având ca obiect drepturi salariale. Competența de a soluționa litigiul revine instanței în a cărei rază teritorială se află sediul sindicatului reclamant.Jurisprudenta ICCJ 2014

Acțiune formulată de un sindicat în numele membrilor săi, având ca obiect drepturi salariale. Competența de a soluționa litigiul revine instanței în a cărei rază teritorială se află sediul sindicatului reclamant.Jurisprudenta ICCJ 2014

de

Acțiune formulată de un sindicat în numele membrilor săi, având ca obiect drepturi salariale. Competența de a soluționa litigiul revine instanței în a cărei rază teritorială se află sediul sindicatului reclamant.Jurisprudenta ICCJ 2014

Cererea formulată  ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 62/2011 (respectiv – 10.05.2011 şi care a abrogat Legea nr. 53/2003)  de către un sindicat în numele membrilor săi, în valorificarea unor drepturi salariale, este de competența instanței în a cărei circumscripție se află sediul sindicatului, acesta având calitatea de reclamant.

Împrejurarea că unul dintre reclamanți (membru al sindicatului) are domiciliul  într-o altă localitate, nu este de natură să atragă competenţa acestei instanțe, întrucât prin împuternicirea data reprezentantului său, respectivsindicatului, reclamantul şi-a desemnat domiciliul procesual ales la respectiva instituţie.

 

Secția I civilă, decizia nr. 3648 din 11 septembrie 2013

 

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 15 iunie 2011, reclamantul Sindicatul X, în numele membrilor de sindicat, a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Local Herăşti şi Şcoala Herăşti, obligarea pârâţilor să aplice, pe perioada 01.01.2010-13.05.2011, coeficientul de multiplicare 1- 400 lei ca bază de calcul a drepturilor salariale ale reclamanţilor şi la plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu indicele de inflaţie, luând în considerare salariile de bază de la 31.12.2009, conform Legii nr. 221/2008 şi sentinţei civile nr. 116 LM din 19.02.2010 a Tribunalului Giurgiu.

Prin sentinţa civilă nr. 867 din 17.11.2011, Tribunalul Giurgiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în doar ceea ce o priveşte pe reclamanta I.R., în favoarea Tribunalului Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că, aşa cum rezultă din tabelul depus la dosar iniţial, aceasta are domiciliul în Bucureşti, fiind aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (2) al Legii nr. 53/2003,: conform cărora instanţa competentă teritorial a soluţiona conflictele de muncă este cea de la domiciliul, reşedinţa sau, după caz, sediul, reclamantului.

Prin sentinţa civilă nr. 3728 din 12.04.2013, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către I.C.C.J., reţinând că, acţiunea a fost formulată la data de 15.06.2011, fiind sub imperiul Legii nr. 62/2011, intrată în vigoare la 13.05.2011.  Prin art. 28 alin. (3) din acest act normativ s-a recunoscut calitate procesuală activă organizaţiilor sindicale în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, situaţia faţă de care, reclamanta fiind reprezentată de Sindicatul X, dispoziţiile art. 269 alin. (2) ale Codului muncii sunt aplicabile faţă de acest reclamant, sens în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Giurgiu.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C.proc.civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, pentru argumentele ce succed:

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social (care a intrat în vigoare la 10.05.2011 şi a abrogat Legea nr. 53/2003) „organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleși”.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că „în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. 1, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora…”, iar alin.(3) stabileşte că „în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. 1 şi 2, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă”.

Or, în speţă, cererea cu care a fost învestită instanţa de judecată a fost formulată la data de 15.06.2011, (deci, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 62/2011, aplicabilă în cauză), de către Sindicatul X, în numele membrilor săi de sindicat, printre care şi I.R., în valorificarea unor drepturi salariale.

Împrejurarea că reclamanta I.R. are domiciliul propriu în municipiul Bucureşti nu este de natură să atragă competenţa Tribunalului Bucureşti, întrucât prin împuternicirea data reprezentantului său, în speţă, Sindicatul X, aceasta şi-a desemnat domiciliul procesual ales la respectiva instituţie.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că sindicatul, în calitate de reclamant, are sediul în judeţul Giurgiu, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta, deci şi în numele reclamantei I.R., revine Tribunalului Giurgiu.