AVOCAT DIVORT- Pronuntarea divortului din culpa exclusiva a sotului reclamant in temeiul Noului Cod civil

AVOCAT-DIVORT –  Pronuntarea divortului din culpa exclusiva a sotului reclamant in temeiul Noului Cod civil

 

Conform art. 373 lit. b) NCC, divortul poate avea loc atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila. Potrivit art. 379 alin. (1) NCC, in cazul prevazut la art. 373 lit. b), divortul se poate pronunta daca instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea casatoriei.

Cu toate acestea, daca din probele administrate rezulta culpa ambilor soti, instanta poate pronunta divortul din culpa lor comuna, chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere de divort. Daca culpa apartine in totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388 NCC.

Din noile dispozitii ale Codului civil care reglementeaza in prezent divortul rezulta ca instanta trebuie sa stabileasca mai intai daca, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate, ceea ce determina imposibilitatea continuarii casatoriei si apoi daca aceasta se datoreaza culpei unuia dintre soti, indiferent de calitatea sa in proces, reclamant sau parat, respectiv daca unul dintre soti sau ambii si-au incalcat obligatiile ce le reveneau, mentionate mai sus.

Daca aceste conditii sunt indeplinite se pronunta divortul, chiar daca din probe rezulta ca doar sotul reclamant este in culpa, legiuitorul nefacand nicio distinctie in acest sens, important fiind ca destramarea relatiilor dintre soti sa se datoreze culpei unuia dintre ei, iar nu altor cauze.

Faptul ca divortul se poate pronunta doar din culpa sotului reclamant rezulta si din prevederile art. 379 alin. (1) ultima teza care fac trimitere la dispozitiile art. 388 in aceasta situatie, si anume sotul parat nevinovat poate cere despagubiri de la sotul reclamant vinovat.

Noul Cod civil – NCC, art. 373 lit. b), art. 379 alin. (1)

Curtea de Apel Suceava, Sectia I civila, Decizia nr. 2245 din 23 octombrie 2012

Prin sentinta civila nr. 458 din 19.04.2012 Judecatoria Campulung Moldovenesc a admis actiunea avand ca obiect divort fara copii; a declarat desfacuta casatoria incheiata la data de 16.09.1990 si inregistrata la nr. 7 la Primaria comunei Breaza, din vina ambelor parti, parata urmand a purta numele de M.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca actiunea, asa cum a fost precizata, este intemeiata, urmand ca in baza art. 373 lit. b) NCC sa se dispuna desfacerea casatoriei din vina ambilor soti.

Instanta a retinut culpa ambilor soti in destramarea relatiilor de familie constand in aceea ca reclamantul si-a incalcat obligatia de fidelitate, intretinand pe parcursul casatoriei relatii extraconjugale cu diverse femei, cat si faptul ca nu o menaja pe parata, astfel incat din cauza efortului fizic aceasta a nascut un copil care ulterior a decedat, iar celelalte sarcini nu au fost duse pana la capat, cat si culpa paratei care provoca in permanenta scandaluri, creand in familie o tensiune permanenta.

Impotriva sentintei civile a declarat apel parata criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare, a aratat ca, desi initial reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 373 lit. d) NCC, ulterior si-a precizat cererea indicand prevederile art. 373 lit. b) NCC, recunoscand si o culpa a sa in desfacerea casatoriei, astfel incat in mod gresit prima instanta a purces la administrarea probelor si a conchis ca si ea ar avea o culpa in destramarea relatiilor de casatorie.

Intrucat aceasta culpa nu a fost dovedita, iar de inrautatirea vietii conjugale se face vinovat doar reclamantul, in mod gresit a fost declarata desfacuta casatoria din culpa comuna.

Prin decizia nr. 158 din 26.06.2012 Tribunalul Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de parata M.D.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a constatat ca apelul este nefondat.

Este real ca instanta trebuie sa determine cauzele temeinice ale neintelegerilor dintre soti in vederea lamuririi situatiei de fapt care conduce la destramarea relatiilor de familie, declararea divortului neputandu-se face daca vina apartine exclusiv reclamantului.

In cauza, probele au fost administrate tocmai pentru a se stabili daca vina pentru destramarea relatiilor este comuna sau casatoria poate continua.

Or, din declaratiile martorilor audiati rezulta ca neintelegerile dintre parti se datoreaza in mare parte faptului ca acestia nu au copii, ceea ce l-a instrainat pe reclamant de sotia sa si a generat conflicte in familie, parata invinuindu-l pe sotul sau de infidelitate si reprosandu-i comportamentul reprobabil in familie.

Nu prezinta relevanta temeiul de drept invocat de reclamant in cererea de divort atata timp cat probatoriul administrat a vizat culpa ambelor parti in destramarea relatiilor de familie.

Cum, in cauza, a fost dovedita culpa comuna, precum si faptul ca raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate, continuarea casatoriei nefiind posibila, in mod corect prima instanta a dat eficienta dispozitiilor art. 373 lit. b) NCC si a admis actiunea.

Fata de aceste considerente, tribunalul, in baza dispozitiilor art. 296 C.proc.civ., a respins apelul ca nefondat.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata M.D., solicitand admiterea recursului, modificarea in totalitate a solutiilor de fond si din apel, in sensul respingerii actiunii ca fiind neintemeiata, retinand incidenta dispozitiilor art. 617 alin. (3) C.proc.civ. si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata din toate etapele procesuale.

In motivare arata ca instanta de apel, cu toate ca in mod corect a inceput motivarea, retinand ca se impune a se determina „cauzele temeinice ale neintelegerilor dintre soti, in vederea lamuririi situatiei de fapt care conduce la destramarea relatiilor de familie” si ca „declararea divortului nu se poate face daca vina apartine exclusiv reclamantului”, facand mai apoi referire in mod generic la „depozitiile martorilor”, a conchis ca neintelegerile dintre parti „se datoreaza faptului ca acestia nu au copii, ceea ce l-a instrainat pe reclamant de sotia sa si a generat conflicte in familie, parata invinuindu-l pe sotul sau de infidelitate si reprosandu-i comportamentul reprobabil in familie”, ceea ce echivaleaza cu o „culpa comuna”, „raporturile de familie fiind grav si iremediabil vatamate, continuarea casatoriei nefiind posibila”.

Aceasta este singura motivare in fapt a instantei de apel, care nu echivaleaza cu „motivele pe care se sprijina” solutia instantei de control, in sensul art. 304 pct. 7 C.proc.civ., pentru ca, pe de o parte, se stabileste o situatie de lipsa de procreare din partea recurentei, care este combatuta in totalitate de probatoriul existent (care a indicat nasterea unui copil viu, din casatorie, cat si existenta mai multor sarcini nefinalizate, unele din culpa reclamantului si a familiei sale, care nu a menajat-o pe parata in perioada de sarcina, aceasta executand munci grele, neindicate), dar si invinuirea pe care parata o aducea reclamantului, in legatura cu infidelitatea de care acesta dadea dovada, sigur si reprosurile aferente, in legatura cu o asemenea comportare.

Din aceasta motivare rezulta o culpa exclusiva a paratei in desfacerea casatoriei, ceea ce este inadmisibil. Reclamantului nu i se retine niciun fel de culpa.

Nu se poate sa procreezi in timpul casatoriei, sa ai mai multe sarcini, reclamantul sa dea dovada de infidelitate crasa, mult timp, iar in final sa ai culpa pentru ca ai invinuit sotul de infidelitatea care exista si care a fost dovedita cu prisosinta, si poate in mod legitim (in vederea salvarii casatoriei) i-ai reprosat acest comportament imoral.

Analizand recursul prin prisma motivelor invocate si in raport de dispozitiile legale aplicabile, Curtea constata ca este fondat.

In cauza, instantele de fond si de apel au retinut ca relatiile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate si nu mai este posibila continuarea casatoriei din culpa ambilor soti.

Prima instanta a aratat ca reclamantul a avut relatii extraconjugale, incalcandu-si obligatia de fidelitate, si nu a menajat-o pe parata, astfel incat, din cauza efortului fizic, a nascut un copil care ulterior a decedat, iar alte sarcini nu au fost duse pana la capat, iar parata provoca in permanenta scandaluri, creand in familie o stare de tensiune permanenta, aceasta, conform declaratiilor martorilor, acuzandu-l de infidelitate.