Legea privind restituirea imobilelor preluate in mod abuziv.2015-exceptia de neconstitutionalitate

3 februarie 2015 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Prin Incheierea din data de 21 februarie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 33.881/3/2013, Tribunalul Bucuresti — Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4,art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) si (8), art. 22,art. 23,art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, exceptie ridicata de Gheorghe Badeci si Petra Badeci cu ocazia solutionarii unei cauze intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca multe dintre decizii/dispozitii/hotarari au fost emise de entitatile investite in executarea unor hotarari judecatoresti prin care instantele s-au pronuntat irevocabil asupra calitatii de persoane indreptatite si asupra intinderii dreptului de proprietate a acestora.

Dispozitiile de lege criticate permit Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor cenzurarea tuturor actelor care contin propunerea de acordare de masuri compensatorii, emise de entitatile investite, fara ca legiuitorul sa fi prevazut vreo distinctie in sensul exceptarii de la aceasta verificare a acelor acte (decizii/dispozitii/hotarari) la baza emiterii carora a stat o hotarare judecatoreasca. Se ajunge, astfel, ca un organ fara activitate jurisdictionala. ce nu face parte dintre instantele judecatoresti enumerate laart. 126 alin. (1) din Constitutie, sa cenzureze continutul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Aceasta posibilitate conferita de dispozitiile de lege criticate Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor este neconstitutionala, incalcand principiul separatiei puterilor stipulat de prevederile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentala.

De asemenea, prin posibilitatea validarii/invalidarii acelor acte (decizii/dispozitii/hotarari) la baza emiterii carora a stat o hotarare judecatoreasca se incalca si prevederileart. 44 din Constitutie, dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca si convertit intr-un drept de creanta riscand sa fie invalidat de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor. In continuare arata ca dispozitiile criticate creeaza o situatie de extracontrol jurisdictional administrativ, obligatoriu prin prisma legii, ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (4) care dispun asupra caracterului facultativ al acestei proceduri.

In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie arata ca Legea nr. 165/2013sterge toate efectele produse de actul normativ anterior — Legea nr. 247/2005 — , realizand un sistem nou, cu o noua procedura si alte metode de evaluare, creand, astfel, o inegalitate intre cei ale caror dosare au fost deja solutionate si cei ale caror dosare nu au fost solutionate si carora nu li se aplica prevederile legii vechi, ci prevederile legii noi.

Referitor la dispozitiile art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 sustine ca acestea incalca prevederile art. 44 din Legea fundamentala, deoarece legiuitorul nu a prevazut actualizarea sumei (reprezentate de puncte) acordate in compensare, desi o valorificare efectiva a acesteia nu poate fi realizata decat, cel mai devreme, la 1 ianuarie 2016 prin achizitionarea de imobile din Fondul national la licitatia publica nationala sau la 1 ianuarie 2017 prin valorificarea punctelor in numerar, caz in care plata se realizeaza in termen de 7 ani.

Totodata, dispozitiile art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstitutionale, contravenind prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 21 alin. (1) si (4).

Curtea Constitutionala a decis cu unanimitate de voturi,

Admiterea exceptiei de neconstitutionalitate ridicata de Gheorghe Badeci si Petra Badeci in Dosarul nr. 33.881/3/2013 al Tribunalului Bucuresti — Sectia a IV-a civila si a constatat ca dispozitiile art. 17 alin. (1) lit. a) si art. 21 alin. (5) si (8) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in masura in care nu se aplica deciziilor/dispozitiilor entitatilor investite cu solutionarea notificarilor, emise in executarea unor hotarari judecatoresti prin care instantele s-au pronuntat irevocabil/definitiv asupra calitatii de persoane indreptatite si asupra intinderii dreptului de proprietate.
Respingerea, ca inadmisibila, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 teza intai raportate la cele ale art. 22,art. 23 si art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, exceptie ridicata de aceiasi autori in acelasi dosar al aceleiasi instante.
Cu majoritate de voturi, respingerea, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate ridicata de aceiasi autori in acelasi dosar al aceleiasi instante si a constatat ca dispozitiile art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Partile implicate in procese penale se pot impaca si dupa sesizarea instantei de judecata

8 octombrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Partile implicate in procese penale se pot impaca si dupa sesizarea instantei de judecata, a decis, marti, Curtea Constitutionala (CC), care a admis, cu unanimitate de voturi, o exceptie de neconstitutionalitate privind o prevedere din Cod penal, ridicata de Curtea de Apel Galati.

Exceptia viza articolul 159, alineatul 3, din Codul penal, care prevede ca “impacarea produce efecte numai cu privire la persoanele intre care a intervenit si daca are loc pana la citirea actului de sesizare a instantei”.

In urma deliberarilor, CC a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care se aplica tuturor inculpatiilor trimisi in judecata inaintea datei intrarii in vigoare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal si pentru care la acea data momentul citirii actului de sesizare fusese depasit.

Confiscarea Extinsa In Reglementarea Codului Penal Din 1969.Decizie CCR

27 mai 202025 septembrie 2014 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Prin Incheierea din 21 august 2013, pronuntata in Dosarul nr. 7.494/30/2013, Tribunalul Timis – Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1182din Codul penal din 1969.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul apreciaza ca, prin posibilitatea confiscarii extinse a unor bunuri dobandite anterior intrarii in vigoare a textului de lege, dispozitiile legale criticate contravin principiului neretroactivitatii legii. Arata ca, in masura in care confiscarea extinsa a averii se poate dispune cu privire la bunuri dobandite in urma cu pana la 5 ani, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 63/2012,lege ce a introdus in Codul penal prevederile art. 1182, aceste dispozitii sunt neconstitutionale, intrucat permit aplicarea cu caracter retroactiv a legii penale. Or, o lege ce permite confiscarea extinsa a averii nu este o lege penala mai favorabila inculpatului si, ca atare, nu poate sa retroactiveze, ci ea se poate aplica numai pentru viitor, pentru bunurile sau averea dobandite ulterior intrarii ei in vigoare.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, in legislatia romana, masura de siguranta a confiscarii extinse a fost introdusa prin Legea nr. 63/2012 pentru modificarea si completarea Codului penalal Romaniei si a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 258 din 19 aprilie 2012, lege care reprezinta o transpunere a Deciziei-cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene. Conditiile necesare cerute de legislatia interna pentru luarea masurii confiscarii extinse se regasesc si in prevederile art. 3 alin. (2), (3) si (4) din decizia mentionata.

Chiar inainte de modificarea legislativa in domeniul penal, operata prinLegea nr. 63/2012,Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011, a subliniat ca reglementarea prezumtiei dobandirii licite a averii nu impiedica legiuitorul primar sau delegat ca, in aplicarea dispozitiilor art. 148 din Constitutie – Integrarea in Uniunea Europeana, sa adopte reglementari care sa permita deplina respectare a legislatiei Uniunii in domeniul luptei impotriva criminalitatii. De altfel, acest obiectiv a fost avut in vedere si de initiatorul propunerii de revizuire a Constitutiei, in mod special cu referire la Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avand legatura cu infractiunea, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 68 din 15 martie 2005, care obliga statele membre la luarea masurilor necesare pentru a duce la indeplinire cele stabilite in cuprinsul acestei decizii, in special a unei reduceri a sarcinii probei in ceea ce priveste sursa bunurilor detinute de o persoana condamnata pentru o infractiune care are legatura cu criminalitatea organizata.

Cu privire la natura si scopul institutiei confiscarii, Curtea retine ca, in Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European si Consiliu, COM (2008) 766 final, aceasta mentiona faptul ca pentru a descuraja activitatile de criminalitate organizata este esential ca infractorii sa fie deposedati de produsele infractiunii. Grupurile de criminalitate organizata construiesc retele internationale de mare anvergura si obtin profituri substantiale din diferite activitati cu caracter infractional. Confiscarea si recuperarea activelor detinute de infractori constituie un mod foarte eficient de a combate criminalitatea organizata, orientat in principal spre profit.

Confiscarea impiedica utilizarea averilor infractorilor ca sursa de finantare pentru alte activitati cu caracter infractional, indeparteaza pericolul de a compromite increderea in sistemele financiare si de a corupe societatea legitima. Confiscarea are un caracter disuasiv, deoarece intareste principiul potrivit caruia „criminalitatea nu aduce venituri“. Aceasta ar putea ajuta la eliminarea modelelor negative oferite de infractori comunitatilor locale. In unele cazuri, masurile de confiscare a produselor infractiunii permit urmarirea factorilor de decizie din sanul organizatiilor criminale, care sunt rareori investigati si urmariti penal.

Astfel, in cazul unor infractiuni cu efecte si consecinte grave atat pe plan national, cat si transnational, Curtea observa aparitia unui concept/principiu, potrivit caruia infractiunile nu trebuie sa genereze profit/venituri –„crimes does not pay“.De asemenea, in doctrina s-a retinut ca masura confiscarii averii nu reprezinta nimic altceva decat o optiune de politica penala si un mijloc de represiune si de reeducare a celor care comit astfel de infractiuni. Tot ceea ce reprezinta manifestare specifica crimei organizate ar trebui sa fie inclus in aceasta categorie. Aceasta confiscare se incadreaza in categoria celei de tipul fructum sceleris sau productum sceleris si are ca obiect castigurile financiare obtinute prin activitati infractionale.

Curtea observa ca, potrivitart. 1182dinCodul penal din 1969, pentru luarea masurii confiscarii extinse trebuie indeplinite urmatoarele conditii cumulative: infractiunea savarsita sa fie una din cele prevazute la alin. 1 al art. 118 din Codul penal din 1969; pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa sa fie inchisoarea de 5 ani sau mai mare; fapta sa fie susceptibila sa ii procure un folos material inculpatului; valoarea bunurilor dobandite de persoana condamnata, intr-o perioada de 5 ani inainte si, daca este cazul, dupa momentul savarsirii infractiunii, pana la data emiterii actului de sesizare a instantei, depaseste in mod vadit veniturile obtinute de aceasta in mod licit; instanta are convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale de natura celor prevazute la alin. 1 al art. 1182din Codul penal din 1969, ceea ce presupune ca nu s-a probat liceitatea bunurilor.

Curtea retine, astfel, ca dispozitiile criticate vin sa stabileasca masura confiscarii extinse in cazul condamnarii pentru comiterea unor categorii de infractiuni care au caracter grav, prezentand un pericol social relevant si a caror savarsire permite acumularea unor bunuri a caror valoare depaseste in mod vadit veniturile obtinute licit, iar judecatorul are convingerea ca bunurile respective provin din savarsirea aceluiasi tip de infractiuni.

Procedand la efectuarea controlului de constitutionalitate propriu-zis, in ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale aleart. 16alin. (1), Curtea observa ca autorul exceptiei sustine ca inculpatii care au fost judecati anterior introducerii dispozitiilor criticate in legislatia nationala se afla intr-o situatie net favorabila, dar discriminatorie fata de inculpatii care au avut nesansa de a fi judecati dupa intrarea in vigoare a acestor prevederi, pentru fapte savarsite in aceeasi perioada ca si cei dintai.

Curtea constata ca, prinDecizia nr. 78 din 11 februarie 2014,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014, a solutionat deja aceasta critica. Astfel, instanta de contencios constitutional a constatat ca este posibil ca un coautor sa fie definitiv judecat sub imperiul legii vechi si, pe cale de consecinta, sa nu se dispuna luarea masurii de siguranta a confiscarii extinse, pe cand cu privire la celalalt coautor, care se afla inca in faza procedurilor judiciare, sa se dispuna o astfel de masura. Drept urmare, in masura in care nu ar fi opozabila legea penala mai favorabila, acesta din urma ar fi discriminat sub aspectul tratamentului juridic fara nicio justificare obiectiva si rezonabila fata de primul. Acest rationament al Curtii are in vedere doar situatia in care faptele penale ale coautorilor au fost comise inainte de intrarea in vigoare a dispozitiilor legale criticate.

Curtea retine insa ca autorul prezentei exceptii nu se afla intr-o astfel de situatie, fapta safiind savarsita dupa intrarea in vigoarea Legii nr. 63/2012. Din aceasta perspectiva nu se poate afirma ca o persoana care a savarsit fapta inainte de intrarea in vigoare a dispozitiilor criticate se afla in aceeasi situatie cu cea care a savarsit fapta ulterior intrarii in vigoare a acestor dispozitii. Este evident ca aceste persoane se afla in situatii diferite. Referitor la principiul egalitatii, instanta de contencios constitutional a decis, in mod constant, ca acesta nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul nu poate fi decat diferit (de exemplu, Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000). Astfel, celui care a savarsit fapta inainte de intrarea in vigoare a dispozitiilor criticate i se va aplica legea penala mai favorabila, care nu prevedea masura confiscarii extinse, pe cand celui care a savarsit fapta ulterior intrarii in vigoare a acestor dispozitii i se va aplica legea in vigoare la acel moment, adica legea ce prevede masura confiscarii extinse. Prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) sunt pe deplin respectate.

In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia normele legale criticate lipsesc de continut prezumtia constitutionala de dobandire licita a averii, Curtea retine ca aceste norme reglementeaza conditiile in care urmeaza sa opereze confiscarea extinsa. In aceasta imprejurare, instanta de contencios constitutional este chemata sa analizeze daca masura confiscarii extinse indeplineste cerintele constitutionalealeart. 44alin. (8) teza a doua referitor la prezumtia caracterului licit al dobandirii averii. Pentru a realiza acest control se impune o analiza a principiului constitutional invocat, pe care Curtea este indrituita sa o realizeze.

In virtutea rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei, Curtea nu numai ca poate, dar este singura autoritate care are dreptul si obligatia de a interpreta un text constitutional ori de cate ori se impune si de a evidentia aspecte din legislatie in contradictie cu Legea fundamentala.(Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010). Interpretarea efectuata de Curte trebuie realizata in lumina conditiilor sociale actuale.

Este indiscutabil faptul ca societatea evolueaza, iar noile realitati politice, sociale, economice, culturale trebuie sa fie normate, sa se regaseasca in continutul dreptului pozitiv. Dreptul este viu, astfel ca, odata cu societatea, si el trebuie sa se adapteze modificarilor survenite (a se vedeaDecizia nr. 766 din 15 iunie 2011,publicata inMonitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).

Departe de a fi doar o filosofic doctrinara, teoria „doctrina dreptului viu“(living law concept; diritto vivente)este larg acceptata si aplicata atat la nivelul Curtilor Constitutionale, cat si la nivelul Curtii Europene a Drepturilor Omului. De exemplu:Hotararea din 7 iulie 1989 pronuntata in Cauza Soering impotriva Regatului Unit – „Conventia este un instrument viu, care trebuie interpretat in lumina conditiilor actuale“; Hotararea din 29 aprilie 2002 pronuntata in Cauza Pretty impotriva Regatului Unit – „Curtea trebuie sa aiba o abordare dinamica si flexibila in ceea ce priveste interpretarea Conventiei, care este un instrument viu, orice interpretare trebuind sa fie in concordanta cu obiectivele fundamentale ale acesteia si cu coerenta sistemului apararii drepturilor omului“.

In jurisprudenta sa, concretizata prinDecizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Curtea a statuat ca „Drepturile fundamentale consacrate prin Constitutie nu au o existenta abstracta, ele exercitandu-se in corelare si coroborare cu celelalte prevederi constitutionale. Aceasta interdependenta functionala determina atat cadrul in care aceste drepturi se exercita, cat si continutul material concret al acestora“. Astfel, prevederile constitutionale trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu celelalte dispozitii constitutionale in asa fel incat sa promoveze consecventa interna si armonie intre diferitele sale dispozitii. De asemenea, dispozitiile Constitutiei trebuie interpretate sistematic si prin luarea in considerare a finalitatii lor, fara a se absolutiza una dintre acestea, pana la inlaturarea celorlalte la fel de importante (Decizia nr. 566 din 20 decembrie 2004, publicata inMonitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 155 din 22 februarie 2005).

Determinarea continutului prezumtiei dobandirii licite a averii trebuie realizata in lumina criteriilor definite de Curte. Din aceasta perspectiva, Curtea distinge in cuprinsul Legii fundamentale doua categorii de drepturi, si anume drepturi absolute (de exemplu, dreptul la viata si la integritate fizica si psihica), carora autoritatile statului nu le pot aduce atingere in nicio situatie, si drepturi relative, al caror exercitiu poate fi restrans cu respectarea unor anumite conditii.

Curtea retine ca, prin definitie, in ceea ce priveste continutul si intinderea atributelor, dreptul de proprietate nu este neingradit, ci este configurat de dispozitiile legii, care stabilesc limitele exercitiului acestuia si constituie expresia imbinarii interesului individual al titularului cu interesele colective sau generale(Decizia nr. 492 din 21 noiembrie 2013,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 54 din 22 ianuarie 2014). In acelasi timp, prezumtia dobandirii licite a averii constituie una dintre garantiile constitutionale ale dreptului de proprietate. Aceasta prezumtie se intemeiaza si pe principiul general, potrivit caruia orice act sau fapt juridic este licit pana la dovada contrarie, impunand, in ceea ce priveste averea unei persoane, ca dobandirea ilicita a acesteia sa fie dovedita. (Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, publicata inMonitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008). Prin urmare, de vreme ce dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate comporta anumite limitari, nu se poate pretinde ca o garantie a acestui drept poate avea un caracter absolut. A sustine contrariul duce la situatia in care, desi dreptul principal poate fi supus unor limitari, in unele circumstante, prin aplicarea prezumtiei, el devine absolut.

Asa fiind, in contextul stabilirii faptului ca prezumtia caracterului licit al dobandirii averii nu este o prezumtie absoluta, caracterul relativ al acestei prezumtii nu determina o rasturnare a sarcinii probei, principiulactori incumbit probatioramanand pe deplin aplicabil, Curtea urmeaza sa stabileasca standardul de proba necesar rasturnarii unei prezumtii legale relative. Astfel, Curtea observa ca prezumtiile legale, din punctul de vedere al puterii lor doveditoare, pot fi relative (iuris tantum) si absolute (iuris et de iure).Prezumtiile relative nu stabilesc adevaruri categorice, sustrase oricarei posibilitati de discutie, de corectare sau infirmare, putand fi combatute, asadar, prin proba contrara. Prezumtiile absolute, neadmitand posibilitatea infrangerii lor, creeaza imaginea unor adevaruri absolute, imuabile, dobandite odata si pentru totdeauna si impuse tuturor prin forta unei rostiri legiuitoare.

In doctrina, in privinta sarcinii probei in materia confiscarii, se arata ca aceasta are trasaturi specifice in sensul ca se observa, pe de o parte, o „relaxare“ in ceea ce priveste proba faptelor specifice sau a actelor de natura celor care au atras condamnarea, iar, pe de alta parte, o „divizare“ a sarcinii probei, cel in cauza avand posibilitatea de a dovedi caracterul licit al bunurilor pe care le detine. Curtea retine, insa, ca „relaxarea“ se refera doar la probarea faptelor sau a actelor de natura celor care au atras condamnarea,art. 1182alin. 2 lit. b) din Codul penal din 1969 stabilind ca instanta trebuie sa isi formeze convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale, fara a fi nevoie de pronuntarea unei hotarari de condamnare pentru aceste fapte, si nicidecum ca aceasta „relaxare“ se refera la dovedirea caracterului ilicit al bunurilor dobandite.

Tot doctrina a subliniat ca prezumtia dobandirii licite a averii reprezinta o aplicatie a prezumtiei de nevinovatie. Din aceasta perspectiva, urmand a stabili natura masurii confiscarii extinse, Curtea constata ca institutia confiscarii extinse nu este altceva decat o forma a masurii de siguranta a confiscarii. In sistemul sanctiunilor de drept penal s-a impus necesitatea ca, alaturi de mijloacele de constrangere cu caracter represiv, sa se instituie si un cadru complementar, respectiv cel al masurilor de siguranta. Acestea sunt destinate sa preintampine savarsirea altor fapte penale prin inlaturarea starilor de pericol care au provocat luarea lor. Masurile de siguranta, intre care se regaseste si masura confiscarii extinse, au, in sfera categoriilor juridice, caracterul de sanctiuni de drept penal, in conformitate cu prevederileart. 2din Codul penal, deoarece pot fi dispuse numai fata de persoanele care au savarsit fapte penale, chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, conform art. 107 alin. (2) si (3) din Codul penal. De altfel, si Curtea Constitutionala a statuat ca incidenta aplicarii lor nu este determinata de existenta raspunderii penale pentru fapta savarsita, ci de existenta starii de pericol relevata de acea fapta (Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014).

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul unei persoane urmarite penal de a fi prezumata nevinovata si de a obliga acuzarea sa suporte sarcina de a proba afirmatiile indreptate impotriva sa intra sub incidenta notiunii generale de proces echitabil(Hotararea din 17 decembrie 1996,pronuntata in Cauza Saunders impotriva Regatului Unit, pct. 68). Acest drept nu este insa absolut, intrucat orice sistem juridic opereaza cu prezumtii de fapt sau de drept, la care conventia nu se opune in principiu atat timp cat statele contractante nu incalca anumite limite, tinand seama de gravitatea mizei in cauza si respectand dreptul la aparare (Hotararea din 7 octombrie 1988, pronuntata in Cauza Salabiaku impotriva Frantei, pct. 28).

Astfel, in ceea ce priveste masura confiscarii extinse, in vederea stabilirii standardului de proba, Curtea Constitutionala retine ca nu trebuie plecat de la premisa ca prezumtia dobandirii licite a averii poate fi rasturnata doar prin probe, respectiv prin probarea faptului ca bunurile in cauza provin din comiterea de infractiuni. Daca aceasta ar fi abordarea, confiscarea extinsa ar fi lipsita de orice ratiune de a exista, caci daca se ajunge la probarea fiecarui act infractional din care provin anumite bunuri, se va ajunge si la condamnarea autorului pentru aceste acte, si deci la confiscarea speciala a bunurilor astfel obtinute, nemaigasindu-si utilitatea masura confiscarii extinse. Prin urmare, o prezumtie legala relativa poate fi rasturnata nu doar prin probe, ci si prin prezumtii simple, fapt statuat si in doctrina. De altfel, prinDecizia nr. 85 din 3 septembrie 1996,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 6 septembrie 1996, instanta de contencios constitutional a statuat ca prezumtia instituita de alin. (8) al art. 44 din Constitutie nu impiedica cercetarea caracterului ilicit al dobandirii averii, ceea ce inseamna ca aceasta prezumtie nu este una absoluta.

Daca s-ar accepta teza caracterului absolut al prezumtiei dobandirii licite a averii, contrar prevederilor constitutionale, s-ar ajunge la negarea intereselor legitime ale societatii in ansamblu, careia statul este tinut sa ii acorde ocrotire, cu consecinta ruperii echilibrului ce trebuie sa existe intre interesul general al societatii si interesele legitime ale fiecarei persoane. De asemenea, Curtea observa ca masura confiscarii extinse se poate dispune in legatura cu savarsirea unor infractiuni grave, susceptibile sa procure si sa genereze foloase materiale ilicite, infractiuni a caror savarsire reprezinta scopul grupurilor infractionale organizate si care se inscriu in fenomenul criminalitatii organizate. In acest context, absolutizarea prezumtiei dobandirii licite a averii ar presupune o veritabila„probatio diabolica“in sarcina organelor judiciare.

Curtea retine ca folosirea de prezumtii in cadrul procedurilor de confiscare este recunoscuta si la nivelul instantei de la Strasbourg, dar ea trebuie sa fie insotita de anumite garantii, ce vin sa protejeze drepturile apararii. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca fiecare sistem juridic recunoaste prezumtiile de fapt sau de drept. Conventia in mod evident nu interzice astfel de prezumtii, in principiu. Cu toate acestea, dreptul reclamantilor la respectarea bunurilor lor presupune existenta unei garantii judiciare eficiente(Decizia din 5 iulie 2001,pronuntata in Cauza Arcuri impotriva Italiei). Astfel, din jurisprudenta europeana (Hotararea din 23 septembrie 2008, pronuntata in Cauza Grayson si Barnham impotriva Regatului Unit, paragraful 45;Hotararea din 5 iulie 2001, pronuntata in Cauza Phillips impotriva Regatului Unit, paragrafele 42 si 43;Decizia din 5 iulie 2001, pronuntata in Cauza Arcuri impotriva Italiei; Decizia din 27 iunie 2002, pronuntata in Cauza Butler impotriva Regatului Unit) se desprinde necesitatea existentei urmatoarelor garantii: evaluarea trebuie facuta de catre o instanta in cadrul unei proceduri judiciare, ce include o audiere publica; apararea trebuie sa aiba acces la dosarul cauzei/comunicarea in avans a argumentelor acuzarii; persoanele in cauza trebuie sa aiba posibilitatea sa administreze probe, sa ridice obiectiile si sa prezinte dovezile (fie ele marturii documentare sau verbale) pe care le considera necesare; prezumtiile pe care acuzarea se bazeaza sa nu fie absolute, astfel incat ele sa poata fi rasturnate de inculpat.

Prin urmare, instanta europeana a statuat ca aplicarea practica a diverselor dispozitii nationale, care permit confiscarea extinsa, este compatibila cu notiunea de proces echitabil, cu prezumtia de nevinovatie, cu protectia proprietatii, si include confiscarea in cadrul pedepselor penale la care se referaart. 7din Conventie. A se vedea in acest sens Hotararea din 23 septembrie 2008, pronuntata in Cauza Grayson si Barnham impotriva Regatului Unit, paragraful 45, Hotararea din 5 iulie 2001, pronuntata in Cauza Phillips impotriva Regatului Unit, paragrafele 42 si 43, Hotararea din 1 martie 2007, pronuntata in Cauza Geerings impotriva Olandei, paragraful 44, precum si Hotararea din 10 mai 2012, pronuntata in Cauza Sud Fondi – S.R.L. si altii impotriva Italiei, paragraful 52.

Curtea constata ca dispozitiile privind confiscarea extinsa, introduse in legislatia romana prin Legea nr. 63/2012, reglementeaza garantiile relevate in jurisprudenta curtii europene. Astfel, masura confiscarii extinse este dispusa de catre o instanta judecatoreasca, pe baza convingerii proprii ca bunurile supuse confiscarii provin din activitati infractionale, formate in urma parcurgerii unei proceduri judiciare publice, in cadrul careia persoanele in cauza au acces la dosar si la argumentele acuzarii si au posibilitatea sa propuna probe si sa prezinte dovezile pe care le considera necesare.

Pentru considerentele prezentate mai sus, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilorart. 44alin. (8) din Legea fundamentala.

Referitor la critica autorului exceptiei, potrivit careia dispozitiile supuse controlului de constitutionalitate permit aplicarea cu caracter retroactiv a masurii confiscarii extinse, cu incalcareaart. 15alin. (2) din Constitutie, atat timp cat aceasta se aplica unor bunuri dobandite in urma cu pana la 5 ani, dar anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 63/2012, Curtea retine ca prin Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014, publicata inMonitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014, a statuat ca: „sub incidenta reglementarii constitutionale consacrate de art. 15 alin. (2) referitor la retroactivitatea legii penale sau contraventionale mai favorabile pot intra numai normele de drept penal material (substantial) si nicidecum cele de drept penal procedural care sunt de imediata aplicare. Dreptul penal cuprinde ansamblul normelor juridice prin care se stabileste ce fapte constituie infractiuni, sanctiunea ce urmeaza a fi adoptata (aplicata) in cazul savarsirii infractiunii, conditiile in care statul poate trage la raspundere penala persoanele care savarsesc infractiuni, precum si conditiile in care urmeaza sa fie executate pedepsele si masurile ce se pot lua in cazul savarsirii unor fapte penale. Prin lege penala se intelege o norma de drept substantial sau material cu un continut normativ propriu-zis, adica o norma care stabileste conduite, fapte, actiuni ale subiectilor intr-un raport juridic, in timp ce prin expresia referitoare la dreptul procesual ori procedural se exprima categoria normelor juridice care cuprind in continutul lor proceduri, modalitati sau mijloace prin care se aplica normele dreptului substantial.

Prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constitutionala, referindu-se la criteriile de delimitare ale normelor de drept penal de cele de procedura penala, a constatat ca «asezarea acestor norme in Codul penal sau inCodul de procedura penala nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor». Drept urmare, ceea ce prevaleaza in stabilirea acestui caracter consta in obiectul de reglementare, scopul si rezultatul la care conduce norma pusa in discutie. Astfel, daca se ia in considerare criteriul obiectului de reglementare al normei, se constata ca art. 1182alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969 este o norma referitoare la confiscarea speciala, putand fi incadrata in categoria normelor de drept substantial si nu in categoria celor de procedura penala, deoarece in art. 2 din Codul penal din 1969 se arata ca legea penala prevede si masurile ce se pot lua in cazul savarsirii de infractiuni. Or, masura de siguranta a confiscarii extinse este una dintre acestea. Totodata, nu poate fi inlaturat nici criteriul rezultatului la care conduce norma cu privire la inlaturarea unei stari de pericol si la preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala. In consecinta, masura de siguranta a confiscarii extinse este o norma de drept penal material.“

Curtea constata existenta unei deosebiri intre situatia ce a stat la baza pronuntarii Deciziei nr. 78/2014 si prezenta cauza. Astfel, in prima cauza infractiunile au fost savarsite inainte de intrarea in vigoare aLegii nr. 63/2012, pe cand, in prezenta cauza, infractiunile au fost savarsite dupa intrarea in vigoare a legii referitoare la confiscarea extinsa. De asemenea, cele doua cauze difera si din perspectiva formularii criticilor de neconstitutionalitate, in cauza de fata, autorul invocand neconstitutionalitatea prevederii care permite confiscarea extinsa a bunurilor dobandite inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2012, chiar daca faptele pentru care este cercetat au fost comise dupa aceasta data, respectiv dupa 22 aprilie 2012.

In doctrina s-a retinut ca masura de siguranta a confiscarii extinse poate fi aplicata doar daca atat infractiunea care a determinat condamnarea, cat si actele anterioare acesteia din care provin bunurile ce fac obiectul confiscarii extinse au fost comise dupa intrarea in vigoare a dispozitiilorLegii nr. 63/2012.

Curtea retine ca principiul neretroactivitatii legii isi gaseste justificarea si are rolul de a asigura stabilitatea si securitatea raporturilor juridice. Prin urmare numai o norma previzibila poate determina in mod clar conduita subiectilor de drept, destinatari ai legii. Tocmai de aceea, doctrina a statuat ca o lege, odata adoptata, produce si trebuie sa produca efecte juridice numai pentru viitor. Aceasta pentru simplul motiv ca legea se adreseaza subiectelor de drept, permitand sau interzicand si, bineinteles, sanctionand atitudinile deviante. Este absurd sa se pretinda unui subiect de drept sa raspunda pentru comportamente si o conduita pe care a avut-o anterior intrarii in vigoare a unei legi care reglementeaza aceasta conduita. Subiectul de drept nu putea sa prevada ce va reglementa legiuitorul, iar comportamentul sau este normal si firesc daca se desfasoara in cadrul ordinii de drept in vigoare.

In considerarea celor de mai sus si avand in vedere jurisprudenta instantei de contencios constitutional care califica confiscarea extinsa ca institutie de drept material, Curtea constata ca norma legala criticata nu poate retroactiva nici cu privire la confiscarea bunurilor dobandite inainte de intrarea ei in vigoare, chiar daca infractiunile pentru care s-a dispus condamnarea sunt comise dupa aceasta data. Daca s-ar dispune masura confiscarii extinse pentru bunurile dobandite inainte de intrarea in vigoare aLegii nr. 63/2012,s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.

In concluzie, Curtea constata ca normele legale criticate sunt constitutionale in masura in care confiscarea extinsa nu se aplica bunurilor dobandite inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2012.

Astfel, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Ioan Savu in Dosarul nr. 7.494/30/2013 al Tribunalului Timis – Sectia penala si a constatat ca dispozitiile art. 1182alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969 sunt constitutionale in masura in care confiscarea extinsa nu se aplica asupra bunurilor dobandite inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2012 pentru modificarea si completarea Codului penal al Romaniei si a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Exceptiile de neconstitutionalitate nu vor mai suspenda procesele

25 august 2010 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Senatorii au adoptat ieri in plen, proiectul de lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedura civila si a Codului de procedura penala, propunere legislativa (L706/23.12.2009) care a fost

adoptata tacit de Camera Deputatilor.

Una dintre modificari vizeaza suspendarea proceselor in cazul invocarii exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta fiind eliminata. O alta modificare importanta intervine in Codul de Procedura Civila, la alin. 3 al art. 324 cu privire la termenul de revizuire.

Revizuirea unei hotarîri ramase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarîri data de o instanta de recurs atunci cînd evoca fondul, va putea fi ceruta si atunci cand Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra unei exceptii de neconstitutionalitate.

Termenul de revizuire in acest caz, dar si atunci cand Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarâri judecatoresti, va fi de 3 luni de la data publicarii deciziei CEDO, respectiv a publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale

Sinteza a cauzelor finalizate de procurorii DNA in luna martie 2010

12 aprilie 2010 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

1. Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie a€“ Serviciul Teritorial Cluj au dispus trimiterea in judecata a inculpatilor:

VISOVAN GHEORGHE, primar al comunei Rozavlea jud. Maramures, in sarcina caruia s-au retinut urmatoarele infracti
– folosirea sau prezentarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor;
– omisiunea de a furniza, cu stiinta, datele cerute potrivit legii pentru obtinerea de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor si
– schimbare, fara respectarea prevederilor legale, a destinatiei fondurilor obtinute din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor;

PARJOL ALEXANDRU, director general al S.C. a€žIntreprindere Montaj Instalatiia€ť S.A. si MEZEI IOAN, inspector de santier, in sarcina carora s-a retinut complicitate la infractiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor.

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt:

La data de 6 februarie 2004, a fost incheiat contractul de asistenta financiara nerambursabila finantat din fonduri SAPARD intre Agentia SAPARD a€“ Romania (in calitate de autoritate contractanta) si Consiliul Local al Primariei Rozavlea, judetul Maramures (in calitate de beneficiar), obiectul contractului fiind implementarea proiectului intitulat a€žAlimentare cu apa potabila a localitatii Rozavlea judetul Maramuresa€ť.
Cu ocazia incheierii si derularii acestui contract, inculpatul Visovan Gheorghe, in calitate de reprezentant legal al beneficiarului a€“ Consiliul Local Rozavlea, a prezentat reprezentantilor Agentiei SAPARD documente si declaratii false, inexacte si incomplete (avize, memoriile justificative, proiectul tehnic, etc) avand ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Comunitatilor Europene in valoare de 1.416.640,28 lei (RON) (aproximativ 349.787,72 euro) reprezentand intreaga finantare acordata prin programul SAPARD Consiliului Local Rozavlea.
De asemenea, in aceleasi imprejurari, Visovan Gheorghe a omis cu stiinta sa furnizeze informatiile privind implementarea partiala a unui proiect asemanator in anii 1997 a€“ 1998 si a utilizat o parte din fonduri in alte scopuri decat cele prevazute in Proiectul tehnic.
Inculpatii Mezei Ioan, in calitate de inspector de santier desemnat pentru supravegherea lucrarilor necesare realizarii proiectului si Parjol Alexandru, in calitate de director general al S.C. a€žIntreprindere Montaj Instalatiia€ť S.A., au completat documente in care au consemnat efectuarea unor lucrari care in realitate nu s-au realizat (respectiv montarea unor conducte si folosirea unei anumite cantitati de materiale de constructii care in realitate nu a fost utilizate), documente ce au fost prezentate Autoritatii Contractante de catre Visovan Gheorghe .

Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit si Consiliul Local Rozavlea s-au constituit parte civila cu suma de 1.416.640,28 lei reprezentand valoarea intregii finantari acordate.

In vederea recuperarii prejudiciului s-a dispus luarea masurii asiguratorii a sechestrului asupra unor bunuri mobile si imobile apartinand inculpatilor si partii responsabile civilmente S.C. a€žIntreprindere Montaj Instalatiia€ť S.A.

Dosarul a fost inaintat spre judecare la Judecatoria Baia Mare.

2. Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie a€“ Serviciul Teritorial Timisoara au dispus trimiterea in judecata a inculpatului DUTA LEONTIN, primar al comunei Biled jud. Timis, in sarcina caruia s-au retinut infractiunile de:
– tentativa la infractiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete in scopul obtinerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea, ori in numele lor si
– fals in declaratii.

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt:

La data de 15 mai 2009, inculpatul Duta Leontin, primarul comunei Biled, judetul Timis, a intocmit si depus la Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura Timisoara (APIA) Timis o cerere prin care solicita plata subventiilor din bugetul general al Comunitatilor Europene pentru suprafata de 63,7 ha de pasune situata pe raza comunei Biled, judetul Timis. Cu aceeasi ocazie, inculpatul a completat si o declaratie pe proprie raspundere in care a consemnat in fals ca pe suprafata de pasune pentru care solicita sprijin nu au fost incheiate contracte de arenda, concesiune, inchiriere, etc. si nu se incaseaza taxe de pasunat, in conditiile in care terenul fusese inchiriat pe o durata de opt ani unei asociatii pentru cresterea animalelor.
Intrucat reprezentantii APIA Timis au cunoscut aceasta situatie, nu a fost aprobata acordarea subventiei.
Dosarul a fost inaintat spre judecare Judecatoriei Timis.

3. Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie a€“ Serviciul Teritorial Bucuresti au dispus trimiterea in judecata a inculpatei PATRASCU TUDORA, presedinta Asociatiei DUNARG Oltenita, in sarcina careia s-a retinut infractiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor, in forma continuata.

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt:

La data de 24 noiembrie 2004, Asociatia Dunarg Oltenita din judetul Calarasi, reprezentata de presedinta acesteia, inculpata Patrascu Tudora, a incheiat, in calitate de beneficiar, cu Ministerul Integrarii Europene (autoritatea contractanta) un contract de asistenta financiara finantat cu fonduri PHARE avand ca obiect punerea in practica a proiectului intitulat a€žAgentia Transfrontaliera de Dezvoltare a Afacerilora€ť, cu scopul de a oferi oamenilor de afaceri din orasele zonei de granita Oltenita – Romania si Tutrakan – Bulgaria informatii cu privire la oportunitatile economice si comerciale existente in cele doua localitati si la cresterea gradului de cooperare transfrontaliera.
La datele de 25 noiembrie 2004, respectiv 25 octombrie 2005, inculpata Patrascu Tudora a depus la autoritatea contractanta documente si declaratii false (contracte de prestari servicii, contracte de achizitie, liste cu participantii la cursurile de instruire si conferinte, etc.) din care rezulta faptul ca fondurile comunitare alocate cu titlul de avans in proiect ar fi fost utilizate in scopul pentru care au fost acordate.

In aceasta modalitate, bugetul general al Comunitatii Europene a fost prejudiciat cu suma de 37.440 euro, bani ce au fost restituiti de inculpata.

Dosarul a fost inaintat spre judecare Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.

4. Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie a€“ Serviciul Teritorial Ploiesti au dispus trimiterea in judecata a inculpatului ENACHE COSTEL, profesor I (instructor de politie principal) in cadrul Scolii de Agenti de Politie a€žVasile Lascara€ť Campina, in sarcina caruia a fost retinuta infractiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informatii ce nu sunt destinate publicitatii, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul, de foloase necuvenite.

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt:

In cursul lunii mai 2009, inculpatul Enache Costel, in calitate de profesor si de sef al comisiei metodice al promotiei 2009 din cadrul Scolii de Agenti de Politie a€žVasile Lascara€ť Campina, a intocmit subiectele necesare evaluarii elevilor la una din disciplinele de studiu, evaluare ce urma a fi sustinuta de catre toti elevii din anul terminal la data de 8 mai 2009. Nota la acest examen avea o pondere in media generala de absolvire a scolii, in functie de aceasta medie efectuandu-se si repartitia finala.
La data de 7 mai 2009, inculpatul a pus la dispozitia uneia dintre eleve aceste subiecte cat si rezolvarea acestora, comunicand astfel informatii nedestinate publicitatii. Subiectele au ajuns in posesia mai multor elevi, astfel ca o clasa intreaga a obtinut nota 10 la examenul respectiv.

La instrumentarea acestui dosar, procurorii au colaborat cu ofiteri din cadrul M.A.I. a€“ Directia Generala Anticoruptie.

Dosarul a fost inaintat spre judecare la Judecatoria Campina.

5. Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie au dispus trimiterea in judecata a inculpatilor:

CIMPEANU IOAN, comisar sef de politie, sef al Biroului regim permise de conducere si examinari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor (S.P.C.R.P.C.I.V.) Satu Mare, in sarcina caruia s-a retinut instigare la infractiunea abuz in serviciu contra intereselor publice, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial si instigare la infractiunea de fals intelectual;

ARDELEANU CIPRIAN a€“ STEFAN, agent de politie in cadrul I.P.J. Satu a€“ Mare, Politia Mun. Satu a€“ Mare, Biroul Politiei Rutiere, in sarcina caruia s-au retinut infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor publice, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial si fals intelectual;

BODAN GRIGORE, fost instructor auto, in prezent agent sef adjunct in cadrul Penitenciarului Satu a€“ Mare, in sarcina caruia s-a retinut instigare la infractiunea abuz in serviciu contra intereselor publice, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial si instigare la infractiunea de fals intelectual.

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea stare de fapt:

La data de 3 februarie 2009, inculpatul Bodan Grigore a fost oprit in trafic de inculpatul Ardeleanu Ciprian Stefan pentru ca nu acordase prioritate unui pieton angajat in traversare regulamentara si nu a oprit autoturismul, desi observase ca este urmarit de un echipaj de politie.
Pentru a nu-i fi suspendat dreptul de a conduce, inculpatul Bodan Grigore l-a determinat pe inculpatul Cimpeanu Ioan ca, prin autoritatea pe care o are asupra subordonatului sau, Ardeleanu Ciprian Stefan, sa faca presiuni asupra acestuia din urma in sensul de a constata o alta contraventie decat cea reala, prevazuta cu o sanctiune mai blanda.
In aceste conditii, la aceeasi data, inculpatul Ardeleanu Ciprian Stefan a intocmit un proces verbal de sanctionare contraventionala a inculpatului Bodan Grigore in care a consemnat o stare de fapt nereala si a aplicat o sanctiune contraventionala mai blanda, nemaifiind necesara, in acest fel, suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile.

Dosarul a fost inaintat spre judecare la Tribunalul Satu a€“ Mare.

La instrumentarea acestui dosar, procurorii au colaborat cu ofiteri din cadrul M.A.I. a€“ Directia Generala Anticoruptie.

Dosarul privind fraudarea concursului pentru procurori ajunge la Curtea Constituţională

9 decembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Completul de nouă judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a suspendat, luni, procesul privind fraudarea concursului pentru procurori, după ce au admis o excepţie de neconstituţionalitate referitoare la articole din Codul de Procedură Penală şi a trimis dosarul la CCR

La termenul de luni, unul din procurorii învinuiţi în acest proces, Gabriela Ghiţă, a solicitat magistraţilor trimiterea dosarului la Curtea Constituţională a României (CCR), deoarece Codul de Procedură Penală nu prevede atacarea cu recurs a încheierilor prin care s-au respins excepţii de nelegalitate, ceea ce ar contravine legii fundamentale.

Amintim că magistraţii ÎCCJ au respins, în data de 20 noiembrie, mai multe excepţii de nelegalitate invocate de avocaţii procurorilor învinuiţi de fraudarea concursului. De asemenea, judecătorii au respins cererile de trimiterea cauzei la Parchet, pentru refacerea urmăririi penale.

Completul de nouă judecători a admis cererea de sesizarea CCR şi a suspendat judecata procesului până la soluţionarea excepţiei.

DNA i-a trimis în judecată, în data de 6 mai 2008, pe procurorii Eugen Cojocaru, Gheorghe Dumitru, Gabriela Ghiţă, Sterian Guli, notarul Gheorghe Bucur şi judecătorul Gheorghe Cerbeanu, în legătură cu fraudarea concursului pentru funcţiile de conducere din Parchete din toamna anului 2007.

Procurorii DNA susţin că, în cursul lunii noiembrie 2007, Eugen Cojocaru a pretins de la procurorul Gheorghe Dumitru suma de 50.000 de euro pentru ca, prin influenţa de care se bucura asupra membrilor Comisiei de examinare, să-i determine pe aceştia să-i înlesnească promovarea examenului pe care acesta îl susţinea pentru ocuparea funcţiei de şef la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti. Din suma pretinsă, Cojocaru ar fi primit efectiv suma de 15.000 de euro, Gheorghe Dumitru fiind ajutat de Gheorghe Cerbeanu, judecător la Tribunalul Vâlcea şi Gheorghe Bucur, notar public, se arată în comunicatul de presă al DNA.

Procurorii au mai stabilit că, în cursul lunilor octombrie – noiembrie 2007, Gheorghe Dumitru i-a dat mai multe bunuri (băuturi alcoolice, vin şi whisky) inculpatului Gheorghe Bucur pentru ca acesta, prin influenţa pretinsă asupra unor magistraţi, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, să-i determine pe aceştia să intervină asupra membrilor Comisiei de examinare în scopul promovării examenului în funcţia de conducere vizată.

În urma concursului, Gheorghe Dumitru s-a plasat pe prima poziţie la examenul pentru promovarea în postul de procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

Totodată, potrivit DNA, în cursul lunii noiembrie 2007, Sterian Guli, prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, candidat pentru promovarea în funcţia de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin intermediul lui Eugen Cojocaru, a obţinut de la Gabriela Ghiţă, preşedintele Comisiei de examinare, o parte din subiectele concepute pentru examenul scris al candidaţilor ce urma să se desfăşoare în data de 25 noiembrie 2007.

Sursa: NewsIn