Noile mijloace sunt supuse unor criterii esentiale pentru acceptarea lor ca probe in fata autoritatilor fiscale: sa nu fie obtinute prin incalcarea legii sau a bunelor moravuri si sa fie autentice. Aceste conditii impiedica o administrare abuziva a unei astfel de probe, asigurand respectarea unor valori fundamentale precum dreptul la intimitate, dreptul la viata privata, dreptul la inviolabilitatea corespondentei. In acelasi timp, daca proba nu poate fi verificata din punct de vedere al autenticitatii, ea nu va putea fi folosita.
Intr-un exemplu concret, organele fiscale ar putea lua in considerare ca proba planse fotografice prezentate de o societate, in dovedirea faptului ca scopul pentru achizitionarea unui teren a fost realizarea unui ansamblu rezidential, insa nu ar trebui sa tina cont de o inregistrare telefonica efectuata fara autorizare de o terta persoana, prin care administratorul societatii comunica unui membru al familiei ca intentioneaza sa foloseasca terenul in alt scop decat pentru dezvoltarea unui ansamblu rezidential pe un teren pretins achizitionat in acest scop.
Asadar, mijloacele materiale la care am facut referire anterior ar putea reprezenta un mijloc de proba suplimentar util, aflat la indemana organelor fiscale pentru activitatea de inspectie fiscala, dar si la indemana contribuabilului pentru dovedirea faptelor sau actelor care au stat la baza declaratiilor sale.