Expropriere în vederea realizării unei lucrări de utilitate publică de interes judeţean. Contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor. Calitate procesuală pasivă.Jurisprudenta ICCJ 2014
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Părțile. Calitate procesuală pasivă.
Index alfabetic : excepţia lipsei calităţii procesuale pasive
– lucrare de utilitatea publică de interes judeţean
– expropriere
Legea nr. 215/2001, art. 91, art. 102
Legea nr. 255/2010
În condițiile în care obiectivul exproprierii îl constituie realizarea unei lucrări de utilitate publică de interes judeţean, Judeţul, în calitate de expropriator, are calitate procesuală pasivă în contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor și, potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, este reprezentat legal de Preşedintele Consiliului Judeţean.
Ca atare, chiar dacă exproprierea a fost dispusă prin Hotărâre a Consiliului Judeţean, Consiliul este lipsit de calitate procesuală pasivă, întrucât nu are calitatea de expropriator, fiind prin urmare exclusă participarea sa în cadrul procesului în nume propriu; pe de altă parte, Consiliul Judeţean nu are nici calitatea de reprezentant legal în justiţie în numele Judeţului, date fiind atribuţiile sale legale, statuate prin dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 215/2001.
Secția I civilă, decizia nr. 278 din 25 ianuarie 2013
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta SC P.F.I. SRL Ploieşti i-a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Judeţean Prahova prin Preşedinte, Consiliul Local al comunei Păuleşti, Comuna Păuleşti prin Primar, Comisia de Plată de Despăgubirilor Păuleşti, solicitând să se dispună anularea hotărârii nr. 4/2009, a procesului-verbal nr. 4/2009 şi obligarea pârâţilor să-i plătească contravaloarea reală a despăgubirilor de 160.000 lei pentru terenul expropriat, proprietatea sa, în suprafaţă de 247 mp, situat în comuna Păuleşti.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că, în mod nelegal, s-a dispus prin hotărârea sus-menţionată, acordarea unor despăgubiri de 30.308 lei pentru terenul expropriat, fără să se ţină seama de preţul de circulaţie al terenului în zonă, de amplasamentul acestuia, de pagubele ce i se cauzează ca urmare a exproprierii imobilelor, mai ales că are dreptul la valoarea reală a terenului expropriat de 160.000 lei.
Pârâtul Consiliul Judeţean Prahova a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în condiţiile în care expropriator este Judeţul Prahova.
La data de 08.12.2009, instanţa a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu fondul şi a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Judeţului Prahova.
La data de 23.11.2010, reclamanta şi-a precizat contestaţia, solicitând acordarea despăgubirilor calculate în baza expertizei topo B.N., în cuantum de 156.721,50 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1541 din 23.11.2010, Tribunalul Prahova a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Prahova, a admis în parte contestaţia precizată, dispunând anularea în parte a hotărârii nr. 4/2009 şi a procesului-verbal din aceeaşi dată şi obligarea pârâţilor Consiliul Judeţean Prahova şi Judeţul Prahova să plătească reclamantei suma de 37.050 euro (echivalent în lei 156.721,50 lei) în loc de 30.308 lei, cu titlu de despăgubiri.
S-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al comunei Păuleşti, Comuna Păuleşti şi Comisia Păuleşti de Plată a Despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reţinut că, în baza hotărârii nr. 4/2009 şi a procesului-verbal nr. 4/2009, s-a dispus exproprierea terenului proprietatea reclamantei, în suprafaţă de 247 mp, situat în comuna Păuleşti şi acordarea de despăgubiri în valoare totală de 30.308 lei.
S-a stabilit că, în cauză, valoarea reală a despăgubirilor este de 156.721,50 lei, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit de ing. B.N., singura lucrare care a respectat criteriile legale.
Prima instanţă a apreciat că se impune înlăturarea apărărilor formulate de pârâţi, care au susţinut că valoarea despăgubirilor este şi în prezent cea acordată prin hotărârea nr. 4/2009, de 30.308 lei, arătându-se că expertul T.C., în lucrarea sa, nu a făcut altceva decât să exprime punctele de vedere ale părţilor. S-a apreciat că nici valoarea de 114.302,55 lei, stabilită de către expertul C.C. nu este corectă, întrucât expertul este specializat în construcţii şi nicidecum în topografie.
Totodată, prima instanţă a arătat că în cauză s-a omologat valoarea de 156.721,50 lei, calculată la momentul emiterii hotărârii de expropriere, întrucât cea de la momentul efectuării expertizei este mai mică, respectiv de 112.483,804 lei, astfel că s-ar agrava situaţia reclamantei în propria cale de atac împotriva hotărârii nr. 4/2009.
Tribunalul a stabilit că, în cauză, s-a impus respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Prahova, întrucât şi acesta a dispus exproprierea, precum şi respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei faţă de pârâţii Consiliul Local al comunei Păuleşti, Comuna Păuleşti şi Comisia Păuleşti de Plată a Despăgubirilor, deoarece exproprierea a avut loc în baza hotărârii emisă de ceilalţi doi pârâţi, Consiliul Judeţean Prahova şi Judeţul Prahova.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii Consiliul Judeţean Prahova şi Judeţul Prahova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Instanţa de apel, la termenul din 9.02.2011, a dispus, în temeiul art. 295 alin. (2) C.proc.civ., refacerea raportului de expertiză, în sensul întocmirii unei lucrări unice de către comisia de experţi alcătuită conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Prin decizia civilă nr. 171 din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, apelul formulat de cei doi pârâţi a fost admis, s-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Prahova şi respingerii acţiunii formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; faţă de pârâtul judeţul Prahova, contestaţia formulată a fost respinsă ca neîntemeiată; au fost menţinute dispoziţiile sentinţei cu privire la respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, faţă de pârâţii Consiliul Local al comunei Păuleşti, Comuna Păuleşti şi Comisia Păuleşti de Plată a Despăgubirilor.
Pentru a decide în acest sens, cu referire la calitatea procesuală pasivă a apelantului-pârât Consiliul Judeţean Prahova, instanţa de apel a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 198/2004, calitatea de expropriator revine judeţului, pentru drumurile de interes judeţean, unitatea administrativ-teritorială fiind reprezentată de autoritatea administraţiei publice locale.
În speţă, terenul în litigiu, în suprafaţă de 247 mp, a fost expropriat pentru realizarea lucrării „drum judeţean de centură DJ 236, jud. Prahova”, astfel cum se menţionează expres în hotărârea nr. 55 din data de 29.04.2009.
Pe de altă parte, art. 102 din Legea nr. 215/2001 statuează că judeţul este reprezentat în justiţie de către preşedintele consiliului judeţean, astfel că, instanţa de apel a constatat că, faţă de calitatea de expropriator a judeţului Prahova, calitatea procesuală pasivă revine în prezenta cauză doar judeţului, reprezentat de preşedinte, nu şi pârâtului Consiliul Judeţean Prahova care, deşi reprezintă o autoritate a administraţiei publice locale nu are calitatea de a reprezenta unitatea administrativ-teritorială în justiţie, în raport de dispoziţiile exprese ale art. 102, anterior menţionate.
Curtea de apel a apreciat a fi fondat şi cel de-al doilea motiv de apel cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, motiv de apel validat însă la termenul de 9.02.2011 când, în temeiul art. 295 alin. (2) C.proc.civ., s-a dispus refacerea probei cu expertiză.
Analizând raportul de expertiză întocmit în apel, instanţa de apel a reţinut, în primul rând că în urma exproprierii terenului în litigiu, suprafaţa de teren de 4.021 mp, rămasă în proprietatea intimatei, va dobândi un spor de valoare, datorită creării pe terenul expropriat a unui drum de acces, constatare ce determină reţinerea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, care prevăd că, într-o astfel de situaţie, daunele acordate celui expropriat pot fi reduse.
În ceea ce priveşte cuantumul concret al despăgubirilor cuvenite intimatei, instanţa de apel a reţinut că, la data efectuării expertizei – 19.10.2011, expertul judiciar, ing. R.M., a apreciat o valoare totală de 11.115 euro, corespunzătoare unei despăgubiri de 50 euro/mp, în timp ce expertul B.N., desemnat de intimată, acelaşi care a stabilit şi valoarea de 37.050 euro, omologată de instanţa de fond, a apreciat o valoare totală de 19.760 euro, corespunzătoare unei despăgubiri de 80 euro/mp.
În ceea ce-l priveşte pe expertul M.I., desemnat la propunerea apelantelor, acesta a învederat că, în prezent, valoarea despăgubirii cuvenită intimatei este de 27.135,79 lei, corespunzătoare unei despăgubiri de 104,63 lei/mp (aproximativ 24 euro/mp).
În cadrul acestei analize, instanţa de apel a constatat că valorile oferite de experţi au avut la bază doar ofertele de vânzare de pe internet, nu şi preţurile cu care se vând în mod real terenurile din zona în discuţie, arătându-se că nu s-au putut obţine astfel de date, toate demersurile efectuate în acest sens la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova şi Camera Notarilor Publici primind răspunsuri negative.
În acest context, faţă de sporul de valoare al terenului neexpropriat, prin crearea pe suprafaţa expropriată a unui drum de acces, ţinând cont de situaţia de notorietate de scădere a preţurilor terenurilor la acest moment, faţă de cel în care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor – 27.05.2009, având în vedere şi că valorile indicate de experţii desemnaţi la propunerea instanţei şi intimatei nu au fost determinate pe baza preţurilor reale, cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel, curtea de apel, în raport de toate aceste considerente, a apreciat că valoarea de 29 euro/mp, acordată intimatei de către expropriator este corectă, acoperind daunele aduse intimatei prin exproprierea suprafeţei de 247 mp.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs, prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În preambulul motivelor de recurs, recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel, în primul rând consideră că instanţa de apel a dat o dezlegare nelegală excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în ce priveşte pe pârâtul Consiliul Judeţean Prahova, are, în opinia sa are calitate procesuală în cauză. În demonstrarea acestui punct de vedere se invocă dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 198/2004, normă potrivit căreia unitatea administrativ – teritorială este reprezentată de autoritatea administraţiei publice locale.
Pe de altă parte, potrivit art. 87 din Legea nr. 215/2001, consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean pentru realizarea serviciilor publice de interes judeţean, iar conform art. 102 din același act normativ, preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele fizice şi juridice române şi străine, precum şi în justiţie.
Recurenta susţine că din coroborarea acestor texte rezultă că, în speţa dedusă judecăţii, Consiliul Judeţean Prahova are calitate procesuală pasivă, reprezentat de Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova.
Într-un al doilea motiv de recurs, recurenta arată că şi soluţia de respingere a contestaţiei ca neîntemeiată încalcă dispoziţiile legale incidente: art. 1 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 44 alin. (3) din Constituţia României şi art. 1 Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Potrivit dispoziţiilor invocate, exproprierea se poate realiza doar cu plata unor despăgubiri care să reprezinte echivalentul pierderii suferite de proprietarul expropriat.
În cauză, terenul expropriat, în suprafaţă de 247 mp, a fost evaluat la momentul dispunerii măsurii la suma de 30.308 lei, astfel cum rezultă din raportului de evaluare întocmit de expropriator, ceea ce reprezintă 122 lei/mp (aproximativ 29 euro/mp).
La această evaluare s-a oprit şi instanţa de apel, deşi, în opinia recurentei, aceasta nu reprezintă valoarea reală a terenului expropriat, având în vedere zona, poziţia terenului, existenţa utilităţilor, gradul de poluare etc.
Astfel, terenul expropriat este intravilan, cu ieşire indirectă la DN 1A, fiind situat în zona comercială Carrefour – Metro, în timp ce în apropiere se găsesc: reţele de transport în comun, unităţi comerciale, parcări auto, unităţi de învăţământ, unităţi medicale şi instituţii de cult.
Mai mult, astfel cum rezultă şi din ofertele de vânzare din publicaţiile locale, preţurile terenurilor situate în intravilanul localităţii Păuleşti sunt mult mai mari, depăşind adesea 100 euro/mp.
Recurenta învederează că expertul B.N. este cel care a stabilit valoarea corectă de piaţă a terenului expropriat prin analizarea preţurilor tranzacţionate pe piaţa imobiliară pentru terenuri cu caracteristici similare, modalitatea de calcul a despăgubirilor, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, recurenta susţine că suma de 157.990,50 lei echivalent 37.350 euro, reprezintă valoarea reală a terenului prin raportare la data când s-a emis hotărârea prin care s-a dispus exproprierea; de altfel, şi jurisprudenţa apreciază în acest sens, anume că „valoarea despăgubirilor trebuie să exprime valoarea imobilului la data exproprierii şi nicidecum una posibil a fi dobândită după expropriere”, întrucât, în caz contrar expropriatorul s-ar îmbogăţi fără justă cauză.
Totodată, recurenta arată că, într-o situaţie similară Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că indemnizaţia pentru un bun expropriat nu este neapărat egală cu valoarea intrinsecă a bunului trecut în patrimoniul statului” ci trebuie să se ţină seama şi de pierderea unor beneficii economice pentru reclamant”, în caz contrar, suma acordată nefiind proporţională cu valoarea bunului expropriat. (CEDO, secţia III, hotărârea Lallement c. Franţa, 11 aprilie 2002, 46044/99).
În consecinţă, soluţia la care s-a oprit instanţa de apel încalcă dispoziţiile art. 44 din Constituţie, art. 1 din Legea nr. 33/1994 şi art. 1 din Protocolul I al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, întrucât suma stabilită în favoarea sa nu reprezintă o prealabilă şi justă despăgubire.
Recurenta mai învederează că soluţia instanţei de apel este nelegală şi pentru faptul că i-a fost agravată situaţia în propria sa cale de atac, prin soluţionarea contestaţiei promovate în sensul dispus de instanţa de apel.
În concluzie, recurenta solicită instanţei de recurs a avea în vedere că suma ce reprezintă valoarea reală a imobilului expropriat este cea de 156.721,50 lei (echivalentul a 37.050 euro), aşa cum a fost calculată de către expertul B.N., expert care a procedat la determinarea valorii despăgubirilor ţinând seama de toate criteriile legale prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994; în subsidiar, solicită a se avea în vedere valoarea imobilului de la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv suma de 81.806.4 lei (echivalentul a 19.760 euro) stabilită de acelaşi expert B.N. în raportul de expertiză întocmit în etapa procesuală a apelului.
Recursul formulat este fondat, potrivit celor ce succed.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Înalta Curte constată că această critică nu este fondată, întrucât în mod corect instanţa de apel a admis excepţia referitor la Consiliul Judeţean Prahova, autoritate a administrației publice locale care nu stă în judecată în nume propriu, în absenţa unor dispoziţii legale exprese în acest sens în actul normativ special în materie, anume Legea nr. 215/2001.
În cauză, exproprierea a fost dispusă prin Hotărârea Consiliului Judeţean Prahova nr. 55/2009, iar temeiul legal al adoptării hotărârii de către autoritatea administrației publice legale era reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 198/2004 (substituită, în prezent, de Legea nr. 255/2010); hotărârea Consiliului Judeţean Prahova a fost adoptată în vederea realizării lucrării de utilitate publică de interes judeţean „Drum judeţean de centură DJ 236, judeţul Prahova”.
Astfel, art. 2 alin. (1) din acest act normativ prevedea: „(1) Prin prezenta lege se declară ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local; expropriator este statul român pentru drumurile de interes naţional, judeţele pentru drumurile de interes judeţean, iar municipiile, oraşele şi comunele pentru drumurile de interes local. În aplicarea prevederilor prezentei legi, statul român este reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A., iar unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale.”
Cum obiectivul exproprierii îl constituie realizarea unei lucrări de utilitatea publică de interes judeţean, în mod legal instanţa de apel a constatat că Judeţul Prahova, în calitatea de expropriator are calitatea procesuală pasivă.
Pe de altă parte, art. 102 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevede că: “(1) Preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele fizice şi juridice române şi străine, precum şi în justiţie.” În consecinţă, pârâtul cauzei – Judeţul Prahova este reprezentat legal, potrivit normei anterior citate, de Preşedintele Consiliului Judeţean.
Ca atare, Consiliul judeţean Prahova este lipsit în cauză de calitate procesuală pasivă, întrucât nu are calitatea de expropriator, fiind prin urmare exclusă participarea sa în cadrul distribuţiei procesuale în nume propriu; pe de altă parte, Consiliul Judeţean nu are nici calitatea de reprezentant legal în justiţie în numele Judeţului, date fiind atribuţiile sale legale statuate prin dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 215/2001 ca şi stabilirea acestei competenţe, prin dispoziţiile legii, în sarcina Preşedintelui Consiliului Judeţean.
Pentru aceste motive, Înalta Curte a înlăturat ca nefondat primul motiv de recurs.
În ce priveşte criticile formulate pe fondul cauzei, s-a constatat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, având în vedere că dispoziţiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 reprezintă norme de trimitere în cadrul contestaţiilor formulate de expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor stabilite în procedura exproprierilor derulate în condiţiile legii speciale, Legea nr. 198/2004.
Astfel, deşi instanţa de apel a dispus în mod corect refacerea expertizei pentru evaluarea terenului recurentei reclamante supus exproprierii pentru a se asigura respectarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 (respectiv, efectuarea unei lucrări comune de trei experţi – unul judiciar, unul desemnat de expropriator şi unul de către reclamantă ca persoană supusă exproprierii), întrucât la prima instanţă expertiza a fost efectuată de un singur expert judiciar (pârâtului Consiliul judeţean fiindu-i însă încuviinţat un consilier expert), a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (4) din acelaşi act normativ, text care era inaplicabil faţă de circumstanţele cauzei.
Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
În vederea aplicării criteriului legal prevăzut de textul invocat (preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială) instanţa a autorizat experţii desemnaţi să solicite astfel de relaţii la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, precum şi la Camera Notarilor Publici; prima instituţie a îndrumat expertul să se adreseze Camerei Notarilor Publici, iar cea din urmă l-a îndrumat pe acelaşi expert la OCPI.