In ultimii ani s-a putut observa in practica fiscala internationala ca autoritatile fiscale sau alte organisme competente acorda conceptului de „beneficiar efectiv” o atentie deosebita. Cel mai adesea platitorii de venituri din dobanzi, redevente sau dividende se intalnesc cu acest concept in cazul platilor transfrontaliere. Conditia ca beneficiarul veniturilor sa fie beneficiarul efectiv al acestora
este intalnita in general in prevederile referitoare la plati de dobanzi, redevente sau dividende din Conventiile de evitare a dublei impuneri incheiate de Romania. In legislatia domestica termenul de „beneficiar efectiv” este intalnit in prevederile referitoare la retinerea impozitului din veniturile din dobanzi si redevente obtinute din Romania de nerezidenti si in prevederile referitoare la modul de impozitare a veniturilor din economii obtinute din Romania de persoane fizice rezidente in state membre.
Intrebarile care apar adesea atunci cand aplicam legislatia referitoare la platile transfrontaliere sunt: (i) este primitorul de venit beneficiarul efectiv al acestor plati?; (ii) are primitorul de venit substanta economica in tara in care este rezident?; (iii) sunt platile primite legate de activitatea sa economica desfasurata in statul in care este rezident?
Nici legislatia domestica si nici Conventiile de evitare a dublei impuneri nu prevad reguli clare in aceasta privinta. Codul Fiscal definiste „beneficiarul efectiv” in contextul modului de impozitare a veniturilor din economii obtinute din Romania de persoane fizice rezidente in state membre. Insa aceasta definitie este destul de restrictiva, in sensul ca aplicarea ei poate fi interpretata ca fiind limitata doar platilor de dobanzi catre persoane fizice, rezidente intr-un stat membru.
Definitia „beneficiarului efectiv” aplicabila unei intreprinderi sau unui sediu permanent, si care poate avea o aplicabilitate mai larga, este intalnita in Codul Fiscal in Capitolul 4 al Titlului V – “Redevente si dobanzi la intreprinderi asociate”. Conform acestei definitii “o intreprindere a unui stat membru va fi tratata ca beneficiar efectiv al dobanzilor si redeventelor daca primeste acele plati pentru beneficiul sau propriu, si nu ca un intermediar pentru o alta persoana, cum ar fi un agent, un mandatar sau un semnatar autorizat”.
Insa legislaţia domestica se opreste aici, fara a aduce mai multe clarificari asupra modului de determinare a unui beneficiar efectiv in cazul platilor de venituri din dobanzi sau redevente efectuate de catre un rezident si fara a prevedea cerinte suplimentare de recunoastere a unui beneficiar efectiv. Nici Conventiile de evitare a dublei impuneri nu prevad o definitie a beneficiarului efectiv, insa in interpretarea acestora din urma, ne putem indrepta catre Comentariile la Conventia Model OECD.
Demn de mentionat este faptul ca in aceste Comentarii la Conventia Model OECD se afirma ca beneficiile determinate de aplicarea Conventiilor de evitare a dublei impuneri ar trebui oferite doar „celor care le merita”. Comentariile OECD precizeaza explicit ca statul sursa nu este obligat sa renunte la dreptul de impozitare al platilor (fie dividende, dobanda sau redevente) doar pentru simplul fapt ca aceste venituri sunt primite de un rezident al unui stat cu care statul sursa are incheiata o Conventie de evitare a dublei impuneri. In acest sens, este prevazut ca termenul de „beneficiar efectiv” nu trebuie folosit intr-un sens tehnic restrans (si anume limitat la agent sau mandatar), dar ca ar trebui inteles in contextul dat si in lumina obiectului si scopului Conventiei, incluzand evitarea dublei impozitari si prevenirea evaziunii fiscale.
Mai departe, Comentariile OECD mentioneaza ca ar constitui o abatere de la obiectul si scopul Conventiei ca statul sursa sa renunte la dreptul de impozitare atunci cand un rezident al celuilalt stat actioneaza ca un interpus al unei alte persoane, care, in final, va primi beneficiile veniturilor in discutie.