Contract de asociere în participaţiune. Acţiune în pretenţii. Interpretarea clauzelor contractuale – Jurisprudenta ICCJ 2014
Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte
Index alfabetic: acţiune în pretenţii
– contract de asociere în participaţiune
– aport
În cazul în care obligaţiile de plată ale unui asociat dintr-un contract de asociere în participaţiune, ce are ca obiect construirea şi exploatarea unei reţele de staţii de carburanţi amplasate pe mai multe terenuri – pe care celălalt asociat s-a obligat să le aducă în asociere – precum şi realizarea în comun a unor activităţi producătoare de venituri, sunt determinate prin raportare la venitul obţinut din activităţile desfăşurate, iar nu în raport cu suprafeţele de teren aduse ca aport, suma datorată nu poate fi diminuată direct proporţional cu suprafaţa de teren aportată, dacă nu se face dovada că, urmare a diminuării suprafeţelor de teren, au scăzut veniturile încasate.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1849 din 25 aprilie 2013
Prin sentinţa comerciala nr. 9837 din 08 iulie 2011, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată de SC O.P.M. SRL, a obligat pârâtul Municipiul B. prin Primar să plătească reclamantei suma totală de 425.607,34 lei reprezentând plată nedatorată conform contractului de asociere în participaţiune nr. 2225/1996 (298.904,19 lei), TVA aferent debitului anterior menţionat, nedatorat (56.791,79 lei) şi dobânda legală aferentă (69.911,36 lei), precum şi 44.871,12 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 29.03.1996 a fost încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 2225/1996 între pârât şi reclamantă, având ca obiect construirea şi exploatarea unei reţele de staţii de carburanţi amplasate pe 12 terenuri, ce vor fi predate în maximum 60 de zile de la semnarea contractului. Pârâtul a predat în cadrul contractului doar 10 amplasamente, rămânând debitorul asociaţiei cu două terenuri, respectiv cu o valoare neaportată în sumă de 775.000 USD.
Ulterior finalizării investiţiilor de către reclamantă, s-a constatat că pârâtul nu mai este unicul proprietar al terenurilor situate pe amplasamentele staţiilor Virtuţii, Vitan, Tudor Vladimirescu, Brâncoveanu.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, încălcând dispoziţiile art. 5.1.2. din contractul de asociere în participaţiune referitor la garanţia privind proprietatea terenurilor, terenurile ce reprezentau aport în cadrul asocierii fiind diminuate semnificativ.
De altfel, s-a reţinut că toate aceste diminuări ale suprafeţelor de teren ce formează obiectul prezentului dosar au fost deja soluţionate cu putere de lucru judecat în cadrul dosarului nr. xx465./3/2006.
În raport de diminuările semnificative ale suprafeţelor de teren aferente celor trei staţii menţionate anterior şi în paralel cu îndeplinirea obligaţiilor contractuale, în totalitate, de societatea reclamantă, instanţa de fond a apreciat că a fost probată împrejurarea că reclamanta, prin autoarele ei, a achitat în plus şi nedatorat, pe perioada 25.03.2007 – 25.03.2010, suma totală de 101.253,43 USD (conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză). Pe cale de consecinţă, nici cota aferentă de TVA nu a fost datorată, raportul de expertiză contabilă stabilind că pârâtul datorează reclamantei suma de 56.791,79 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel, legal timbrat, pârâtul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinţei apelate, iar, pe fond, respingerea acţiunii formulată şi precizată de intimată.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, pronunţând o hotărâre lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile invocate şi de probele dosarului, Curtea de Apel a apreciat că apelul este nefondat, reţinând că în considerentele deciziei comerciale nr. 337 din 13.09.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. xx465./3/2006 (care a avut ca obiect pretenţii), menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, prin decizia nr. 1288 din 24.03.2011 pronunţată în dosarul nr. xx61/1/2010 se face referire la diminuările suprafeţelor de teren ce formează obiectul prezentului dosar.
Referitor la aceste diminuări ale suprafeţelor de teren, Curtea a reţinut că apelantul nu le contestă, astfel încât verificarea pe calea unei expertize topo-cadastrale a suprafeţelor de teren care fac obiectul asocierii nu este concludentă cauzei.
S-a apreciat că, în cauză, neîndeplinirea în totalitate a obligaţiilor contractuale şi, pe cale de consecinţă, existenţa obligaţiilor de plată ale apelantului în cadrul asocierii este dovedită prin nepredarea a două terenuri şi respectiv diminuarea, ulterior predării, a altor trei suprafeţe de teren, fapte necontestate de către apelant.
În ceea ce priveşte rezilierea contractului, Curtea arată că aceasta este numai o posibilitate, şi nu o obligaţie a părţii de a solicita şi respectiv a instanţei de a pronunţa această sancţiune. Totodată, împrejurarea că facturile au fost achitate de către intimată şi că părţile nu au modificat contractul nu pot justifica încasarea de către apelant a unor sume de bani nedatorate.
Susţinerea apelantului în sensul că are obligaţia conform art. 4 din contract de a calcula valoarea pe care intimata i-o datorează din venitul obţinut, şi nu în raport de suprafeţele de teren pe care le-a pus intimatei la dispoziţie, nu poate fi primită, întrucât potrivit clauzei art. 4.2 din contract, aceasta se datorează pe fiecare locaţie.
De asemenea, atât timp cât o parte din suprafeţele de teren s-a diminuat, intimata a înţeles să nu invoce rezilierea, ci diminuarea în mod corespunzător a obligaţiilor sale de plată, fapt rezultat din reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic, prin raportare la dispoziţiile art. 969, art. 1020 şi art. 1021 Cod Civil din 1864.
Faţă de cele reţinute, Curtea a respins apelul ca nefondat prin decizia civilă nr. 314 din 3.07.2012 pronunţată de Secţia a VI-a civilă.
În termen legal, pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recurenta a reiterat motivele de apel, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, pronunţând o hotărâre lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, s-a arătat în esenţă că debitul solicitat este reprezentat de sume calculate conform contractului modificat prin actele adiţionale însuşite de părţi şi că, potrivit art. 4, părţile au convenit ca suma datorată să fie de 3 dolari la tona de carburant vândută plus procent din încasările obţinute.
Prin urmare, suma datorată nu poate fi diminuată direct proporţional cu suprafaţa de teren aportată întrucât, pe de-o parte, în contract nu există nicio clauză care să determine calculul sumei datorate în raport de suprafaţa de teren, iar pe de altă parte, calculul sumei nu poate fi efectuat pentru o dimensiune a unor terenuri evaluate aprioric întrucât valoarea suprafeţelor nu este real determinată, iar terenurile retrocedate sunt suprapuse numai într-un anumit procent peste terenurile aduse în aport.
S-a mai învederat că suma minimă prevăzută ca obligaţie anuală pentru societate nu înseamnă o taxă de concesiune evaluată pentru fiecare metru pătrat de teren adus în aport.
Prin concluzii scrise, intimata a solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de plata pretins nedatorată efectuată de reclamantă în raport de pierderea aportului în cadrul asocierii în participaţiune, prin diminuarea suprafeţelor de teren predate faţă de retrocedările efectuate în baza legilor speciale.
Conform contractului de asociere încheiat de părţi, scopul asocierii este construirea şi exploatarea unei reţele de staţii de carburanţi în Bucureşti, pe baza contribuţiilor specifice ale fiecărei părţi, precum şi realizarea în comun a unor activităţi producătoare de venituri.
Părţile, prin dispoziţiile art. 1.4 din contract, au convenit ca, în cazul în care amplasamentele propuse de municipalitate nu pot fi atribuite destinaţiei propuse, părţile, de comun acord, pot dispune înlocuirea terenurilor respective, fără a prejudicia derularea contractului.
În ceea ce priveşte împărţirea profitului s-a convenit ca reclamanta să achite pârâtei suma echivalentă în lei a 3 dolari pe tona de carburant vândută şi 2% din încasările obţinute din activităţile conexe, dar nu mai puţin de 30.000 dolari SUA pe fiecare locaţie.