Constitutia Romaniei, la art. 136, alin. 4, prevede ca „in conditiile legii, bunurile proprietate publica pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate”. Din acest cuprins al dispozitiilor constitutionale se desprind ca forme de exercitare a dreptului de proprietate publica urmatoarele: dreptul de administrare, concesionarea si inchirierea, la acestea adaugindu-se dreptul de folosinta asupra bunurilor imobile.
In prezent, dreptul comun in materia concesiunilor este stabilit dupa abrogarea Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor prin O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, modificata de O.U.G. nr. 72/2009, impreuna cu O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica, aprobata cu modificari de Legea nr. 22/2007. De asemenea, facem precizarea ca exista si o alta serie de reglementari referitoare la concesiune, cum ar fi cele cuprinse in Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia sau in Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, dar si in alte legi speciale.
Conform dispozitiilor legale enuntate, concesiunea se realizeaza printr-un contract de concesiune prin care o autoritate sau o institutie publica numita concedent transmite pe o perioada determinata, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numita concesionar, dreptul si obligatia de exploatare sau de efectuare a unei activitati ori a unui serviciu public de interes national sau local ori a unui bun proprietate publica, dupa caz, pe riscul si raspunderea sa, in schimbul unei redevente.
Calitatea de concedent o pot avea: ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, pentru bunurile proprietate publica sau privata a statului, consiliile judetene, consiliile locale sau institutiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publica ori privata a judetului, orasului sau comunei. Acestei definitii de concedent O.U.G. nr. 34/2006 a dus completari, la art. 8, extinzind sfera entitatilor ce pot dobindi aceasta calitate.
Concesionar poate fi orice persoana fizica sau juridica, indiferent de cetatenie sau nationalitate, excluse fiind persoanele juridice de drept public.
Obiect al concesiunii pot fi bunurile din domeniul public al statului sau unitatilor administrativ teritoriale, fie ca sint bunuri imobile sau bunuri mobile. In situatia in care se concesioneaza terenuri, de orice natura, concesionarul are obligatia de a inregistra contractul de concesiune in registrul de publicitate imobiliara sau in cartea funciara.
Facem precizarea ca, la expirarea duratei concesiuni, partile pot conveni, printr-un simplu acord de vointa, prelungirea termenului contractului pentru o perioada egala cu cel mult jumatate din durata sa initiala.
Procedura atribuirii contractului de concesiune de bunuri proprietate publica este reglementata in capitolul III al O.U.G. nr. 54/2006, care la art. 14 distinge doua modalitati: licitatia si negocierea directa. Principiile care stau la baza acestor doua proceduri sint: al transparentei, al tratamentului egal, al proportionalitatii, al nediscriminarii si al liberei concurente, asa cum au fost ele consacrate de catre legiuitor.
Licitatia este principalul procedeu de concesionare si este initiata de catre concedent prin anuntul de licitatie, care se transmite spre publicare in Monitorul Oficial sau intr-un cotidian de circulatie nationala sau locala cu cel putin 20 de zile calendaristice inainte de data limita pentru depunerea ofertelor. Daca ulterior anuntului sint depuse cel putin 3 oferte valabile, procedura licitatiei poate continua cu evaluarea acestora, iar in caz contrar concedentul este obligat sa anuleze procedura si sa organizeze o noua licitatie.
Conform dispozitiilor legale, principalul criteriu de atribuire a contractului de concesiune il reprezinta cel mai mare nivel al redeventei, dar si alte aspecte, precum capacitatea economico-financiara, protectia mediului inconjurator, sau conditiile specifice impuse de natura bunului concesionat.
Ca o particularitate, subliniem faptul ca, in ceea ce priveste concesionarea terenurilor pentru constructii apartinind proprietatii private a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, la art. 15, prevede expres cazurile in care terenurile destinate construirii se pot concesiona fara licitatie publica, cu plata taxei de redeventa stabilite potrivit legii, ori pot fi date in folosinta pe termen limitat, dupa caz.