru evicţiunea pe care i-ar cauza-o prin faptul său personal, ori de cea provenită din cauze pe care le-a ascuns cumpărătorului deşi le cunoştea la momentul vânzării.
În practica notarială de până acum, de regulă vânzătorul nu garanta întinderea dreptului, ci numai calitatea sa de moştenitor. De altfel, vânzarea moştenirii are efectul acceptării succesiunii, astfel încât vânzătorul nu mai poate să renunţe la moştenire. În asemenea situaţii, când a fost posibil s-a procedat chiar la eliberarea unui certificat de calitate de moştenitor. Prezentarea acestei dovezi, de altfel neobligatorie, va fi dificil de făcut în condiţiile în care noul Cod civil a mărit durata termenului de opţiune succesorală (un an art.1103), iar vânzarea moştenirii prezintă în cele mai multe cazuri caracter de urgenţă. Dacă părţile declară bunurile asupra cărora se întind drepturile vânzătorului, acesta are obligaţia să garanteze pentru evicţiune şi vicii ca în cazul oricărei vânzări. Se subliniază caracterul supletiv al dispoziţiilor.
Răspunderea pentru datoriile moştenirii rămâne în sarcina vânzătorului. Creditorii succesiunii au dreptul să-l urmărească pe vânzător căci el are calitatea de moştenitor.
Chiar dacă vânzarea nu enumeră bunurile ce intră în componenţa moştenirii, se prezumă că între acestea nu sunt incluse bunurile de familie, dacă nu au o valoare patrimonială însemnată.
Potrivit art. 887 din noul Cod civil, drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moştenire. Dispoziţiile nu sunt aplicabile la vânzarea moştenirii, întrucât cumpărătorul le dobândeşte în temeiul contractului de vânzare, astfel încât el are obligaţia să îndeplinească formalităţile privind înscrierea lor.