Inculpatul L.C. a fost condamnat de judecatoria Botosani la 1 an si 2 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in paguba avutului particular prevazuta de art.208 alin.1, art.209 lit.e C.pen., prin sentinta penala nr.2072 din 7 august 1997.
Prin aceeasi sentinta s-a facut aplicarea art.109, art.74 si art.76 C.pen., iar in baza art.83 din acelasi cod, s-a dispus revocarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii unei pedepse de 1 an si 2 luni inchisoare pe care a adaugat-o la noua pedeapsa.
Prima instanta a retinut ca in noaptea de 4 spre 5 noiembrie 1995, inculpatul a sustras din balconul unui bloc din municipiul Botosani o pereche de ciorapi si una de chiloti, fiind descoperit la scurt timp de organele de politie.
Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Botosani, Sectia penala, prin decizia nr.623/A din 12 noiembrie 1996.
Declarand recurs, inculpatul a solicitat desfiintarea celor doua hotarari deoarece faptul imputat este lipsit de pericol social, fiind comis de el mai mult in joaca si ca, pe de alta parte, se impune schimbarea modalitatii de executare a pedepsei.
Curtea de Apel Suceava, Sectia penala, avand de solutionat acest recurs, l-a admis, a casat decizia si sentinta achitandu-I pe inculpat in temeiul art.18 C.pen. raportat la art.10 lit.b si art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. In motivarea solutiei s-a aratat ca la data savirsirii infractiunii, inculpatul era minor, ca fata de natura bunurilor sustrase si valoarea lor redusa pericolul social al infractiunii este minim, asa incat in cauza trebuiau aplicate prevederile art.18 C.pen.
Potrivit art.18 C.pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si de mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
Cum in cauza inculpatul este minor, iar valoarea bunurilor sustrase este neinsemnata, in mod gresit prima instanta si instanta de apel au individualizat sanctiunea ce a fost aplicata inculpatului, fara a se observa ca fapta acestuia era lipsita de pericol social.
Curtea de Apel, decizia nr.17 din 27 ianuarie 1997