Epopeea contra legii darii in plata a imobilului ipotecat, cu efect liberatoriu, continua.
Sursa informatiilor cdep.ro si respectiv email primit de la un consumator pe adresa avocat@coltuc.ro
Opinie realizata de un consumator N.V. care are proces impotriva unei banci din Romania pe denominare.
Toate tunurile au fost puse pe aceasta lege si o campanie mediatica de neimaginat, in care diferite persoane, bancheri, reprezentanti ai acestora, oficiali ai Bancii Nationale a Romaniei (BNR) sau jurnalisti, mai mult sau mai putin cunoscatori in domeniu, isi dau cu parerea asupra acestei legi si proclama apocaliptic ca, inevitabil, biata noastra tarisoara va avea si mai mult de suferit, economia va cadea (acum cica e sus!), tinerele generatii vor fi sacrificate, lumea va intra in colaps, in general, prin „pierderile” pe care le va suferi sistemul bancar.
Cei care urmaresc aceasta campanie disting cu claritate cateva aspecte care se desprind din atitudinea bancilor si a BNR: mesajele se concentreaza pe asa-zisele pierderi pe care le-ar suferi sistemul bancar, sintagma „risc sistemic” fiind folosita de foarte multe ori in aceste zile, cu eludarea aproape in totalitate a situatiei debitorilor. Sa fie clar: clientul bancar a suportat singur toate costurile si riscurile, a trecut prin criza, a saracit, a fost executat silit sau este in prag de executare silita, in timp ce bancile au facut calcule cum sa obtina profit.
Ne adresam celor care, poate, sunt confuzi din cauza avalansei mediatice a bancilor.
In Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, vocile asurzitoare ale celor care contesta legea au amutit in fata argumentelor celor care au discutat, cu profesionalism, aspectele acestei legi.
Vom prezenta cateva dintre acestea in cele ce urmeaza.
Capitolul 2: cateva argumente care desfiinteaza argumentele bancilor
2.1 Argumentul cu legea este una sociala si-atunci de ce sa beneficieze toti?
Zic bancile: sunt si cazuri sociale, dar noi ne-am ocupat (!?). Legea ar putea fi luata in discutie pentru cazurile sociale (alea putine de care nu s-au ocupat bancile!) Temerea lor: vor profita de lege persoane care au venituri suficiente ca sa-si plateasca ratele, dezvoltatori imobiliari, posesori de Ferarri si vile de vacanta.
Legea este una de protectie a consumatorului! Orice alta abordare ar crea discriminari.
Stim cu totii ca, pentru debitorul asfixiat de rate bancare, aceasta este o lege salvatoare. Stim ca extrem de multi dintre debitori au ajuns fara voia lor cazuri sociale sau pe-aproape. Si aici vorbim de majoritatea debitorilor. Avem sute de mii de romani aflati in faliment nedeclarat din cauza bancilor!
Dl. Zamfir (min 17.57): „cand unul din trei romani, azi, nu-si poate plati creditul la banca, nu este nici un caz de indisciplina financiara, nici de hazard moral, ci e o problema de politica bancara, care trebuie schimbata de urgenta!
Nu cumva bancile au acordat credite acestor persoane cu Ferrari, care au cartiere de case? Nu cumva evaluarile dosarelor s-au facut la un nivel ierarhic superior in banci? Intrebam. De ce bancile acorda credite unor persoane fizice care au construit cartiere si apoi nu-si mai asuma garantiile ipotecare aferente acestor credite? Cate persoane fizice au primit credite mai mari de un milion euro?
Dl. Zamfir (min 11.25) : „Parlamentul European a adoptat recent o rezolutie in care recomanda statelor membre aplicarea darii in plata in aceasta speta si critica Spania pentru implementarea acestei masuri ca fiind una exceptionala. Parlamentul European critica faptul ca in legea spaniola in domeniu s-au pus restrictii.”
Dl. Preda (min 1.12.05): „Cred ca ar trebui retinute si celelalte cazuri posibil extreme si anume evitarea situatiei in care cineva, si aici va voi ruga sa-mi permiteti sa fiu plastic, opreste Ferrari-ul la usa bancii si da cheile vilei sale de la mare sau de la munte”.
Dl. Cinteza (min.1.21.50): „Am analizat primii 50 de debitori in ordinea descrescatoare a credituelor cu garantii ipotecare”. Face referire la dezvoltatori imobiliari, la persoane care si-au cumparat a 2-a, a 3-a casa sau case de vacanta, la terenuri. Si concluzioneaza (min 1.22.36): „Am impresia ca se cauta un fraier caruia sa i se puna in brate imobilele”.
Dl Ciuca: „Nu trebuia sa dati creditul”.
Dl. Cinteza (min 1.22.47): „Creditul este o afacere pe care banca si-o asuma si si-o asuma si un partener”.
Dl. Presedinte al Comisiei (1.22.57): „Si-o asuma mai mult partenerul, se pare”.
Dl. Cinteza (min 1.24.05): „Nici noi, Banca Nationala, nu acceptam comportamente de genul celor prezentate in imagini”,
Dl. Cupsa (min 1.29.30): „Domnul Cinteza s-a dovedit doar cinic, nu riguros.”
Dl. Cupsa (min 1.31.04): „Cum si-a indeplinit (BNR, n.r.) obiectivul fundamental in curgerea vremurilor? Cum si-a indeplinit atributia esentiala, cea de supraveghere? (…) Exista o criza profunda a creditelor ipotecare si este nevoie de normare.
Dl. Cinteza (min 1.39.58): „Noi (BNR, n.r.) nu stam sa analizam creditele dosar cu dosar, daca banca si-a respectat propria norma sau daca banca respecta nivelul venitului lui x sau y.”
Dl. Cupsa (min. 1.41.25): „Ati evitat cu buna stiinta sa-mi raspundeti la intrebarea pe care am pus-o cu privire la obiectivul fundamental al BNR. (…) Obiectivul fundamental al BNR este, citez: asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor. Acesta este obiectivul fundamental, pe care ati uitat sa-l pomeniti, cu buna stiinta. Se pune acum intrebarea, in legatura cu acest dezechilibru, cum a intervenit BNR in realizarea obiectivului sau fundamental, in masura in care dezechilibrul intre preturile acestor imobile despre care discutam azi, in speta, este evident?”
Da, si noi ne intrebam pana la urma care este rolul BNR, in afara de cel de avocat al bancilor? Fiindca vedem ca in rest nu poate interveni (decat in favoarea bancilor), nu poate analiza, nu poate da cifre exacte.
Repetam intrebarea: de ce ati acordat credite pe persoana fizica pentru dezvoltatori imobiliari? Cate credite de peste un milion euro ati acordat pe persoana fizica si in ce circumstante?
2.2. Despre presupusele pierderi pe care le-ar avea bancile – de la 2 la 4 miliare lei
Nu stim ce pierderi ar avea bancile cauzate de aceasta lege, in conditiile in care, in prezent, vand si cu 5% -10% din valoare proprietatile ipotecate. De fapt credem ca n-ar avea. Dupa ce clientul a platit, dupa caz, tot felul de comisioane, avans, dobanzi, principal, timp de cativa ani, ajungand astfel sa-si achite in mare proportie creditul, pe langa aceste sume, acum isi da si casa si tot banca iese in pierdere? Din cate stim pierderile inregistrate de banci sunt pe partea de persoane juridice. Bancile vor sa continue sa-si acopere pierderile pe sectorul corporate/persoane juridice din contractele cu persoane fizice?
Dl. Zamfir (min.3.30): „Vreau sa spun, de la bun inceput, ca legea nu e impotriva bancilor. A, ca-i o lege care le poate responsabiliza, da! Si ca ajuta bancile, da! De ce ajuta? Pentru ca banca va putea marca cu celeritate pierderea, eventuala pierdere, fara costuri suplimentare, nu va mai trebui sa constituie provizioane si va introduce rapid in circuitul civil imobilul, nu ca acum (..)”.
Dl. Zamfir (min.13.40): „Haideti sa va spun ce zicea presedintele Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, in mai 2013. Acesta a spus urmatorul lucru: bancile ar trebui sa evite executarea silita, pentru ca, in general, e mai costisitoare si, tot in general, genereaza mai putine venituri decat vanzarea voluntara a locuintei”.
2.3 Exista riscul ca cel putin o banca sa intre in faliment
O multime de debitori sunt in faliment nedeclarat din cauza bancilor. Pe de alta parte, exista conceptul de risc in afaceri. Ce ne intereseaza este care ar fi acele banci? Se poate sa ne spuna Dl. Cinteza, de la BNR? Sa stim si noi? Si-asa consideram ca sunt prea multe banci pe cap de locuitor in Romania.
2.4 Intotdeauna bancile evita subiectul clauze abuzive din contractele de credit
Este de inteles, avand 15000 de procese pe rol in instante. Fiindca daca bancile ar fi avut din start contracte corecte, daca ar fi venit sa negocieze real cu clientii, nu s-ar fi temut atata de aceasta lege. Acum a venit factura platii iresponsabilitatii pentru banci si asta-i de neimaginat pentru acestea. De ce? Fiindca se cred intangibile. Fiindca sunt obisnuite sa faca regulile jocului fara sa le deranjeze nimeni.
Ce (nu) face BNR in legatura cu acest aspect:
Dl. Cinteza (min 1.38.12): „Functia de supraveghere a BNR nu cuprinde si functia de protectie a consumatorului. Eu nu pot sa intervin si nimeni din BNR nu poate sa intervina sa modifice un contract pe care partile l-au agreat, chiar daca el contine clauze abuzive.”
Contractele agreate sunt de fapt contracte preformulate, domnule Cinteza, dupa cum bine stiti. Iar prin declaratia dumneavoastra recunoasteti existenta clauzelor abuzive.
Iar acum cativa ani nu stiati de existenta clauzelor abuzive, acum vedem ca s-au facut progrese, BNR admite ca ar exista, dar nu poate sa faca nimic. Repetam intrebarea: cu se ocupa BNR?
2.5 Argumentul ca reprezentantii bancilor nu au fost consultati sau nu s-a tinut cont de parerea lor
Realitatea este ca BNR si alti reprezentanti ai bancilor nu au vrut aceasta lege. Acum se plang ca nu s-a tinut cont de ei. Dezbaterile au inceput in aprilie, domnilor. In loc sa faceti lobby sa nu treaca legea, poate ar fi fost mai bine sa veniti cu amendamente viabile, nu?
Dl. Tigaeru L. (min 59.43): „In toata aceasta perioada de cand au inceput demersurile (…)am asteptat sa vad o pozitie medie a bancilor. Sunt om al dialogului. (…..) Din pacate, cel putin ce-am vazut eu si ce-am primit eu, adica NIMIC, si eram trecut pe o lista! As fi asteptat sa primesc un punct de vedere, as fi asteptat sa primesc niste argumente pe care dvs sunteti atat de inversunati sa spuneti NU. Pentru ca raspunsul dvs, a fost NU. Nu a fost nici o cale de mijloc”.
Dl. Nica (min 1.33.10): intrebare pentru dl Cinteza: „Aveti mandatul pentru a se respinge acest proiect de lege sau pentrua fi imbunatatit, si el sa iasa? (…) Pentru ca data trecuta v-am rugat sa veniti si sa imbunatatim proiectul de lege daca tot il criticati!”
2.6 Argumentul ca proiectul incalca legislatia nationala si europeana
Reprezentantii bancilor au tot invocat Directiva 17 a UE. Discutiile pe care acestia le-au avut au fost cu ANPC in vederea proiectului de lege privind implementarea Directivei 17. Domnilor si doamnelor, aceste discutii sunt una (nu avem confirmare ca s-ar fi agreat ceva, oricum) iar Legea darii in plata este cu totul alta. Cu toate astea, s-a dat raspunsul si la asta raspunsul:
Dl. Iacob (AURSF) (min 1.11.17): „S-a spus ca Directiva 17 creeaza un potential de infrigement la adresa Romaniei prin intermediul acelei precizari din cadrul Directivei. Din punctul meu de vedere lucrurile nu stau deloc asa. Daca citim cu atentie subpunctul, alineatul articolului care se refera la darea in plata, vedem acolo o exprimare extrem de precisa a Parlamentului si Consiliului Europei si anume ca statele membre nu se opun acordului dintre debitor si creditor cu privire la stingerea datoriei prin dare in plata. Nici un cuvant despre interdictia statelor membre de a veni cu o astfel de solutie la nivelul acestora, ceea ce insemna o libertate acordata statelor membre sa vina cu asemenea solutie.”
2.7 Argumentul cu proiectul prima casa, care ar fi afectat
In primul rand apreciem ca riscul ca debitorii cu credite luate prin programul prima casa sa se prezinte cu cheile la banca este redus.
Daca ne referim la exonerarea statului de garantia acordata pentru program, care deranjeaza bancile, in acest caz nu vedem de ce acesti bani, care revin la stat, n-ar putea sa fie folositi in alte scopuri.
Daca tot se pune aceasta problema, fara programe guvernamentale si sustinerea statului, bancile nu sunt in stare sa implementeze programe de creditare mai accesibile populatiei? Oare clientii care si-au cumparat casa inainte de acest program, dintre care sunt majoritatea celor ce vor apela la aceasta lege, nu cumva ar trebui sa se simta discriminati? Nu cumva platesc pentru programul prima casa?
2.8 Argumentul cu faptul ca deponentii ar avea de suferit
Nu se poate ca bancile sa nu stie ca debitorii sunt si deponenti, nu-i asa?
Foarte interesant ce spune dl. Danescu de la ARB, printre altele, referindu-se la deponentii bancilor:
Dl. Danescu (ARB) (min2.19.43): „Ne bucuram ca nu sunt cazuri sociale si in pasivul bancilor.”(…) „Deponentii sunt mai multi decat debitorii”.
Ce ne intereseaza pe noi de debitori, nu-i asa? Cinism sau inconstienta? Sau si una si alta!
Capitolul 3: Anomalii
Dl. Bogza, membru in consiliul de administratie Bancpost, se prezinta simplu ca fiind membru in Consiliul de Administratie al Consiliului Investitorilor Straini si din aceasta pozitie isi exprima indignarea fata de lege. A lasat acasa celalalta identitate a dumnealui, cea de bancher. Domnul Bogza vorbeste printre altele de lipsa unui studiu de impact al acestei legi.
Il intrebam pe aceasta cale daca are cunostinta de existenta vreunui studiu de impact facut in trecut, de catre banci sau BNR, in momente cand s-au luat implementat politici de creditare cu elemente masive de risc pentru debitori. De exemplu cand au inceput sa se acorde credite in valute exotice.
Dl. Cinteza face afirmatii interesante in legatura cu banii pe care bancile, neavand ce face cu ei in Romania, ii trimite in strainatate.
Dl. Cinteza (min 1.56.20): „Cand vorbim de capital, vorbim de capital social. Capitalul bancilor din Romania nu a fost diminuat. Ceea ce publica presa si se comenteaza a plecat din sumele atrase de banci sub forma de imprumuturi. (…) Sursele astea sunt rambursabile. Ele au fost aduse in Romania ca bancile sa dea credite. Pe masura ce creditele se ramburseaza, nemaifiind interes local de creditare, bancile n-au ce face cu banii. Daca ar fi sa tina banii in Romania, bancile pentru ce sa-i tina? Nu fac decat sa plateasca dobanzi!”
Oare ce ramane in tara?
Oana Petrescu (CPBR): La sfarsitul dezbaterilor a prezentat un text menit sa modifice legea, punand restrictii, despre care sustine ca a fost discutat cu ANPC. Posibil. Stimata doamna, repetam. Va rugam sa nu va mai cramponati de discutiile avute cu ANPC in vederea implementarii Directivei 17. Aici este vorba de legea darii in plata.
Capitolul 4: Concluzii
Legea este una de protectie a consumatorului
Legea nu permite discriminari
Legea stabileste un echilibru intre client si banca
Legea este intocmita in spiritul conceptului de impartire a riscului
Bancile s-au opus cu inversunare
Din momentul lansarii dezbaterilor, in aprilie, nu au venit cu nici un fel de propunere, lasand argumentele, care spun toate nu sau pun restrictii, pentru dezbaterea din Comisia Juridica