Infracţiunea de cumpărare de influenţă. Complicitate la infracţiunea de dare de mită. Complicitate la infracţiunea de luare de mită – Jurisprudenta ICCJ 2014

Infracţiunea de cumpărare de influenţă. Complicitate la infracţiunea de dare de mită. Complicitate la infracţiunea de luare de mită – Jurisprudenta ICCJ 2014

de

Infracţiunea de cumpărare de influenţă. Complicitate la infracţiunea de dare de mită. Complicitate la infracţiunea de luare de mită  – Jurisprudenta ICCJ 2014

Infracţiunea de cumpărare de influenţă. Complicitate la infracţiunea de dare de mită. Complicitate la infracţiunea de luare de mită

 

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie  

Indice alfabetic: Drept penal

– infracţiunea de cumpărare de influenţă

– complicitate la infracţiunea de dare de mită

– complicitate la infracţiunea de luare de mită

            C. pen., art. 26, art. 254, art. 255

Legea nr. 78/2000, art. 61

            1. Fapta de a promite şi de a da sume de bani unui consilier al vicepreşedintelui unei instituţii publice, care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor din cadrul instituţiei, pentru a-i determina să facă sau să nu facă acte ce intră în atribuţiile lor de serviciu, privitoare la monitorizarea modului în care sunt respectate clauzele unui contract de privatizare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută în art. 61 din Legea nr. 78/2000.

2. Fapta de a înlesni atât darea unei sume de bani de către o persoană, cât şi primirea acestei sume de bani de către un funcţionar, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu referitoare la monitorizarea modului în care sunt respectate clauzele unui contract de privatizare sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de dare de mită prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, în concurs.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1333 din 17 aprilie 2013

I. Prin sentinţa nr. 759 din 3 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului G.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an si 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-a aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În drept, fapta inculpatului G.V., constând în aceea că, în cursul verii anului 2006, în urma unor negocieri, purtate în mod direct sau prin intermediul altor persoane, a promis anumite sume de bani, iar ca urmare a actelor materiale menţionate, la 11 septembrie 2006, prin intermediul martorei B.L. (condamnată în altă cauză), i-a remis suma de 20.000 USD lui M.A. (condamnat în altă cauză), consilier al vicepreşedintelui L.N. din cadrul A.V.A.S., care avea influenţă sau lăsa să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari din cadrul aceleiaşi instituţii, pentru a-i determina pe aceştia să facă ori să nu facă acte ce intrau în atribuţiile lor de serviciu, astfel încât problemele cu care se confruntau acţionarii societăţii comerciale G., datorate nerespectării unor clauze contractuale, să fie soluţionate favorabil acestora, să nu atragă aplicarea pactelor comisorii şi să se încheie o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a firmei, constituie infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută în art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului G.V., constând în aceea că la 27 februarie 2007 a înlesnit lui B.S. (condamnat în altă cauză) remiterea sumei de 20.000 USD, prin intermediul numitei B.L., către M.A., director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul A.V.A.S., pentru ca acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unor acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, astfel încât să se considere valabilă plata sumei de 214.000 euro realizată în contul societăţii comerciale G., cu titlu de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu şi, de asemenea, să se poată realiza o nouă novaţie în urma căreia inculpatul să cedeze acţiunile deţinute la această firmă, constituie complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului G.V., constând în aceea că l-a ajutat pe M.A., director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul A.V.A.S., să primească suma de 20.000 USD, la 27 februarie 2007, în scopurile menţionate mai sus, facilitându-i legătura cu persoanele de la care proveneau banii şi primirea efectivă a banilor prin intermediul lui B.L., care a acţionat la indicaţiile sale transmise telefonic, constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

II. Prin decizia nr. 171 din 12 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul G.V. împotriva sentinţei nr. 759 din 3 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală, s-a desfiinţat sentinţa penală apelată şi rejudecând:

În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul va executa 4 ani închisoare. A aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs, între alţii, inculpatul G.V.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Nu este întemeiat motivul de critică din recursul promovat de inculpatul G.V., prin care se tinde la achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi care va fi examinat în tiparul cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, se are în vedere de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că ambele instanţe, de fond şi de apel, printr-un examen coroborat al mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale, coroborate cu cele administrate direct şi nemijlocit de instanţele de fond şi de apel, au reţinut corect situaţia de fapt imputată recurentului inculpat G.V.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi însuşeşte situaţia de fapt, constând, în esenţă, în următoarele:

■ Cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă, săvârşită de inculpatul G.V., la data de 11 septembrie 2006:

Cu titlu de premise se are în vedere că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 24 încheiat la 13 septembrie 2002 cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (în prezent, reorganizată sub denumirea de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S.), societatea comercială I.P. a achiziţionat un număr de 5.821.748 acţiuni cu o valoare nominală de 2,3793 RON, reprezentând 86,2124% din valoarea capitalului social subscris al societăţii comerciale G., pentru care cumpărătorul urma să plătească preţul de 4.715.615,88 RON.

Conform dispoziţiilor art. 5 lit. e) din O. U. G. nr. 23/2004, A.V.A.S., între alte atribuţii, o are şi pe aceea de a monitoriza modul în care sunt respectate clauzele din contractele de privatizare, potrivit O. G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002.

Prin convenţia de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la societatea comercială G., semnată la 22 aprilie 2005 de reprezentantul A.V.A.S., vicepreşedintele L.N. şi de administratorul societăţii comerciale I.P., firma cumpărătoare de acţiuni aparţinând societăţii comerciale G. se obliga să plătească sumele restante, datorate în temeiul clauzelor contractului iniţial şi penalităţile aferente, în termen de 60 zile de la data semnării convenţiei.

Ulterior datei încheierii convenţiei de menţinere în vigoare, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni iniţial a fost modificat prin încheierea a trei acte adiţionale, după cum urmează: actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005, prin care s-a realizat novaţia cu schimbare de debitor, conform căreia noul debitor în contractul de privatizare a societăţii comerciale G. era inculpatul G.V., care se obliga să preia toate drepturile şi obligaţiile contractuale ale debitorului iniţial, societatea comercială I.P.; actul adiţional nr. 2, semnat la 28 iunie 2005, care a avut ca obiect efectuarea unei delegaţii imperfecte, astfel încât, alături de inculpatul G.V., în calitate de delegant, a devenit cumpărător şi societatea comercială H.E., în calitate de delegat, urmând ca cei doi cumpărători să răspundă în solidar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute în contractul de privatizare; actul adiţional nr. 3 din 25 octombrie 2005, între A.V.A.S. şi cumpărătorii G.V. şi societatea comercială H.E., potrivit căruia s-a realizat modificarea unor clauze contractuale (din contractul iniţial de privatizare şi anexele acestui contract, toate prevederile respective având legătură cu efectuarea investiţiilor de mediu).

La data de 29 ianuarie 2007, A.V.A.S., prin vicepreşedintele L.N. şi cumpărătorii G.V. şi societatea comercială H.E., aceasta din urmă prin intermediul reprezentantului legal, B.S., au semnat o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la societatea comercială G., prin care A.V.A.S. a renunţat la efectele pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8 din actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005 şi într-o clauză din contractul iniţial.

În vederea încheierii unor convenţii de menţinere în vigoare a unui contract de privatizare sau a unor acte adiţionale la un astfel de contract, aşa cum rezultă din Regulamentele de organizare şi funcţionare ale A.V.A.S., urmau să fie parcurse mai multe etape, cea dintâi fiind întocmirea de către departamentul responsabil cu monitorizarea postprivatizare a unei note care să conţină o astfel de propunere (semnată la nivelul Direcţiei de Monitorizare Postprivatizare de 2 experţi, de director şi de directorul general, iar la nivelul Direcţiei Asistenţă Juridică Postprivatizare de un consilier juridic, un expert juridic, de un director şi de  către directorul general). Ulterior, notele era avizate de vicepreşedintele L.N. şi erau apoi supuse dezbaterii şi aprobării Consiliului director, redactându-se în acest sens o hotărâre; în situaţia în care notele erau aprobate, se întocmea un proces-verbal în care se preciza acest aspect, sub semnătura tuturor membrilor colegiului, iar în baza acestui înscris, care atestă aprobarea dată de colegiu, preşedintele A.V.A.S. emitea o hotărâre de punere în executare a notei şi, ulterior, vicepreşedintele coordonator încheia în numele A.V.A.S. respectivele convenţii, cu respectarea strictă a formei aprobate în colegiu.

La data de 29 ianuarie 2007, în urma încheierii mai multor acte adiţionale şi convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, astfel cum au fost anterior menţionate, acţionarii majoritari la societatea comercială G. erau (conform verificării la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului) inculpatul G.V. (cu 16,713 % din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei) şi societatea comercială H.E. (cu 77,983 % din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei), în condiţiile în care acţionarii acestei din urmă societăţi comerciale erau societatea R. şi B.S., care deţineau 95% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei şi respectiv 5%. Cât priveşte conducerea executivă a firmei în discuţie, aceasta, la aceeaşi dată, era asigurată de către C.A., L.M. şi T.C.

După realizarea delegaţiei imperfecte conform actului adiţional nr. 2 din 28 iunie 2005 la contractul iniţial de privatizare a societăţii comerciale G., în continuare nu au fost îndeplinite obligaţiile asumate de către cei doi cumpărători, referitoare la realizarea investiţiilor de retehnologizare a firmei achiziţionate de la A.V.A.S. (în sumă de 4 milioane euro), precum şi cele privind efectuarea investiţiilor de mediu (în cuantum de 657.000 euro). Mai mult, în  noiembrie 2005, se procedase şi la diminuarea valorii nominale a acţiunilor, astfel încât, la începutul anului 2006, cumpărătorii societăţii comerciale G., pentru a continua să îşi menţină calitatea de acţionari la această firmă, trebuiau să facă demersuri la A.V.A.S. pentru  a soluţiona mai multe probleme privind neplata celor două tipuri de investiţii şi a penalităţilor datorate pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, neacoperirea corespunzătoare a gajului constituit în beneficiul A.V.A.S. pentru garantarea de către cumpărătorii acţiunilor de la societatea comercială G. a îndeplinirii obligaţiilor decurgând din contractul de privatizare în legătură cu investiţiile de retehnologizare şi, deoarece pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate în raport cu A.V.A.S., contractul nr. 24 din 13 septembrie 2002 se afla în situaţia de a fi desfiinţat, ca urmare a acţionării pactelor comisorii prevăzute în contract, era necesară şi încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.

În iunie 2005, inculpatul recurent G.V. a intrat în relaţii contractuale cu societatea comercială P.C., în vederea primirii de consultanţă pentru preluarea contractului de privatizare a societăţii comerciale G., iar persoana cu care a discutat toate aspectele legate de obiectul celor două contracte încheiate cu inculpatul G.V. şi societatea comercială H.E., respectiv cu societatea comercială G., a fost martorul I.D. (cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale), care, deşi la sfârşitul anului 2005 finalizase actele de consultanţă la care se obligase, a continuat să ţină legătura cu inculpatul G.V. şi cu sora acestuia, B.L. Martorul I.D., în vara anului 2005, în cadrul demersurilor efectuate în virtutea obligaţiilor contractuale asumate de către societatea comercială P.C., a avut o discuţie cu vicepreşedintele A.V.A.S. responsabil cu coordonarea activităţii Direcţiei Generale de Monitorizare Postprivatizare, martorul L.N., care i-a comunicat faptul că se va ocupa, din partea A.V.A.S., de soluţionarea tuturor problemelor legate de reglementarea situaţiei societăţii comerciale G. unul dintre consilierii săi personali, respectiv M.A., iar, ulterior, toate problemele legate de preluarea contractului de privatizare de către inculpatul G.V. au fost discutate direct cu acest consilier.

Conform declaraţiilor martorilor I.D., L.N., P.C., B.S. şi B.L., coroborate cu notele de redare a unor convorbiri interceptate şi înregistrate, cel dintâi a realizat, în perioada începutul anului 2005 – iunie/iulie 2006, intermedierea relaţiilor dintre M.A., pe de o parte, şi B.L., B.S. şi inculpatul G.V., pe de altă parte, mai precis, martorul I.D. a participat, alături de debitorii din contractul de privatizare al societăţii comerciale G. sau în numele acestora, la discuţiile cu M.A. referitoare la soluţionarea în mod favorabil acţionarilor societăţii comerciale G. a unor situaţii vizând nerespectarea de către aceştia a obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare, a organizat întâlniri între M.A. şi cumpărătorii acţiunilor societăţii comerciale G. şi a transmis oferte de bani din partea acţionarilor societăţii comerciale G. lui M.A. şi, din partea celui din urmă,   pretinderi sau acceptări ale unor oferte de bani, în legătură cu rezolvarea unor probleme ale acestei firme.

În calitate de consilier al vicepreşedintelui A.V.A.S., poziţie în care M.A. s-a aflat în perioada aprilie 2005 – ianuarie 2007, conform fişei postului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al A.V.A.S., M.A. avea ca atribuţii de serviciu, în esenţă, executarea dispoziţiilor vicepreşedintelui şi colaborarea, în vederea îndeplinirii sarcinilor încredinţate, cu directorii generali, cu directorii şi cu conducerea celorlalte compartimente din cadrul A.V.A.S.

În fapt, aşa cum rezultă din actele menţionate, dar şi din depoziţiile martorilor, M.A. coordona activitatea departamentelor aflate în subordinea vicepreşedintelui L.N., între care şi cel care se ocupa de monitorizarea postprivatizare, participa în calitate de invitat la şedinţele Colegiului director, unde îşi exprima un punct de vedere personal cu privire la notele supuse dezbaterii colegiului, încercând, deşi în calitate de invitat nu avea drept de vot, să influenţeze cu privire la luarea unor decizii de respingere sau admitere a unor note cu propuneri referitoare la încheierea unor acte în numele A.V.A.S., participa împreună cu sau în numele vicepreşedintelui L.N. la diferite întâlniri cu cumpărătorii de acţiuni la firmele privatizate şi cu avocaţii acestora.

Din probaţiunea testimonială a reieşit că vicepreşedintele se afla în relaţii profesionale şi personale bune cu M.A., context în care este evident că acesta din urmă avea posibilitatea de a determina luarea unor decizii şi semnarea unor acte de către funcţionarii competenţi din cadrul A.V.A.S., de natură a favoriza pe cumpărătorii acţiunilor societăţii comerciale G. în perioada de monitorizare postprivatizare sau, în orice caz, crea tuturor persoanelor interesate convingerea că are o astfel de influenţă.

De altfel, din convorbirea interceptată şi înregistrată din 13 iunie 2006, purtată de martorii B.L. şi I.D., acesta din urmă în perioada respectivă intermediind legătura dintre M.A. şi acţionarii societăţii comerciale G., s-a evidenţiat faptul că orice întâlnire cu vreun funcţionar din cadrul A.V.A.S. implicat în redactarea şi semnarea actelor cu societatea comercială G. se făcea numai după înştiinţarea lui M.A.

Împrejurarea că M.A. s-a ocupat în mod direct de coordonarea discuţiilor în vederea soluţionării problemelor rezultate din neîndeplinirea de către societatea comercială G. a obligaţiilor contractuale şi de negocierile dintre cumpărătorii acţiunilor firmei menţionate şi A.V.A.S. este confirmată de depoziţia martorului P.C. (expert jurist în cadrul Direcţiei de Asistenţă Juridică Postprivatizare), care precizează că, în situaţia în care era necesară o opinie juridică cu privire la încheierea unor acte legate de monitorizarea postprivatizare a societăţii comerciale G., directorul direcţiei în cadrul căreia îşi desfăşura activitatea era convocat pentru a clarifica din punct de vedere juridic anumite situaţii ivite referitor la întocmirea unor acte în derularea procedurilor de monitorizare postprivatizare.

Uneori, directorul direcţiei menţionate îl desemna chiar pe martorul P.C. să participe la discuţii şi, în acest context, a cunoscut-o în biroul consilierului M.A., în vara-toamna anului 2006, şi pe B.L., ocazie cu care, la solicitarea lui M.A., a prezentat punctul de vedere al direcţiei sale cu privire la modalitatea în care trebuia să fie achitată suma de 214.000 euro, cu titlul de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu. În aceeaşi perioadă, martorul P.C. s-a mai prezentat şi cu alte prilejuri în biroul lui M.A. pentru a prezenta argumentele juridice care erau avute în vedere de Direcţia Asistenţă Juridică Postprivatizare în susţinerea punctului de vedere conform căruia plata penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, în cuantum de 214.000 euro, trebuia făcută în contul A.V.A.S., neputând fi considerată valabilă o plată efectuată în contul societăţii comerciale G., aşa cum doreau cumpărătorii acţiunilor de la firma menţionată (situaţie care probează fără echivoc interesul lui M.A. în găsirea unei soluţii pentru rezolvarea acestei probleme în mod favorabil acţionarilor societăţii comerciale G.). În speţă, plata sumei de 214.000 euro urma ca, în opinia funcţionarilor din cadrul A.V.A.S., să fie făcută în contul acestei instituţii deoarece, începând cu data de 22 iunie 2005, se modificase art. 16 din O. U. G. nr. 25/2002, care, numai în forma anterioară, prevedea ca o astfel de plată să se facă în contul societăţii comerciale privatizate.

În cursul verii şi toamnei anului 2006, pe fondul discuţiilor referitoare la problemele ce urmau să fie rezolvate la nivelul A.V.A.S. şi care derivau din nerespectarea de către acţionarii de la societatea comercială G. a termenelor contractuale pentru îndeplinirea unor obligaţii în perioada de monitorizare postprivatizare, M.A. a pretins în mai multe rânduri sume de bani, ale căror cuantumuri s-au modificat în permanenţă, în raport cu situaţiile care erau avute în vedere pentru a fi soluţionate.

Totodată, a reieşit că sumele de bani pretinse de către M.A. au fost negociate prin intermediul martorului I.D., iar evoluţia sumelor cerute acţionarilor de la societatea comercială G. a fost în sensul creşterii lor, în schimbul promisiunii că va rezolva una sau mai multe situaţii care, la vremea respectivă, puteau să conducă la aplicarea pactelor comisorii prevăzute în contractul de privatizare şi, pe cale de consecinţă, la desfiinţarea contractului.

Astfel, la începutul verii anului 2006, discuţiile dintre debitorii din contractul de privatizare şi M.A. erau legate de aspectul plăţii penalităţilor stabilite pentru neefectuarea de către acţionarii de la societatea comercială G. a investiţiilor de mediu.

Ulterior, însă, o dată cu creşterea sumei pretinsă de M.A., acesta din urmă a promis rezolvarea tuturor problemelor cu care se confrunta societatea comercială G., în derularea contractului de privatizare, prin influenţa pe care o avea asupra funcţionarilor din cadrul A.V.A.S., care aveau în competenţă atribuţii legate de încheierea actelor din perioada de monitorizare postprivatizare.

Depoziţia martorului I.D. a evidenţiat şi date referitoare la o adevărată negociere între M.A., pe de o parte, şi inculpatul G.V. şi B.L., de pe altă parte, cu privire la cuantumul sumei de bani pretinsă de către consilier. Iniţial, M.A. a solicitat martorului I.D. să transmită numitei B.L. şi, în mod implicit, şi inculpatului G.V., că doreşte o sumă cuprinsă între 10.000 şi 15.000 euro, pentru a influenţa funcţionarii din cadrul A.V.A.S. care erau abilitaţi să ia o decizie în ceea ce priveşte neplata penalităţilor datorate de către cumpărătorii societăţii comerciale G., apoi 20.000 euro, reprezentând 10% din valoarea penalităţilor care trebuiau plătite, pentru ca în cele din urmă să se decidă cu privire la o sumă de 50.000 – 60.000 euro sau USD. Anterior formulării primei pretinderi, M.A. a indicat şi modalitatea în care se putea rezolva problema neplăţii penalităţilor de mediu, mai precis, urma ca A.V.A.S. să formuleze acţiune în instanţă împotriva acţionarilor societăţii comerciale G., în condiţiile în care, datorită influenţei sale, funcţionarii din cadrul A.V.A.S. care aveau ca atribuţii de serviciu şi reprezentarea acestei instituţii în faţa instanţelor de judecată să nu depună diligente deosebite şi, în acest fel, societatea comercială G. să obţină o hotărâre judecătorească prin care A.V.A.S. să fie obligată să recunoască valabilitatea efectuării plăţii penalităţilor de mediu în contul firmei privatizate.

În toate cazurile martorul I.D. a transmis pretenţiile lui M.A. numitei B.L., aceasta, la rândul său, transmiţând datele respective inculpatului G.V. şi reprezentanţilor societăţii comerciale H.E.

Este însemnat aspectul că numita B.L., după ce, aşa cum rezultă din discuţiile telefonice interceptate în prezenta cauză, s-a consultat cu inculpatul G.V., prin martorul I.D., i-a comunicat lui M.A. acordul inculpatului, precum şi al reprezentanţilor societăţii comerciale H.E. cu privire la remiterea unei sume de 40.000 (fără a preciza dacă se referă la euro sau USD), din cei 50.000-60.000 ceruţi ultima oară de către M.A.

După câteva zile, martorul I.D. s-a întâlnit cu M.A. şi i-a transmis acestuia disponibilitatea cumpărătorilor acţiunilor societăţii comerciale G. de a plăti o sumă de 40.000 de euro sau USD, M.A. arătând doar că va discuta despre acest aspect cu B.L. şi cu inculpatul G.V.

Aproximativ în cursul lunii august 2006, martorul I.D., la solicitarea lui M.A., s-a întâlnit din nou cu acesta la sediul A.V.A.S., ocazie cu care i-a relatat că a rămas stabilit ca să primească de la cumpărătorii societăţii comerciale G. suma finală şi totală de 40.000 euro, iar în schimbul acestei sume, se vor soluţiona problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare a societăţii comerciale G., încheindu-se în cele din urmă şi convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.

Urmare a acestor negocieri purtate de M.A. cu acţionarii de la societatea comercială G. şi în scopul obţinerii în final a unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, la data de 11 septembrie 2006, B.L., la indicaţiile inculpatului G.V., i-a remis lui M.A. suma de 20.000 USD.

Aşa după cum reiese din discuţiile telefonice interceptate şi înregistrate în prezenta cauză, în relaţia dintre inculpatul G.V. şi sora sa, B.L., cel dintâi are rol de decizie cu privire la toate aspectele referitoare la societatea comercială G., împrejurare, de altfel, firească, având în vedere faptul că inculpatul are calitatea de acţionar, aşadar avea interesul material şi direct să se soluţioneze într-o anumită modalitate formalităţile efectuate la nivelul A.V.A.S., în vederea păstrării calităţii de acţionar şi a achitării datoriilor societăţii comerciale G. în condiţii mai avantajoase.

Împrejurarea că deciziile şi iniţiativa aparţin inculpatului recurent G.V. este evidenţiată şi de modul în care B.L. relatează acestuia toate detaliile întâlnirilor şi discuţiilor pe care le-a avut cu persoanele implicate în soluţionarea problemelor apărute la nivelul A.V.A.S. în legătură cu societatea comercială G., precum şi de caracterul explicit al indicaţiilor pe care inculpatul G.V., în permanenţă, le-a dat lui B.L., referitor la modalitatea în care trebuie să conducă discuţiile cu martorii M.A., I.D., B.S. şi T.C., pentru a-şi realiza, astfel, propriile interese legate de participarea la capitalul social al societăţii comerciale G.

Comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă de către inculpatul recurent G.V., sub forma promisiunii unei sume de bani şi apoi a remiterii sale către M.A., prin intermediul numitei B.L., la data de 11 septembrie 2006, este confirmată şi de anumite discuţii telefonice, interceptate şi înregistrate, conform dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen.

■ Cu privire la infracţiunile de corupţie, săvârşite de inculpatul G.V., la data de 27 februarie 2007:

Din cuprinsul discuţiilor telefonice interceptate şi înregistrate, a rezultat că, după semnarea convenţiei de menţinere în vigoare a contractului nr. 24 din 13 septembrie 2002, la data de 29 ianuarie 2007 subzista problema recunoaşterii valabilităţii plăţii efectuate de către societatea comercială H.E. la data de 24 august 2006, cu titlu de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu.

Astfel, conform declaraţiei martorei B.L. şi discuţiilor telefonice ale acesteia cu inculpatul, în vederea efectuării unei novaţii, dar şi pentru a intenta o acţiune în justiţie, în contradictoriu cu A.V.A.S., cu scopul de a obţine o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească valabilitatea plăţii efectuate în contul societăţii comerciale G. a penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, trebuia obţinută o notificare din partea A.V.A.S. cu privire la această obligaţie a acţionarilor.

Totodată, în perioada respectivă, inculpatul recurent G.V. intenţiona să cesioneze o parte din acţiunile pe care le deţinea la societatea comercială G. firmei H.E., prin efectuarea unei novaţii, situaţie în care era necesară derularea unor formalităţi la nivelul A.V.A.S.

Existenţa acestor două probleme legate de societatea comercială G. şi modalităţile de soluţionare, cu implicarea lui M.A., în calitate de director general al Direcţiei Generale de Asistentă Juridică din cadrul A.V.A.S., sunt evidenţiate atât de declaraţiile martorilor I.D., B.S., B.L., P.C. şi P.M., cât şi de discuţiile telefonice purtate de către B.L. cu inculpatul recurent G.V., cu martorul M.A., cu martora P.M., precum şi cu martorul B.S.

Conform fişei postului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al A.V.A.S., M.A., în calitate de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul A.V.A.S., începând cu data de 8 ianuarie 2007, printre altele, făcea parte, cu drept de vot, din Colegiul director al A.V.A.S., asumându-şi responsabilitatea deciziilor luate de acest organism (cât priveşte efectuarea unei novaţii, aceasta, în mod efectiv, se realiza numai după aprobarea unei note redactate de către Direcţia Generală Monitorizare Contracte Postprivatizare, avizată sub aspectul legalităţii de către direcţia condusă de către M.A. şi aprobată de către Colegiul director, din care acesta făcea parte), organiza şi coordona activitatea celor 5 direcţii din structura Direcţiei Generale Juridice şi dispunea măsuri pentru asigurarea reprezentării A.V.A.S. în faţa instanţelor de judecată, precum şi pentru îndeplinirea actelor procesuale/procedurale necesare (având astfel atribuţii şi relativ la desfăşurarea unui eventual proces cu cumpărătorii acţiunilor societăţii comerciale G., în urma căruia să fie posibilă, datorită unei reprezentări   necorespunzătoare a intereselor instituţiei, recunoaşterea ca valabil efectuată a plăţii penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu în cuantum de 214.000 euro în contul firmei).

Din materialul probator a rezultat că, pe data de 27 februarie 2007, B.L. s-a deplasat la sediul societăţii comerciale H.E., unde a primit suma de 26.000 euro de la B.S.

În dorinţa de a păstra caracterul exclusiv al relaţiei pe care inculpatul recurent G.V. şi martora B.L. o aveau cu M.A., deşi B.S. era persoana de la care proveneau banii şi era şi direct interesat în rezolvarea problemelor pe care societatea comercială G. le avea în relaţia cu A.V.A.S., cei dintâi au respins categoric ideea de a participa şi B.S. la remiterea banilor.

Inculpatul recurent G.V. a stabilit în discuţia cu B.L., din 27 februarie 2007, suma care urma să fie remisă lui M.A. (20.000), precum şi valuta (USD).

Având în vedere înţelegerea celor doi şi întrucât martora nu avea asupra sa o altă sumă de bani în USD, aceasta din urmă a schimbat aproximativ 15.500 euro în 20.000 USD, la o casă de schimb valutar. Suma de bani primită la schimbul valutar era compusă din 200 bancnote de câte 100 USD şi a fost introdusă într-un plic de hârtie, de culoare albă, având menţiunea Banca I., precum şi sigla băncii respective, bancnotele fiind aşezate în teancuri de câte 10.000 USD.

În urma unor convorbiri telefonice succesive cu M.A., în cursul zilei de 27 februarie 2007, B.L. a stabilit cu acesta să se întâlnească lângă sediul A.V.A.S., în jurul orei 18:30.

Cei doi au avut o scurtă discuţie într-un restaurant, iar ulterior s-au deplasat cu autoturismul de serviciu al lui M.A. la o benzinărie, după care s-au despărţit, continuându-şi fiecare drumul cu autoturismele de serviciu.

În convorbirea telefonică purtată cu inculpatul G.V., B.L. a confirmat că i-a dat banii lui M.A. şi, totodată, i-a mai relatat şi despre faptul că, la solicitarea lui B.S., a scris o chitanţă de mână în care a precizat suma pe care a primit-o de la acesta.

De asemenea, B.L. i-a comunicat şi lui B.S. că a remis banii primiţi, astfel cum fusese înţelegerea, şi i-a transmis şi asigurarea dată de M.A. cu privire la disponibilitatea sa în a rezolva problemele cu care se confruntau acţionarii societăţii comerciale G.

Ulterior remiterii banilor, în cursul aceleiaşi zile, autoturismul în care se afla M.A. a fost oprit în trafic, iar pe bancheta din spate, a fost găsit un plic din hârtie, de culoare albă, purtând menţiunea Banca I. şi sigla corespunzătoare, conţinând suma de 20.000 USD, alcătuită din bancnote de câte 100 USD, aşezate în două teancuri.

În consecinţa celor mai sus expuse, se are în vedere că, în mod legal şi temeinic, aceleaşi instanţe de fond şi de apel au statuat că, în drept, fapta inculpatului recurent G.V., constând în aceea că, în cursul verii anului 2006, în urma unor negocieri, purtate în mod direct sau prin intermediul altor persoane, a promis anumite sume de bani, iar ca urmare a actelor materiale menţionate, la 11 septembrie 2006, prin intermediul martorei B.L., i-a remis suma de 20.000 USD lui M.A., consilier al vicepreşedintelui L.N. din cadrul A.V.A.S., care avea influenţă sau lăsa să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari din cadrul aceleiaşi instituţii, pentru a-i determina pe aceştia să facă ori să nu facă acte ce intrau în atribuţiile lor de serviciu, astfel încât problemele cu care se confruntau acţionarii societăţii comerciale G., datorate nerespectării unor clauze contractuale, să fie soluţionate favorabil acestora, să nu atragă aplicarea pactelor comisorii şi să se încheie, în cele din urmă, o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a firmei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută în art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Pe de altă parte, fapta inculpatului recurent G.V., constând în aceea că la 27 februarie 2007 a înlesnit lui B.S. remiterea sumei de 20.000 USD, prin intermediul numitei B.L., către M.A., director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul A.V.A.S., pentru ca acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unor acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, astfel încât să se considere valabilă plata sumei de 214.000 euro realizată în contul societăţii comerciale G., cu titlu de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu şi, de asemenea, să se poată realiza o nouă novaţie în urma căreia inculpatul să cedeze acţiunile deţinute la această firmă, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În fine, fapta inculpatului G.V., constând în aceea că l-a ajutat pe numitul M.A., director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul A.V.A.S., să primească suma de 20.000 USD, la 27 februarie 2007, în scopurile menţionate mai sus, facilitându-i legătura cu persoanele de la care proveneau banii şi primirea efectivă a banilor prin intermediul lui B.L., care a acţionat la indicaţiile sale transmise telefonic, constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 171 din 12 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.