Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) trebuie să se pronunţe cu privire la compatibilitatea cu articolul 110 Tratatului privind Funcţionarea UE a taxei pe poluarea cauzată de autovehicule. În special, aceasta ridică problema dacă autoritățile fiscale române au dreptul de a păstra în temeiul unei taxe noi de aceeași natură și cu același obiect, numită “imbru de mediu”, suma care a fost percepută în temeiul taxei pe poluare incompatibile cu dreptul Uniunii.

În acest nou dosar – Ilie Nicolae Nicula împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu (Cauza C‑331/13) – Tribunalul Sibiu a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarea întrebare preliminară:

“Dispoziţiile articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ale articolelor 17, 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale articolului 110 TFUE, principiul securităţii juridice şi principiul non reformatio in peius, ambele statuate [de] dreptul [Uniunii] şi jurisprudenţa Curţii [Hotărârile Belgocodex, C‑381/97, EU:C:1998:589 şi Belbouab, 10/78, EU:C:1978:181], pot fi interpretate ca opunându‑se unei reglementări precum O.U.G. nr. 9/2013?“

Pe site-ul Curia au fost prezentate recent concluziile puse pe 15 mai 2014 de Avocatul general, în vederea răspunsului pe care Curtea urmează să îl dea la cererea preliminară formulată de Tribunalul Sibiu.

Cităm din preambulul concluziilor:

“Prezenta cauză se înscrie într‑o listă lungă de cauze românești cu privire la compatibilitatea cu articolul 110 TFUE a taxei pe poluarea cauzată de autovehicule. În special, aceasta ridică problema dacă autorităţile fiscale române au dreptul de a păstra în temeiul unei taxe noi de aceeaşi natură şi cu acelaşi obiect, numită „timbru de mediu”, suma care a fost percepută în temeiul taxei pe poluare incompatibile cu dreptul Uniunii.“

Cu privire la litigiul principal şi întrebarea preliminară, în concluzii se arată următoarele:

“(…)

6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (denumită în continuare «O.U.G. nr. 50/2008»), care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, a instituit o taxă pe poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3. Obligaţia de a plăti această taxă lua naştere în special cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, grevând astfel vehiculele de ocazie importate.

7. Curtea a declarat că o taxă precum această taxă pe poluare era contrară articolului 110 TFUE pentru motivul că aceasta «[avea] ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre». Pentru acelaşi motiv, Curtea a statuat că această situaţie se regăsea în cazul unei taxe precum taxa pe poluare instituită prin Legea nr. 9/2012, care, la 13 ianuarie 2012, abrogase O.U.G. nr. 50/2008, înainte de a fi ea însăși abrogată la 15 martie 2013 prin O.U.G. nr. 9/2013.

(…)”

În urma analizei efectuate, Avocatul general propune Curţii să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Sibiu după cum urmează:

“Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim naţional de impozitare a vehiculelor precum cel instituit prin articolele 4 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.“