RIL – interese moratorii sub forma dobanzii legale

RIL – interese moratorii sub forma dobanzii legale

S-a constatat ca, in practica judiciara a instantelor din Romania, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la „interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.1082 si art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin.(1), alin.(2) teza I si art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil in referire la acordarea daunelor – interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011”.

Urmare verificarii, din oficiu, a practicii judiciare in problema de drept enuntata, s-a constatat ca instantele de judecata investite cu cereri prin care titularii creantelor ce intra in sfera de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/2009, modificata si completata au solicitat obligarea institutiilor bugetare la plata daunelor – interese moratorii sub forma dobanzii legale penalizatoare, pentru acoperirea prejudiciului constand prin executarea potrivit acestui act normativ, au pronuntat solutii divergente, astfel:

I. Unele instante de judecata au admis cererile formulate si au obligat institutiile bugetare debitoare la plata dobanzii legale penalizatoare, aferente sumelor stabilite prin titlurile executorii la care se refera Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata cu titlu de daune – interese moratorii, pentru prejudiciul pretins de reclamanti prin executarea creantelor potrivit prevederilor acestui act normativ.

Dobanzile legale au fost acordate, fie de la data pronuntarii hotararilor judecatoresti ce constituiau titluri executorii, fie de la data formularii cererilor de chemare in judecata prin care acestea au fost solicitate, iar instantele si-au intemeiat hotararile pe dispozitiile Codului civil din anul 1864 ori pe cele ale Codului civil din anul 2009, in raport de data titlurilor executorii din care izvorau obligatiile pecuniare ale debitorilor.

Pentru a pronunta aceste solutii, instantele au retinut ca prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.71/2009 s-a prevazut ca plata sumelor prevazute prin , avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala, stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2009, sa se realizeze dupa o procedura de executare esalonata pe o perioada initial cuprinsa intre 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.45/2010, Legea nr.230/2011) au fost aduse modificari sub aspectul perioadei si procentelor de plata, urmand ca executarea obligatiilor sa fie finalizata in anul 2016.

Imprejurarea ca prin dispozitiile art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata s-a prevazut actualizarea acestor sume cu indicele preturilor de consum, comunicat de Institutul National de Statistica nu reprezinta un impediment legal in acordarea dobanzii legale penalizatoare, cu titlu de daune – interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrala a obligatiei de plata la data la care sumele erau datorate, adica la momentul cand creantele au devenit certe, lichide si exigibile, s-a produs in patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.

Actualizarea creantelor nu asigura repararea integrala a prejudiciului produs, avand o natura juridica diferita de aceea a dobanzii solicitate de reclamanti.

Astfel, actualizarea creantei cu indicele de inflatie reprezinta un calcul matematic, aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata, prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la puterea lor de cumparare. Scopul actualizarii fiind acela de a mentine valoarea reala a obligatiei monetare la data efectuarii platii, aceasta se acorda cu titlu compensatoriu (damnum emergens).

In schimb, dobanda legala penalizatoare, reprezentand castigul pe care creditorul l-ar fi obtinut din investirea banilor, daca acestia ar fi fost platiti la scadenta, se acorda cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin intarziere si acopera beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

Asadar, acordarea dobanzii legale, pana la data platii integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alaturi de actualizarea cu indicele de inflatie nu conduce la o dubla reparare a prejudiciului, ci asigura o reparare integrala a acestuia, in acord cu dispozitiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.

S-a considerat si ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte in privinta exigibilitatii creantelor, in sensul amanarii scadentei acestora.

Astfel, creantele recunoscute in favoarea reclamantilor, fiind certe, lichide si exigibile, obligatia de plata este cu executie imediata, chiar de la data pronuntarii hotararilor in prima instanta, potrivit dispozitiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din acelasi act normativ, anterior republicarii). Aceasta inseamna ca plata trebuia facuta la momentul nasterii raportului juridic obligational, obligatia rezultata din aceste titluri executorii nefiind afectata de vreun termen.

Mai mult, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata nu s-a negat existenta si intinderea drepturilor constatate prin hotarari judecatoresti si nu s-a refuzat punerea acestora in executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare esalonata a obligatilor de plata continute in aceste titluri.

Acest act normativ nu are semnificatia exonerarii debitorilor de plata daunelor interese moratorii, intrucat art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv 1530 din Codul civil din anul 2009, consacra principiul raspunderii debitorului pentru executarea cu intarziere, acesta putand fi obligat la despagubiri, indiferent daca a actionat cu intentie sau din culpa. Raspunderea sa civila va fi atrasa ori de cate ori nu se dovedeste existenta unei cauze straine, exoneratoare de raspundere, reprezentata fie de cazul fortuit, forta majora, fapta creditorului insusi ori fapta unui tert pentru care debitorul nu este tinut a raspunde. In plus, pentru ca fapta unui tert sa produca efectul exonerator, este necesar ca aceasta sa aiba caracteristicile fortei majore sau ale cazului fortuit.

Or, esalonarea platii instituita prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata nu este o cauza exoneratoare de raspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, desi il puteau prevedea, nu au luat masuri corespunzatoare, pentru a evita neexecutarea.

Ca atare, in interpretarea dispozitiilor art.1073, art. 1082 si art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 si art. 1535 din Codul civil din anul 2009, reclamantii sunt indreptatiti la acordarea daunelor – interese moratorii, sub forma dobanzii legale, pentru executarea cu intarziere a obligatiilor rezultate din titlurile executorii.

In acest sens, a fost invocata si jurisprudenta Curtii Europene Drepturilor Omului in care s-a statuat ca unei persoane care a obtinut o hotarare judecatoreasca executorie impotriva statului, ca urmare a solutionarii unui litigiu in favoarea sa nu i se poate cere sa recurga la proceduri de executare, pentru a obtine executarea, reclamantului, in calitate de creditor, fiindu-i cauzat un prejudiciu material constand in imposibilitatea de a se folosi de banii sai, deci o pierdere de profit cauzata de imposibilitatea punerii in executare, intr-un termen rezonabil, a hotararii judecatoresti pronuntate in favoarea sa[1]. (Anexa I)

 

II. In aceeasi ipoteza, alte instante au respins cererile formulate, retinand ca nu poate fi atrasa raspunderea debitorilor prin acordarea daunelor interese – moratorii sub forma dobanzii legale, pentru acoperirea prejudiciului cauzat creditorilor prin executarea partiala si esalonata a obligatiilor stabilite prin hotarari judecatoresti, in conditiile prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata.

In motivarea acestor solutii, s-a aratat ca, potrivit art. 1 alin. (3) din ordonanta, sumele datorate se actualizeaza cu indicele preturilor de consum la data platii, comunicat de Institutul National de Statistica.

Asadar, legiuitorul a prevazut in mod expres modalitatea de reparare a prejudiciului determinat de executarea cu intarziere, aceasta fiind reprezentata de actualizarea creantei.

O astfel de actualizare are in vedere data la care hotararea judecatoreasca a devenit executorie si data efectuarii platii procentului stabilit prin ordonanta, astfel incat obligarea paratilor la plata dobanzii legale, alaturi de actualizarea creantei, ar reprezenta o dubla reparatie a aceluiasi prejudiciu incercat de creditori, determinat de intarzierea in executarea integrala si devalorizarea continua a sumelor de bani.

S-a aratat si ca esalonarea platii sumelor a fost realizata pe calea unor dispozitii normative, parte din sumele datorate au fost platite reclamantilor – creditori, iar pentru perioadele ramase, creantele nu sunt exigibile, fiind afectate de termene suspensive, stabilite pe cale legala, in favoarea debitorilor.

Astfel, s-a aratat ca, in principiu, o creanta constatata printr-o hotarare judecatoreasca este exigibila la momentul la care aceasta devine executorie, fie prin investirea cu formula executorie, fie prin recunoasterea acestui caracter ope legis. Din acest moment, creditorul poate cere debitorului executarea.

Insa, ca efect al termenelor legale suspensive stabilite in favoarea debitorilor prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, creditorii nu pot pretinde executarea obligatiilor inlauntrul acestor termene, astfel incat, in aceste intervale de timp, nu curge nici dobanda penalizatoare, reprezentand daune – interese moratorii.

In plus, pentru antrenarea raspunderii contractuale a debitorilor sub forma obligarii acestora la plata daunelor – interese moratorii, trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile, adica trebuie facuta dovada existentei prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovatiei si a raportului de cauzalitate.

Existenta prejudiciului este prezumata prin dispozitiile art. 1082 din Codul civil din anul 1864 (corespunzator art. 1530 din Codul civil din anul 2009), iar fapta ilicita consta in neexecutarea obligatiei.

In ceea ce priveste vinovatia, in materia raspunderii contractuale pentru neexecutare, opereaza o prezumtie de culpa a debitorului. Aceasta prezumtie poate fi inlaturata atunci cand se dovedeste existenta unei cauze exoneratoare, precum cazul fortuit sau forta majora. Ca atare, debitorul este obligat la plata despagubirilor ori de catre ori nu dovedeste existenta unei cauze straine care nu-i este imputabila.

In cazul raspunderii contractuale, constituie caz fortuit o imprejurare de fapt, imprevizibila si de neinlaturat care impiedica in mod obiectiv si fara nicio culpa din partea debitorului, executarea obligatiei.

Cauza straina exoneratoare de raspundere poate avea ca efect suspendarea temporara a executarii obligatiei, ceea ce face ca debitorul sa execute cu intarziere, fara a putea fi obligat la plata daunelor – interese pentru prejudiciul incercat de creditor din acest motiv.

S-a observat ca institutiile publice debitoare nu au refuzat executarea, ci au facut aplicarea unui act normativ prin care s-a prevazut plata esalonata.

Aceasta masura legislativa, luata in contextul unui dezechilibru bugetar, reprezinta o ingerinta a statului in dreptul creditorului de a obtine executarea silita si finalizarea procesului civil, iar aceasta ingerinta are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat intr-o perioada critica si indeplineste cerinta unui raport rezonabil de proportionalitate cu scopul urmarit.

Caracterul proportional al limitarii dreptului creditorului de a obtine executarea hotararii judecatoresti rezulta din faptul ca nu se neaga dreptul la executare, ci doar se stabileste modul in care creanta se va realiza, cu o intarziere apreciata ca fiind rezonabila de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin hotararea din 4 septembrie 2012, pronuntata in cauza Dumitru s.a. vs. Romania.

In consecinta, interventia legiuitorului, printr-un act normativ, validat pe cale jurisprudentiala de Curtea Constitutionala si de instanta de contencios european, avand ca efect esalonarea platilor, constituie un caz fortuit ce exonereaza debitorul de plata dobanzilor legale. (Anexa II)

 

Apreciez ultimul punct de vedere ca fiind in acord cu litera si spiritul legii, pentru urmatoarele considerente:

Examenul jurisprudential prezentat in precedent a relevat ca divergenta in solutionarea cererilor cu care instantele de judecata au fost investite rezulta dintr-o apreciere diametral diferita asupra a trei puncte de analiza ridicate de problema de drept, respectiv: posibilitatea cumulului dintre actualizarea sumelor de bani, prevazuta de art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata si dobanda legala penalizatoare; efectele acestei ordonante asupra obligatiilor stabilite prin hotarari judecatoresti; indeplinirea conditiilor legale, pentru angajarea raspunderii civile a debitorilor, determinata de executarea obligatiilor potrivit procedurii speciale prevazute de acest act normativ.

Totodata, se observa ca obiectul si cauza actiunilor in justitie solutionate neunitar prin hotararile judecatoresti examinate au fost comune, fiind reprezentate de pretentiile reclamantilor – creditori, de obligare a institutiilor publice debitoare, la plata daunelor – interese moratorii sub forma dobanzilor legale, cu titlu de reparare a prejudiciului suferit prin modalitatea de executare a obligatiilor banesti stabilite prin hotarari judecatoresti referitoare la drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar, astfel cum a fost reglementata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata.

Cu titlu introductiv, se impune a se observa contextul adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar[2].

Adoptarea acestui mecanism de executare a titlurilor executorii a fost determinata de dificultatile financiare traversate de Romania in sectorul bugetar, fiind impusa de numarul mare al hotararilor judecatoresti avand ca obiect plata unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, de influenta substantiala pe care executarea acestora in conditiile dreptului comun o presupunea asupra bugetului de stat, toate aceste elemente vizand interesul public general[3].

Dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 au format obiect al controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constitutionala, in cuprinsul jurisprudentei pronuntate in perioada 2010 – 2013 a stabilit ca masurile instituite prin actul normativ supus controlului au un caracter temporar si nu aduc atingere substantei drepturilor constatate prin hotarari judecatoresti. Totodata, s-a observat si ca, pentru a se evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanta de urgenta a prevazut ca acestea se actualizeaza cu indicele preturilor de consum, ceea ce garanteaza executarea in totalitate a creantei, astfel incat, pe calea acestui mecanism temporar si derogator de la dreptul comun in materia executarii hotararilor judecatoresti se asigura executarea integrala a titlului si se acorda statului posibilitatea de a identifica resursele financiare necesare achitarii acestor sume[4].

Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Dumitru Daniel Dumitru s.a. c/a. Romania[5],examinand compatibilitatea esalonarii instituite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, astfel cum a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011, cu prevederile Conventiei si, recunoscand ampla marja de apreciere a legiuitorului national de a se pronunta, atat asupra unor probleme de interes public ce necesita reglementare, cat si asupra alegerii modalitatilor de aplicare a actului, a observat ca Statului Roman nu i se imputa faptul ca a refuzat executarea unor hotarari judecatoresti ce recunosteau reclamantilor anumite drepturi salariale si nici nu a urmarit, prin aceasta reglementare, eliminarea efectelor acestor hotarari. Asadar, avand in vedere circumstantele economice si financiare concrete de la momentul adoptarii reglementarii, Curtea a observat ca, desi mecanismul de esalonare a suferit modificari, autoritatile nationale l-au respectat, dand dovada de diligenta in executarea hotararilor judecatoresti, astfel incat plata esalonata a sumelor datorate reclamantilor a fost considerata ca rezonabila, neafectand insasi substanta dreptului.

Pornind de la aceste observatii prealabile, urmeaza a se analiza daca, in cauzele avand specificul enuntat, sunt indeplinite conditiile legale, pentru atragerea raspunderii civile a institutiilor publice debitoare si acoperirea pretinsului prejudiciu invocat de reclamantii – creditori prin executarea esalonata a sumelor stabilite prin hotarari judecatoresti.

In ceea ce priveste primul aspect, privitor la posibilitatea cumulului dintre actualizarea creantei pecuniare si daunele – interese moratorii, se observa ca, de principiu, un atare cumul nu este exclus, pornindu-se de la principiul repararii integrale a prejudiciului cauzat creditorului prin intarzierea in executarea, la scadenta, unei obligatii banesti, dat fiind ca, in contextul devalorizarii monetare, scopurile acestora sunt diferite; prin indexare/actualizare, se repara prejudiciul efectiv (damnum emergens), aceasta avand ca obiectiv pastrarea valorii reale a obligatiei evaluabile in bani, in timp ce, dobanzile legale, avand ca obiectiv majorarea valorii reale obligatiei, proportional cu perioada de lipsei de folosinta a banilor, de la scadenta obligatiei, pana la stingerea acesteia prin plata integrala, se cuvin cu titlu de beneficiu nerealizat (lucrum cessans)[6].

Altfel spus, natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu indicele de inflatie, prima reprezentand o sanctiune (daune – interese moratorii pentru neexecutarea obligatiei de plata), iar a doua reprezinta valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii (daune compensatorii)[7].

Insa, in privinta creantelor ce intra sub incidenta Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata, un atare cumul nu poate fi admis intrucat, pe de o parte, nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru acordarea daunelor – interese moratorii, iar pe de alta parte, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, pentru angajarea raspunderii civile a debitorilor.

Astfel, acordarea daunelor interese – moratorii impune, ca si conditii – premisa necesare si obligatorii, existenta unei obligatii ajunse la scadenta, precum si fapta ilicita si prejudiciabila, a debitorului constand in executarea cu intarziere a acestei obligatii exigibile[8].

Optiunea legiuitorului, expres exprimata prin intermediul dispozitiilor art. 1 alin. (3) din ordonanta a fost in sensul actualizarii cu indicele preturilor de consum a sumelor supuse acestei executari esalonate.

In acest caz, actualizarea acordata ope legis indeplineste functia compensatorie, de acoperire a prejudiciului creditorilor prin executarea esalonata in conditiile prevazute prin ordonanta, reprezentand un mecanism destinat mentinerii valorii reale a creantei in contextul unui fenomen inflationist[9].

Pe de alta parte, din interpretarea dispozitiilor art. 1088 din Codul civil anterior, respectiv art. 1535 din Noul Cod civil, rezulta ca daunele – interese moratorii i se cuvin creditorului cu titlu de reparare a prejudiciului suferit de acesta intre data scadentei si data platii efective, din cauza intarzierii culpabile in executarea unei obligatii banesti exigibile[10].

Sub aspectul primei conditii, ca obligatia sa fie ajunsa la scadenta, observam ca aceasta nu este indeplinita intrucat, prin stabilirea, pe cale legislativa a unor termene pentru executare, masura dublata de suspendarea executarii potrivit dispozitiilor dreptului comun, obligatiile pecuniare care formeaza obiectul acestei reglementari speciale nu mai sunt pure si simple, ci au fost afectate de termene legale suspensive.

In esenta, pe calea acestei reglementari, s-a instituit un moratoriu legal ce consta in suspendarea exigibilitatii unor creante in favoarea unor categorii de debitori, anume prevazuti de art. 1 alin. (4) lit. a) – c) din ordonanta[11]si in privinta anumitor categorii de datorii[12], avand, ca efect, amanarea executarii acestor obligatii, dincolo de momentul la care acestea ar fi trebuit sa fie executate, masura legislativa cu caracter temporar fiind motivata de imprejurarile obiective, speciale, prezentate in precedent[13].

De esenta termenului suspensiv legal este faptul ca acesta este intotdeauna stabilit in favoarea debitorului[14], concluzie care se desprinde si din interpretarea dispozitiilor art. 1024 din Codul civil anterior, respectiv art. 1413 alin. (1) din Noul Cod civil.

Principalul efect al moratoriului legal instituit prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 consta, potrivit dispozitiilor art. 1023 din Codul civil anterior, respectiv art. 1414 din Noul Cod civil, in amanarea exigibilitatii obligatiei. Astfel, pendente termine, debitorul nu poate fi considerat in intarziere, intrucat datoria sa, desi exista, nu este ajunsa la scadenta[15].

Or, astfel cum s-a aratat in precedent, premisa acordarii daunelor interese moratorii consta in existenta unei datorii certe, lichide si exigibile, neexecutate la scadenta, conditie prevazuta expres de art. 1535 alin. (1) din Noul Cod civil[16], dedusa pe cale de interpretare din prevederile art. 1079 si art. 1081 din Codul civil anterior[17].

Asadar, in conditiile in care obligatiile de plata ce formeaza obiect al reglementarii instituite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata nu sunt ajunse la scadenta decat pro parte, in limita transelor anuale care, de altfel, au si fost achitate in conditiile art.1 si art. 2 din acest act normativ, iar pentru viitor, acestea nu sunt ajunse la scadenta, pretentiile creditorilor, de acordare a daunelor – interese moratorii, cu titlu de acoperire a prejudiciului cauzat prin executarea esalonata a sumelor conform reglementarii speciale, nu au o baza legala suficienta in dreptul pozitiv.

Aceste considerente demonstreaza ca, pe de o parte, nu sunt indeplinite conditiile legale, pentru nasterea dreptului creditorilor la daune – interese moratorii.

Intrucat conditiile pentru nasterea dreptului la daune – interese lato sensu se subsumeaza conditiilor generale ale raspunderii civile, sfera primei notiuni fiind mai cuprinzatoare decat a celei de-a doua[18], invederam ca, pe de alta parte, in problema de drept analizata, nu sunt indeplinite nici conditiile generale, de angajare a raspunderii civile a debitorilor.

Cu titlu prealabil, precizam ca, in principiu indiferent de izvorul originar al creantei[19], raspunderea debitorului pentru pasivitatea manifestata in executarea unei hotarari judecatoresti, de condamnare la plata unei sume de bani, este o raspundere delictuala[20], dispozitiile art. 1088 din Codul civil anterior, respectiv art. 1535 din Noul Cod civil a caror analiza a fost efectuata in precedent ce reprezinta norme generale referitoare la efectele obligatiilor, fiind aplicabile doar in privinta prejudiciului, ca element al raspunderii civile.

Conditiile raspunderii civile delictuale vor fi analizate si in virtutea faptului ca aceasta raspundere, reprezentand dreptul comun in privinta raspunderii civile[21], se va aplica in masura in care obligatia debitorului nu isi are izvorul intr-un contract[22].

Or, una dintre conditiile necesare pentru atragerea raspunderii civile consta in existenta unui fapt ilicit, iar aceasta raspundere nu va putea fi atrasa atunci cand exista o cauza justificativa care face ca fapta debitorului sa nu aiba un asemenea caracter, desi provoaca un prejudiciu altei persoane[23].

Din aceste perspective, indeplinirea une activitati impuse de lege reprezinta o cauza justificativa care inlatura caracterul ilicit al faptei, atat in materie delictuala, cat si contractuala, iar Noul Cod civil, desi prin art. 1364 a valorificat ideile consacrate in doctrina si practica judiciara in aceasta privinta, le-a dat o fizionimie proprie, adaugand si elementul volitiv – intelectiv[24] care insa, vizeaza conditiile culpei civile[25].

Verificand conditiile acestei cauze justificative, in rezolvarea problemei de drept, observam ca prejudiciul invocat de creditori, pretins a fi reparat prin obligarea debitorilor la plata daunelor interese – moratorii este determinat de actiunea celor dintai de a fi facut plata prin aplicarea stricta a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, modificata si completata[26], act normativ a carui conformitate cu principiile constitutionale si ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului a fost observata in precedent.

Or, fapta debitorilor de a se conforma prevederilor legii si de a efectua platile esalonate cu respectarea regulilor generale privind efectuarea cheltuielilor bugetare, instituite prin art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, modificata si completata[27] nu are un caracter ilicit si, ca atare, nu poate atrage raspunderea civila a acestora pentru pretinsul prejudiciu invocat de creditori.
***
Asadar, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.1082 si art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin.(1), alin.(2) teza I si art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, nu pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobanzii legale penalizatoare, pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011 intrucat, pe de o parte, pentru trecut, executarea partiala, potrivit transelor de esalonare nu reprezinta un fapt ilicit, iar pe de alta parte, pentru viitor, obligatiile de plata nu sunt ajunse la scadenta, ca efect al moratoriului legal instituit prin actul normativ special.

Pentru aceste motive, in temeiul dispozitiilor art. 517 din Codul de procedura civila, solicit admiterea recursului in interesului legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii.

Procurorul general al Romaniei,
Tiberiu Mihai Nitu


[1] Hotarare din 16 octombrie 2007, Nadulisneac Ion vs. Moldova, cererea nr. 18726/04, §17, 25; Hotarare din 27 mai 2004, Metaxas vs. Grecia, cererea nr. 8415/02, §36;

[2] Actul normativ a fost publicat in Monitorul oficial, partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009. In forma sa initiala, ordonanta prevedea, in cuprinsul art. 1 alin. (1) si (2) ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2009, sa se realizeze dupa o procedura de executare esalonata in perioada 2010 – 2012.In aceasta perioada, orice cerere de executare era suspendata de drept.

Ulterior, prin art. unic al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 18 din 9 martie 2010, publicata in Monitorul oficial, partea I, nr. 162 din 12 martie 2010, continutul art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 a fost modificat, in sensul stabilirii unei noi esalonari, in perioada 2011- 2013, pentru plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti devenite executorii in perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2010.

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 18/2010 a fost respinsa prin Legea nr. 228 din 5 decembrie 2011, publicata in Monitorul oficial, partea I, nr. 863 din 7 decembrie 2011.

Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45 din 19 mai 2010, publicata in Monitorul oficial, partea I, nr. 337 din 20 mai 2010, dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 au fost din nou modificate, in sensul stabilirii perioadei de esalonare, 2012- 2014. Totodata, prin art. II din acest act normativ s-a prevazut plata esalonata si a sumelor de bani stabilite prin hotarari judecatoresti devenite executorii pana la intrarea sa in vigoare.

Dispozitiile art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2010 au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113 din 8 decembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, stabilindu-se ca plata esalonata in perioada 2012 -2014 vizeaza sumele stabilite prin hotarari judecatoresti devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2010.

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2010 a fost respinsa prin Legea nr. 229 din 5 decembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 863 din 7 decembrie 2011, iar Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/2010 a fost respinsa prin Legea nr. 196 din 7 noiembrie 2011, publicata in Monitorul oficial, partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011.

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 230 din 5 decembrie 2011, publicata in Monitorul oficial, partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011, iar prin legea de aprobare s-a prevazut ca plata sumelor stabilite prin titluri devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011 sa fie efectuata esalonat, in perioada 2012 – 2016.