Cum te aperi pentru datoriile fiscale la Anaf

Potrivit Codului de procedură fiscală, atunci când debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoiedatoriile fiscale, autorităţile sunt îndreptăţite să treacă la executarea silită a acestora. Procedura de executare silită revine organului fiscal care administrează creanţele fiscale, iar singura situaţie în care acesta nu demarează acţiunile de executare silită pentru stingerea obligaţiilor fiscale datorate este cea în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor.

Vă reamintim că, în conformitate cu legislaţia fiscală aplicabilă în prezent, creanţa fiscală este definită ca fiind dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie. Astfel, sunt datorii fiscale taxele, impozitele, contribuţiile sociale şi accesoriile acestora, percepute de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale în baza unor raporturi juridice de drept public.

De asemenea, este important să precizăm că dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept. După împlinirea acestui termen, datoriile se prescriu şi nu mai pot fi recuperate.

Care sunt modalităţile de executare silită

Conform prevederilor în vigoare, obiectul executării silite este reprezentat în principiu de orice bun ce se află în proprietatea debitorului și poate fi urmărit. Totodată, valorificarea veniturilor şi bunurilor aflate în proprietatea debitorului se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, cu excepţia cazului în care din motive obiective în legătură cu situaţia patrimonială a debitorului acest nivel nu poate fi respectat.

Codul de procedură fiscală reglementează, prin intermediul art. 227, şi ordinea în care sunt supuse sechestrării şi valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului. Concret, aceasta este următoarea:

  • bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;
  • bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăşurarea activităţii care constituie principala sursă de venit;
  • bunurile mobile şi imobile ce se află temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
  • ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art. 246, adică situaţia în care bunurile mobile şi/sau imobile pot fi valorificate individual şi/sau în ansamblu dacă organul de executare silită apreciază că astfel acestea pot fi vândute în condiţii mai avantajoase;
  • maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit;
  • produse finite.

De asemenea, trebuie să amintim că executarea silită poate fi realizată prin mai multe moduri, astfel:

  • executarea silită prin poprire, asupra sumelor de bani;
  • executarea silită mobiliară, asupra bunurilor mobile;
  • executarea silită imobiliară, asupra bunurilor imobile.

De altfel, prima dintre cele trei variante este şi cea mai des întâlnită în practică, după cum specialiştii contactaţi de redacţia noastră au explicat: „Mai exact, este vorba desprepoprirea bancară, care se înființează printr-o adresă transmisă terțului poprit de către organele de executare silită. Poprirea bancară se realizează atât asupra conturilor în lei, cât și asupra conturilor în alte valute„.

Nu în ultimul rând, există posibilitatea executării prin poprire, simultan, a mai multor conturi bancare sau mai multor terți popriți.

Cum poate fi contestată executarea silită a datoriilor fiscale

Persoanele interesate prin executare au la dispoziţie, în baza Codului de procedură fiscală, varianta contestării executării silite. Totuşi, contestaţia la executare este un mijloc procedural de ultimă instanţă prin care contribuabilul se poate apăra împotriva organelor fiscale şi care poate fi folosit doar în cazul în care contestarea titlului executoriu nu se poate face pe altă cale procedurală.

Executarea silită poate fi suspendată

Pentru a proteja drepturile datornicilor, legislaţia în vigoare prevede posibilitatea suspendării executării silite a datoriilor nefiscale. Totuşi, trebuie ţinut cont de faptul că suspendarea executării silite reprezintă, în fapt, o amânare a acesteia, având un efect dilatoriu, în timp ce oprirea executării reprezintă o încetare a acesteia cu efect definitiv.

Aşa cum cei doi avocaţi de la Niculeasa ne-au precizat, noul Cod de procecură fiscală se păstrează în liniile actului normativ anterior în ceea ce priveşte cazurile de suspendare. Astfel, executarea silită se suspendă în următoarele cazuri, prevăzute expres la art. 233 din documentul amintit:

  • când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii;
  • la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condiţiile legii;
  • în cazul prevăzut la art. 244, respectiv suspendarea executării silite a bunurilor imobile;
  • pe o perioadă de cel mult şase luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru acelaşi debitor, prin hotărâre a Guvernului;
  • în alte cazuri prevăzute de lege.

De asemenea, executarea silită se suspendă şi în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală pentru care s-a început executarea silită. În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii.

O prevedere importantă care trebuie avută în vedere este cea potrivit căreia, pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum şi orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în fiinţă. Spre exemplu, sumele deja poprite în conturile bancare rămân indisponibilizate pe perioada suspendării.

Persoanele fizice care construiesc o casa trebuie sa indeplineasca anumite obligatii in 2016

Persoanele fizice care dobândesc sau contruiesc clădiri pe parcursul anului, obligate să le înregistreze la Fisc. Când trebuie depusă declaraţia?

Persoanele fizice care dobândesc sau construiesc o clădire pe parcursul anului sunt obligate, potrivit prevederilor din Codul fiscal, să depună o declaraţie la organul fiscal, în baza căreia autorităţile vor stabili impozitul pe clădiri datorat de proprietari. Dacă în cazul persoanelor fizice care deţin un imobil şi desfăşoară şi activităţi economice, termenul-limită pentru depunerea declaraţiei de impunere este 31 martie, lucrurile stau puţin diferit în cazul celor care dobândesc, construiesc, extind sau chiar desfiinţează o locuinţă în 2016.

Noul Cod fiscal, ale cărui prevederi se aplică de la începutul anului, reglementează şi unele situaţii în care persoanele fizice au obligaţia depunerii unei astfel de declaraţii, chiar şi atunci când nu desfăşoară activităţi economice.

Concret, este vorba despre persoanele care dobândesc sau construiesc o clădire în timpul anului, acestora revenindu-le, la rândul lor, obligaţia de a depune o declaraţie, alături de documentele justificative, la organul fiscal local în a cărui rază teritorială se află imobilul.

Persoanele fizice care dobândesc sau construiesc o casă au 30 de zile la dispoziţie pentru a declara proprietatea

Potrivit art. 461 alin. (2) din Codul fiscal, valabil în 2016, în cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii şi datorează impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

Pentru clădirile nou construite, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:

  • pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;
  • pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;
  • pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş.

Atenţie: Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă o obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizaţie de construire.

În altă ordine de idei, obligativitatea depunerii declaraţiei de impunere, în acelaşi termen de30 de zile, revine şi celor care extind, îmbunătăţesc, desfiinţează parţial sau aduc altemodificări clădirilor deja existente (dacă acestea au dus la modificarea valorii impozabile cu cel puţin 25%).

Totodată, în cazul în care clădirea este reevaluată, iar această reevaluare determinăcreşterea sau diminuarea impozitului, proprietarul are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, în termen de 30 de zile de la data modificării respective.

Astfel, proprietarii de imobile care vor desfăşura vreuna dintre operaţiunile de mai sus în 2016 vor datora impozitul pe clădiri, determinat în noile condiţii, începând cu 1 ianuarie 2017.

Şi în cazul în care desfiinţează o clădire, proprietarul trebuie să depună o nouă declaraţie de impunere, în termen de 30 de zile de la data demolării sau distrugerii, urmând ca de la 1 ianuarie a anului următor sa nu mai datoreze impozit.

Ce amenzi riscă cei care nu vor depune declaraţiile de impunere, sau o vor face cu întârziere?

Codul fiscal stabileşte, la art. 493, că nedepunerea declaraţiilor fiscale de impunere, sau depunerea peste termen a acestora constituie contravenţii, care se sancţionează după cum urmează:

  • amenzi de la 70 la 279 de lei pentru cei care depăşesc termenul-limită de depunere a declaraţiei de impunere;
  • amenzi cuprinse între 279 şi 696 de lei pentru cei care nu depun declaraţia de impunere.

Notă: Cu amenzi similare (între 279 şi 696 de lei) vor fi sancţionaţi şi cei care refuză să furnizeze informaţii sau documente în vederea clarificării şi stabilirii reale a situaţiei fiscale.

Nici nu a fost adoptat bine Codul fiscal 2016 si deja este neconstitutional.In parte,cei drept

Curtea Constituțională a României (CCR) a decis marți ca fiind neconstituționale prevederile unui articol din Codul de procedură fiscală, stabilind că statul trebuie să plătească dobândă pentru toată perioada în care reține sumele pe care le are de restituit sau de rambursat contribuabililor.

fisc online formulare

contribuabililor”.

Dispozițiile art.70 din Ordonanța Guvernului nr.92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală la care se raportează prevederile art.124 alin. (1) din același cod au următorul conținut: „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate”.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.124 alin. (1) raportate la cele ale art.70 din Ordonanța Guvernului nr.92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale.

Curtea a reținut că normele criticate generează îmbogățirea fără justă cauză a statului în detrimentul patrimoniului contribuabilului ca urmare a imposibilității folosirii sumei de bani percepută nelegal și privarea persoanei de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata respectivei sume.

Această pierdere este direct proporțională cu durata indisponibilizării sumei plătite fără temei juridic pe perioada cuprinsă între data plății sumei nedatorate și data restituirii acesteia și are drept consecință încălcarea dreptului de proprietate al contribuabilului, consacrat de art.44 din Constituție.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal.

De la contabilitatea simpla la cea dubla: Ce trebuie sa faca PFA?

Conform dispozitiilor care vor intra in vigoare pe 1 martie 2015, PFA care conduc evidenta contabila pe baza regulilor contabilitatii in partida simpla vor putea trece la cotabilitatea in partida dubla de la inceputul exercitiului financiar ulterior celui in care au decis aceasta trecere.

Persoanele fizice infiintate dupa 1 martie vor putea opta pentru tinerea contabilitatii in partida dubla de la data infiintarii acestora.

De asemenea, persoanele fizice care vor opta pentru conducerea contabilitatii in partida dubla vor organiza si conduce contabilitatea proprie in baza reglementarilor contabile in vigoare, aplicabile operatorilor economici, pana la nivel de balanta de verificare, insa nu vor intocmi situatii financiare anuale. Evidenta contabila astfel tinuta va trebui sa permita determinarea informatiilor necesare pentru indeplinirea obligatiilor prevazute de legislatia in vigoare, se mentioneaza in ordinul MFP.

Cei care vor opta pentru contabilitatea in partida dubla vor intocmi Registrul-jurnal si Registrul-inventar.

Mai mult decat atat, PFA vor prelua, pe baza inventarului si a informatiilor privind creantele si datoriile, ca solduri initiale, la inceputul exercitiului financiar pentru care au optat sa treaca la conducerea contabilitatii in partida dubla, sumele din documentele intocmite pentru tinerea contabilitatii in partida simpla, respectiv din: Registrul-inventar, Registrul-jurnal de incasari si plati, fisa mijlocului fix, extras de cont si alte documente, se arata in noile prevederi.

Potrivit actului normativ, deschiderea conturilor de imobilizari, stocuri, creante, disponibilitati banesti si datorii, in vederea preluarii in contabilitatea in partida dubla a acestor elemente, se va efectua cu ajutorul contului 455 „Sume datorate actionarilor/asociatilor”. Prin exceptie de la functiunea acestui cont prevazuta in reglementarile aplicabile operatorilor economici, la trecerea de la contabilitatea in partida simpla la contabilitatea in partida dubla se vor efectua urmatoarele inregistrari:

  • in creditul contului 455 „Sume datorate actionarilor/ asociatilor” se vor inregistra soldurile conturilor de natura activelor (imobilizari, stocuri, creante, disponibilitati banesti);
  • in debitul contului 455 „Sume datorate actionarilor/ asociatilor” se vor inregistra soldurile conturilor de natura datoriilor.

Diferenta dintre valoarea activelor si valoarea datoriilor din contul 455 „Sume datorate actionarilor/asociatilor” se va reflecta in soldul acestuia, astfel:

  • sold creditor – cand valoarea activelor este mai mare decat valoarea datoriilor;
  • sold debitor – cand valoarea activelor este mai mica decat valoarea datoriilor.

Numarul de formulare utilizate pentru contabilitatea in partida simpla se reduce

Pe langa prevederile privind posibilitatea ca PFA sa conduca contabilitatea in partida dubla, Ordinul MFP nr. 170/2015 aduce o serie de noutati si in ceea ce priveste contabilitatea in partida simpla, inlocuind de luna viitoare Ordinul MFP nr. 1040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla de catre persoanele fizice.

Astfel, noile dispozitii reduc numarul de formulare utilizate de persoanele care conduc contabilitatea in partida simpla, de la 15 la 10. Concret, Nomenclatorul registrelor si formularelor financiar-contabile cuprinde:

  • Registrul-jurnal de incasari si plati;
  • Registrul-inventar;
  • Fisa mijlocului fix;
  • Factura;
  • Aviz de insotire a marfii;
  • Lista de inventariere;
  • Chitanta;
  • Chitanta pentru operatiuni;
  • Dispozitia de plata/incasare catre casierie;
  • Statul de salarii.

Pe noua lista nu se mai regases bonul de consum, fisa de magazie, lista de inventariere (pentru gestiuni global-valorice), chitanta pentru operatiuni in valuta, Registrul de casa (in valuta), borderourile de achizitie, jurnalul privind operatiuni diverse, fisa pentru operatiuni diverse, documentul cumulativ. In schimb au fost introduse factura, avizul de insotire a marfii, chitanta, chitanta pentru operatiuni, dispozitia de plata/incasare catre casierie, statul de salarii.

Totusi, recentele reglementari stabiles ca, in functie de necesitati, persoanele care conduc contabilitatea in partida simpla vor putea utiliza si alte formulare financiar contabile prevazute in Normele metodologice de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 3512/2008, precum si in alte acte normative.

Registrul-jurnal de incasari si plati si Registrul-inventar nu vor mai trebui parafate de ANAF

Ordinul care va intra in vigoare pe 1 martie elimina obligatia parafarii Registrului-jurnal de incasari si plati si a Registrului-inventar la ANAF.

In plus, structura celor doua documente se va modifica. Astfel, normele de intocmire si utilizare a Registrului-jurnal de incasari si plati vor cuprinde, spre deosebire de cele actuale, continutul incasarilor si continutul platilor aferente operatiunilor desfasurate.

Mai exact, incasarile din Registrul-jurnal de incasari si plati vor cuprinde:

  • sumele incasate din desfasurarea activitatii;
  • aporturile in numerar si prin conturi bancare facute la inceperea activitatii ori in cursul desfasurarii acesteia;
  • sumele primite sub forma de credite bancare sau de alte imprumuturi;
  • sumele primite ca despagubiri;
  • sumele primite sub forma de sponsorizari, mecenat sau donatii;
  • sumele primite reprezentand forme de sprijin cu destinatie speciala din fonduri externe nerambursabile (subventii);
  • alte sume incasate (de exemplu restituiri de impozite, taxe si penalitati).

In ceea ce priveste platile, acestea vor cuprinde:

  • platile efectuate in cadrul activitatii desfasurate in scopul realizarii de venituri;
  • sumele reprezentand restituirea aporturilor in numerar si prin conturi bancare;
  • sumele reprezentand rambursarea de credite bancare sau de alte imprumutiri;
  • alte plati efecutate (de exemplu penalitati, amenzi platite).

Totodata, va fi introdusa posibilitatea ca Registrul inventar sa se poata completa prin preluarea totalurilor din listele de inventariere a elementelor grupate dupa natura lor, se precizeaza in prevederile recent publicate in Monitorul Oficial.

In prezent, documentul se completeaza prin inscrierea tuturor elementelor patrimoniale inventariate.

Mai mult decat atat, formularul Registrul-inventar se va simplifica, prin mentinerea a 3 coloane din cele 10 cuprinse in actualele reglementari, respectiv numar criteriu, denumirea elementelor inventariate si valoarea de inventar.

Documentele justificative vor cuprinde si codul de inregistrare fiscala

Documentele justificative care se evidentiaza in contabilitatea in partida simpla angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit si trebuie sa contina ca element principal si codul de inregistarea fiscala atunci cand este cazul, lucru care nu era prevazut pana acum in legislatie. In aceste conditii, documentele justificative vor trebui sa cuprinda din 1 martie urmatoarele elemente principale:

  • denumirea documentului;
  • denumirea/numele si prenumele si, dupa caz, sediul/adresa persoanei care intocmeste documentul;
  • numarul documentului si data intocmirii acestuia;
  • codul de inregistrare fiscala (cand este cazul);
  • mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economico-financiare (cand este cazul);
  • continutul operatiunii economico-financiare si, atunci cand este necesar, temeiul legal al efectuarii acesteia;
  • datele cantitative si valorice aferente operatiunii economico-financiare efectuate; numele, prenumele si semnatura persoanei care a intocmit documentul, dupa caz;
  • alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.

Totodata, noile dispozitii stabilesc ca persoanele care conduc contabilitatea in partida simpla nu vor intocmi situatii financiare anuale.

In acelasi timp, elementele patrimoniale se vor evidentia in contabilitate la valoarea de intrare, respectiv la cost de achizitie, de productie sau la pretul pietei, in baza documentelor justificative care atesta dobandirea acestora

Aceleasi reguli prevad ca operatiunile efectuate in valuta se vor evidentia in contabilitate in moneda nationala, utilizandu-se cursul de schimb valutar de la data efectuarii operatiunii, adica cel comunicat de Banca Nationala a Romaniei, din ultima zi bancara anterioara operatiunii, disponibil ca informatie la momentul efectuarii operatiunii (incasare, plata, emitere de documente). Sumele aferente operatiunilor in valuta se vor inregistra in Registrul-jurnal de incasari si plati (cod 14-1-1/b) in lei, cu mentionarea in coloana de explicatii a valorii in valuta.

In legislatia in vigoare se mentioneaza ca evidenta contabila in partida simpla a operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta.

De asemenea, termenul legal de pastrare a documentelor justificative utilizate de persoanele care conduc contabilitatea in partida simpla se va reduce de la 10 la 5 ani, cu exceptia statelor de salarii care vor fi pastrate 50 de ani.

In ceea ce priveste arhivarea electronica a documentelor financiar-contabile, aceasta se va realiza cu respectarea conditiilor prevazute de Normele metodologice de intocmire si utilizare a documentelor financiarcontabile, aprobate prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 3512/2008.

Atentie:administratorul sau reprezentatul legal al unei firme poate fi obligat sa plateasca datoriile firmei

Conform Codului de procedura fiscala, raspund in solidar cu firma aflata in datorii anumite categorii de persoane care fac parte din acea firma. Insa in Codul de procedura fiscala nu se precizeaza cum vor raspunde persoanele respective in fata organelor fiscale. Totusi, clarificarile sunt cuprinse in Ordinul ANAF nr. 127/2014, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2014 si care a intrat in vigoare la aceeasi data.

Conform documentului, procedura raspunderii solidare difera in functie de persoanele asupra carora se aplica. Astfel, organul fiscal va intreprinde operatiuni specifice in functie de persoanele pe care le va verifica, care sunt clasificate dupa cum urmeaza:

  • persoane care raspund solidar pentru obligatiile de plata restante ale debitorului;
  • persoane care raspund solidar pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil;
  • persoane juridice care raspund solidar pentru obligatiile de plata restante aledebitorului declarat insolvabil sau insolvent daca, direct ori indirect,controleaza, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul.

Raspunderea solidara se determina in functie de faptele din care rezulta reaua-credinta

Ordinul ANAF nr. 127/2014 stabileste ca masura de angajare a raspunderii in solidar este aplicata de organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal, adica a firmei. Acestea sunt indreptatite sa ceara oricarui codebitor realizarea integrala a obligatiei fata de stat.

Insa pentru pentru a stabili persoanele fizice si/sau juridice asupra carora va aplica masura raspunderii solidare, organul fiscal va identifica, evalua si gestiona toate documentele relevante care vor sta la baza demararii procedurii. Mai exact, organul fiscal va realiza urmatoarele operatiuni:

  • stabilirea surselor de date si informatii;
  • consultarea bazelor de date detinute de catre organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal pentru a evidentia miscarile patrimoniale ale debitorului ce au avut loc intr‐o anumita  perioada de timp;
  • solicitarea de date si informatii de la persoane fizice sau juridice ori alte entitati, considerate utile de catre organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal, in demararea procedurii de atragere a raspunderii solidare;
  • analizarea datelor si informatiilor detinute de catre organul fiscal cu competente in executarea silita a debitorului principal;
  • individualizarea persoanelor fizice si/sau juridice, dupa caz, precum si stabilirea sumelor de bani care vor face obiectul demararii procedurii de atragere a raspunderii solidare.

Contributii arenda 2015:In noile dispozitii ale Codului Fiscal se prevede obligativitatea platii contributiei la sanatate si pentru veniturile obtinute din arendarea bunurilor, pe langa plata CASS pentru veniturile din inchirierea imobilelor si a camerelor in scop turistic.

In noile dispozitii ale Codului Fiscal se pervede obligativitatea platii contributiei la sanatate si pentru veniturile obtinute din arendarea bunurilor, pe langa plata CASS pentru veniturile din inchirierea imobilelor si a camerelor in scop turistic.

 

 

In situatia contribuabililor care realizeaza astfel de venituri, obligatia platii contributiei de asigurari sociale de sanatate cade in sarcina platitorului venitului care va retine contributia la sursa, prin aplicarea cotei de contributie asupra bazei de calcul determinata prin scaderea din venitul brut a cheltuielii deductibile de 25%, (procent aplicat la venitul brut).

Baza lunara de calcul a CASS este aceeasi ca si pentru celelalte tipuri de venituri din chirii, respectiv nu poate fi mai mica decat un salariu de baza minim brut pe tara, in conditiile in care veniturile din chirii reprezinta singurul venit asupra caruia se calculeaza contributia si nu poate fi mai mare de cinci salarii medii brute.

In cazul veniturilor din arendarea bunurilor agricole, contribuabilul nu trebuie sa indeplineasca nici o formalitate, intrucat obligatia retinerii, declararii si platii cade in sarcina platitorului venitului.

Fiscul propune o noua decizie de impunere
In conditiile in care stabilirea platilor anticipate cu titlu de CASS datorate de persoanele care realizeaza venituri din chirii se va realiza de catre organul fiscal competent, printr-o decizie de impunere, pe baza declaratiei de venit estimat/declaratiei privind venitul realizat.
Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) a lansat recent in dezbatere publica un proiect de ordin prin care aproba modelul si continutul acestui document.
Este vorba despre formularul 650 – “Decizie de impunere privind platile anticipate cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate pentru veniturile din cedarea folosintei bunurilor”, cod 14.13.02.15/cfb.
Potrivit ANAF, in decizia de impunere prin care se stabilesc platile anticipate, baza de calcul a CASS se va evidentia lunar, iar plata contributiei se va efectua trimestrial, in patru rate egale, pana la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Totodata, incadrarea in plafonul maxim al bazei lunare de calcul a CASS, respectiv valoarea a de cinci ori castigul salarial mediu brut – 11.490 lei, se va face de catre organul fiscal competent prin decizia de impunere privind platile anticipate.

In situatia contribuabililor care realizeaza astfel de venituri, obligatia platii contributiei de asigurari sociale de sanatate cade in sarcina platitorului venitului care va retine contributia la sursa, prin aplicarea cotei de contributie asupra bazei de calcul determinata prin scaderea din venitul brut a cheltuielii deductibile de 25%, (procent aplicat la venitul brut).

Baza lunara de calcul a CASS este aceeasi ca si pentru celelalte tipuri de venituri din chirii, respectiv nu poate fi mai mica decat un salariu de baza minim brut pe tara, in conditiile in care veniturile din chirii reprezinta singurul venit asupra caruia se calculeaza contributia si nu poate fi mai mare de cinci salarii medii brute.

Incredibil:Timbru de mediu esalonat;acciza esalonata:Restituirea Accizelor La Carburanţi Se Eşalonează Până În Decembrie 2019

Executivul a modificat, recent, Hotărârea de Guvern nr. 537/2014 privind condiţiile, procedura şi termenele de restituire ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al accizelor şi nivelul accizelor diferenţiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor.

H.G. nr. 906/2014, de modificare, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 779/2014, în vigoare începând cu 27 octombrie.

Pe fond, reţinem ca principale modificări:

  • Valabilitatea scheme de ajutor de stat sub forma restituirii sumelor, precum şi pentru plata efectivă în cadrul schemei de ajutor de stat, care curgea până la 31 martie 2019, a fost prelungită până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv.

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Avocat:Ce impozite si contributii sociale trebuie platite catre stat? Avocatul contribuabilului

Veniturile din profesii libere, realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere, sunt venituri din activitati independente si cuprind veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfasurate in mod independent, in conditiile legii, se mentioneaza inGhidul fiscal al contribuabililor care realizeaza venituri din profesii libere din Romania, publicat recent pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF).

 

 

Potrivit acestui document, persoanele care realizeaza aceste categorii de venituri suntobligate sa depuna, la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi au sediul de desfasurare a activitatii, formularul 070 – „Declaratie de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere”.

Daca activitatea se desfasoara in cadrul unor asocieri sau alte entitati fara personalitate juridica, contribuabilii au obligatia depunerii, la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi are asocierea sediul de desfasurare a activitatii, formularul 010 – „Declaratie de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica”.

Dupa ce se vor inregistra fiscal prin unul din cele doua formulare, organul fiscal va atribui codul de inregistrare fiscala, se arata in documentul ANAF.

Important! Declaratia de inregistrare se completeaza cu ocazia primei inregistrari fiscale, de regula cu ocazia infiintarii si se depune in termen de 30 de zile de la data infiintarii potrivit legii.

In cazul in care intervin modificari ulterioare datelor din declaratia de inregistrare fiscala, acestea trebuie aduse la cunostinta organului fiscal competent, in termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea si depunerea declaratiei de mentiuni, respectiv a formularului 070 sau a formularului 010, dupa caz, informeaza Fiscul.

Mai mult decat atat, in cazul modificarilor intervenite in datele declarate initial si inscrise in certificatul de inregistrare fiscala, contribuabilii depun, odata cu declaratia de mentiuni, si certificatul de inregistrare fiscala, pentru anularea acestuia si eliberarea unui nou certificat. Declaratia de mentiuni este insotita de documente care atesta modificarile intervenite.

In ghidul ANAF se mentioneaza ca la incetarea conditiilor care au generat inregistrarea fiscala, contribuabilii sunt obligati sa predea organelor fiscale, in vederea anularii, certificatul de inregistrare fiscala, odata cu depunerea declaratiei de mentiuni.

Declaratiile se depun in format hartie, direct la registratura organului fiscal sau la oficiul postal, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

Pe langa formularele de inregistrare, contribuabilii care obtin venituri din profesii libere sunt obligati sa depuna la Fisc si un formular pentru castigurile realizate. Astfel, in ghidul ANAF se arata ca aceasta categorie de contribuabili trebuie sa depuna formularul 220 -„Declaratie privind venitul estimat/norma de venit”, in termen de 15 zile de la data inceperii activitatii, la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi au domiciliul.

Cei care in anul anterior, au realizat pierderi, si cei care, au realizat venituri pe perioade mai mici decat anul fiscal, precum si cei care, din motive obiective, estimeaza ca vor realiza venituri care difera cu cel putin 20% fata de anul fiscal anterior au obligatia depunerii formularului 220 pana la data de 25 mai a anului de impunere, odata cu declaratia privind venitul realizat. Acesta se depune in format hartie, direct la registratura organului fiscal sau la oficiul postal, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

Cand se efectueaza platile anticipate cu titlu de impozit?

Potrivit ghidului recent publicat pe site-ul ANAF, platile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursa de venit, luandu-se ca baza de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat in anul precedent, dupa caz, prin emiterea unei decizii care se comunica contribuabililor. La stabilirea platilor anticipate se utilizeaza cota de impozit de 16%.

Aceste plati se efectueaza in patru rate egale, pana la data de 25 inclusiv a ultimei lunidin fiecare trimestru, iar plata impozitului anual se efectueaza potrivit deciziei de impunere.

„In cazul impunerilor efectuate dupa expirarea acestor termene de plata, contribuabilii au obligatia efectuarii platilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plata al anului precedent”, se precizeaza in ghidul citat.

Sumele care reprezinta plati anticipate se achita direct la sediul organului fiscal competent sau la unitatile bancare, prin ordin de plata.

Fiscul atentioneaza ca daca in cursul anului fiscal contribuabilii isi inceteaza activitatea sau isi suspenda temporar activitatea, atunci acestia sunt obligati sa depuna la organul fiscal „Declaratia privind venitul estimat/norma de venit”, insotita de documente justificative, in termen de 15 zile de la data producerii evenimentului, pentru recalcularea platilor anticipate.

Totodata, contribuabilii care realizeaza venituri din profesii libere sunt obligati sa depunaformularul 200 – „Declaratia privind venitul realizat” la organul fiscal in a carui raza au domiciliul, pana la data de 25 mai inclusiv a anului urmator celui de realizare a venitului.

Formularul se depune, pe suport hartie, direct la registratura organului fiscal sau la oficiul postal, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin mijloace electronice de transmitere la distanta ca metoda alternativa de depunere a declaratiilor.

In acelasi document se arata ca impozitul anual datorat se stabileste de organul fiscal competent pe baza declaratiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil. Impozitul anual datorat se inscrie in decizia de impunere.

„Diferentele de impozit ramase de achitat conform deciziei de impunere anuale se platesc in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeaza si nu se datoreaza dobanzi si penalitati”, informeaza ANAF.

CAS si CASS sunt obligatorii pentru cei care obtin venituri din profesii libere

Contribuabilii care realizeaza venituri din profesii libere au obligatia de a plati contributii sociale obligatorii la bugetul general consolidat, se arata in ghidul publicat recent de Fisc.

Declararea veniturilor pentru stabilirea contributiilor de asigurari sociale (CAS) se realizeaza prin completarea si depunerea formularului 600 – „Declaratia privind venitul asigurat la sistemul public de pensii”.

„Venitul declarat constituie baza lunara de calcul pentru stabilirea obligatiilor lunare de plata reprezentand contributie de asigurari sociale, pe care contribuabilii sunt obligati sa le efectueze in cursul anului, ca plati anticipate. Plata se efectueaza trimestrial, in patru rate egale, pana la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru”, se arata in ghidul ANAF.

Conform documentului citat, formularul 600 se depune anual, pana la data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se datoreaza CAS.

Contribuabilii care incep o activitate in cursul anului au obligatia completarii si depunerii formularului in termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

De asemenea, contribuabilii al caror venit ramas dupa deducerea din venitul total realizat a cheltuielilor efectuate in scopul realizarii acestui venit este sub 35% din castigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, NUdatoreaza CAS in anul urmator.

Stabilirea obligatiilor de plata privind contributiile de asigurari sociale se realizeaza, potrivit ANAF, de catre organul fiscal competent, prin decizia de impunere.

De cealalta parte, declararea veniturilor pentru stabilirea contributiilor de asigurari sociale de sanatate (CASS) se realizeaza prin depunerea declaratiei de venit estimat/norma de venit, sau a declaratiei privind venitul realizat. Platile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, prin decizie de impunere, iar plata se efectueaza trimestrial, in patru rate egale, pana la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Stabilirea obligatiilor anuale de plata a contributiei de asigurari sociale de sanatate, se realizeaza de catre organul fiscal competent, prin decizia de impunere.

Obligatia anuala de plata a contributiilor de asigurari sociale de sanatate nu poate fi mai mica decat un salariu de baza minim brut pe tara, daca venitul din din profesii libere este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, atentioneaza Fiscul.

Organul fiscal competent stabileste sumele datorate fata de platile anticipate si efectueaza incadrarea in plafonul minim prevazut de lege, dupa depunerea declaratiei privind venitul realizat.

Totodata, plata contributiei de asigurari sociale de sanatate stabilita prin decizia de impunere anuala se efectueaza in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei.

Contributiile sociale datorate de persoanele fizice se achita, conform documentului citat, la unitatile Trezoreriei Statului in raza carora se afla adresa unde isi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu.

Exceptie de la regulile privind CAS fac persoanele care realizeaza venituri din profesii libere, si care obtin in acelasi timp venituri din salarii sau asimilate salariilor si orice alte venituri din desfasurarea unei activitati dependente, venituri din pensii si venituri sub forma indemnizatiilor de somaj, asigurate in sistemul public de pensii, persoanele asigurate in sisteme proprii de asigurari sociale neintegrate in sistemul public de pensii, care nu au obligatia asigurarii in sistemul public de pensii, precum si persoanele care au calitatea de pensionari ai acestor sisteme. Toate aceste persoane NU datoreaza CAS asupra veniturilor din profesii libere.

Ce formulare trebuie sa depuna platitorii de TVA?

Contribuabilii care realizeaza venituri din profesii libere se inregistreaza in scopuri de TVA in doua situatii, cuprinse in ghidul ANAF:

  • prin optiune;
  • prin depasirea plafonului de scutire de 220.000 lei prevazut in Codul fiscal.

Pentru inregistrarea in scopuri de TVA, contribuabilii care isi desfasoara activitatea individual, depun la organul fiscal competent pe raza caruia isi au sediul activitatii „Declaratia de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoanele fizice romane” (formularul 070) completand in mod corespunzator rubrica „Date privind vectorul fiscal”, sectiunea TVA.

Daca activitatea se desfasoara in cadrul unor asocieri sau alte entitati fara personalitate juridica, atunci contribuabilii au obligatia depunerii, la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi are asocierea sediul de desfasurare a activitatii, „Declaratia de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica” (formularul 010).

In urma analizei informatiilor cuprinse in declaratia fiscala si in documentele anexate acestei declaratii, organul fiscal emite „Decizia privind inregistrarea in scopuri de TVA”, precum si codul de inregistrare fiscala in scopuri de taxa pe valoare adaugata, dupa caz, informeaza ANAF.

Potrivit documentului publicat recent pe pagina de internet a Fiscului, contribuabilii inregistrati in scopuri de TVA, au obligatia sa depuna la organul fiscal competent, la termenele prevazute de lege urmatoarele declaratii fiscale, dupa caz:

  • Decont de taxa pe valoarea adaugata (formularul 300) – lunar/trimestrial;
  • Declaratie informativa privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national (formularul 394) – lunar/trimestrial;
  • Declaratie informativa privind livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate in anul … (formularul 392A) – anual;
  • alte declaratii fiscale prevazute de lege, in functie de situatia specifica.

Contabilitatea trebuie organizata si condusa in partida simpla

Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente sunt obligati sa organizeze si sa conduca contabilitate in partida simpla, cu respectarea reglementarilor in vigoare privind evidenta contabila, si sa completeze Registrul-jurnal de incasari si plati, Registrul-inventar si alte documente contabile prevazute de legislatia in materie, se mentioneaza in documentul publicat recent de Fisc.

Acestia trebuie sa aiba in vedere faptul ca Registrul-jurnal de incasari si plati si Registrul-inventar au regim de inregistrare la organele fiscale. Inainte insa de depunerea lor la organele fiscale, acestea se numeroteaza, se snuruiesc si se parafeaza.

In ceea ce priveste evidenta taxei pe valoarea adaugata colectate, aceasta se tine cu ajutorul Jurnalului pentru vanzari. In acest jurnal se inregistreaza pe baza de documente (facturi fiscale, bonuri de comanda-chitanta etc.) valoarea bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate si taxa pe valoarea adaugata aferenta.

In schimb, evidenta taxei pe valoarea adaugata deductibile se tine cu ajutorul Jurnalului pentru cumparari, in care se inregistreaza pe baza de documente (facturi fiscale, bonuri de comanda-chitanta, monetare etc.) valoarea cumpararilor de bunuri si/sau a serviciilor prestate de terti si taxa pe valoarea adaugata aferenta.

De asemenea, potrivit Fiscului, contribuabilii pot detine registrul unic de control in functie de optiunea acestora.

Contribuabilii care nu-si indeplinesc obligatiile risca amenzi de maximum 3500 lei

Contribuabilii care nu depun la termen declaratiile fiscale risca amenzi care pot ajunge pana la 3500 de lei, dupa cum se precizeaza in ghidul ANAF.

Astfel, nedepunerea la termenele prevazute de lege a formularelor 010 – „Declaratie de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, 070 – „Declaratie de inregistrare fiscala/Declaratie de mentiuni pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere”, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice/asocieri si alte entitati fara personalitate juridica.

Totodata, daca nu sunt depuse la termen formularelor 220 – „Declaratia privind venitul estimat/norma de venit”, 200 – „Declaratie privind veniturile realizate din Romania”, 600 – „Declaratie privind venitul asigurat la sistemul public de pensii”, atunci contribuabilii risca amenzi cuprinse intre 50 lei si 500 lei.

Pentru nedepunerea formularul 392A – „Declaratie informativa privind livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate in anul …”, amenzile sunt de la 500 lei la 1.000 lei.

In schimb, nedepunerea la termenele prevazute de lege a formularului 394 – „Declaratie informativa privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national” se sanctioneaza mai drastic, cu amenzi cuprinse intre 2000 lei la 3500 lei.

Articolul 209 din Codul de procedură fiscală stabileşte organul competent să soluţioneze contestaţiile

– deciziilor de impunere;
– a actelor administrativ-fiscale asimilate deciziilor de impunere;
– deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală;
– a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi
– împotriva deciziei de reverificare.

Pune telefonul pe mine!
Pune telefonul pe mine!

Prin modificările aduse de O.U.G. nr. 8/2014, iată care sunt organele competente şi noile praguri în bani avute în vedere:

a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale (fostele direcţii generale) ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane de lei – faţă de limita anterioară de 3 milioane lei –, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;

b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane de lei – faţă de limita anterioară de 3 milioane lei –, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;

c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 5 milioane de lei sau mai mare – faţă de cuantumul anterior de 3 milioane lei sau mai mare –, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale de inspecţie/control, indiferent de cuantum.

Fotografii, inregistrari audio-video sau date si informatii aflate in orice mediu de stocare vor putea constitui dovezi prin care contribuabilii au posibilitatea de a justifica situatia lor fiscala

Noile mijloace sunt supuse unor criterii esentiale pentru acceptarea lor ca probe in fata autoritatilor fiscale: sa nu fie obtinute prin incalcarea legii sau a bunelor moravuri si sa fie autentice. Aceste conditii impiedica o administrare abuziva a unei astfel de probe, asigurand respectarea unor valori fundamentale precum dreptul la intimitate, dreptul la viata privata, dreptul la inviolabilitatea corespondentei. In acelasi timp, daca proba nu poate fi verificata din punct de vedere al autenticitatii, ea nu va putea fi folosita.

Intr-un exemplu concret, organele fiscale ar putea lua in considerare ca proba planse fotografice prezentate de o societate, in dovedirea faptului ca scopul pentru achizitionarea unui teren a fost realizarea unui ansamblu rezidential, insa nu ar trebui sa tina cont de o inregistrare telefonica efectuata fara autorizare de o terta persoana, prin care administratorul societatii comunica unui membru al familiei ca intentioneaza sa foloseasca terenul in alt scop decat pentru dezvoltarea unui ansamblu rezidential pe un teren pretins achizitionat in acest scop.

Asadar, mijloacele materiale la care am facut referire anterior ar putea reprezenta un mijloc de proba suplimentar util, aflat la indemana organelor fiscale pentru activitatea de inspectie fiscala, dar si la indemana contribuabilului pentru dovedirea faptelor sau actelor care au stat la baza declaratiilor sale.

Impozitul forfetar reintrodus .Cui profita acest impozit forfetar?

Raportul cu amendamente admise si un amendament respins a fost adoptat cu 74 voturi pentru, 47 impotriva si nicio abtinere. In ceea ce priveste proiectul de lege, acesta a fost adoptat cu 71 voturi pentru, 51 impotriva si o abtinere.

In raportul Comisiei de buget-finante se arata ca au fost formulate mai multe amendamente la proiectul de lege, printre care si schimbarea denumirii impozitului forfetar in ‘impozit specific’.

Potrivit amendamentelor adoptate, platitori ai impozitului specific unor activitati sunt persoanele juridice române care la data de 31 decembrie a anului precedent indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: au inscrisa principala sau secundara un dintre urmatoarele codurile CAEN 4520 – intretinerea si repararea autovehiculelor, 5510 – hoteluri si alte facilitati de cazare pentru vacante si perioade de scurta durata, 5530 – parcuri pentru rulote, campinguri si tabere, 5590 – alte servicii de cazare, 5610 – restaurante, 5621 – activitati de alimentatie (catering) pentru evenimente, 5629 – alte servicii de alimentatie, 5630 – baruri si alte activitati de servire a bauturilor; au realizat, conform datelor din situatiile financiare anuale/raportarilor contabile anuale, o cifra de afaceri anuala neta de pâna la 50 milioane euro, echivalent in lei, sau detin active totale care nu depasesc echivalentul in lei a 43

milioane euro, calculate la cursul de schimb valabil la inchiderea exercitiului financiar precedent celui pentru care se datoreaza impozitul; au pondere, in total venituri, de peste 70% a veniturilor obtinute din desfasurarea corespunzatoare codurilor CAEN; au un numar mediu anual de salariati mai mic de 350 si nu se afla in dizolvare, potrivit Legii.

Ce prevederi găsim în Codul fiscal despre regimul ambalajelor

Ce prevederi găsim în Codul fiscal despre regimul ambalajelor

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/5YjEMv2BZgy

Ce prevederi găsim în Codul fiscal despre regimul ambalajelor

În cele ce urmează găsiţi o sinteză a principalelor referiri la regimul ambalajelor, astfel cum se regăseşte tratat tematic în Codul fiscal.

Calculul profitului impozabil. Cheltuieli

 

Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri, între altele, şi cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către contribuabil.

Amortizarea fiscală

 

Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării. Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii de containere sau ambalaje, care circulă între contribuabil şi clienţi, se recuperează prin deduceri de amortizare, prin metoda liniară, pe durata normală de utilizare stabilită de contribuabilul care îşi menţine dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.

Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei. Livrarea de bunuri

 

Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparţinând activităţii sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepţia non-transferurilor. Potrivit precizărilor din Ordinul MFP nr. 3417/2009, publicat în Monitorul oficial nr. 914/2009, dacă partea/părţile cocontractantă/cocontractante din România realizează evaluări sau lucrări asupra bunurilor mobile corporale, se consideră că orice bun încorporat în produsul prelucrat, ambalajele sau alte bunuri utilizate în legătură directă cu produsul prelucrat sunt accesorii serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca livrări de bunuri, ci ca fiind parte a serviciului prestat.

Locul prestării de servicii

 

Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana îşi are sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

Normele de aplicare a Codului fiscal prevăd, în legătură cu aceste dispoziţii, că ambalajele sau alte bunuri utilizate, în legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost realizate lucrări ori evaluări, sau bunurile încorporate în acestea, sunt accesorii serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca livrări de bunuri separate, ci ca fiind parte a serviciului prestat. În situaţia în care pe teritoriul României se efectuează lucrări şi evaluări ale bunurilor mobile corporale de origine comunitară, persoana care primeşte bunurile în vederea realizării lucrărilor trebuie să înscrie bunurile în registrul bunurilor primite, iar beneficiarul persoană impozabilă stabilit în România, care trimite bunuri mobile corporale pentru a fi efectuate lucrări sau evaluări într-un alt stat membru, va ţine evidenţa bunurilor cu ajutorul registrului nontransferurilor.

Baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării

 

Potrivit art. 137 alin (3) Cod fiscal, baza de impozitare nu cuprinde şi valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără facturare. În legătură cu aceste dispoziţii, Normele precizează că ambalajele care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi prin schimb, fără facturare, nu se includ în baza de impozitare a taxei, chiar dacă beneficiarii nu deţin cantităţile de ambalaje necesare efectuării schimbului şi achită o garanţie bănească în schimbul ambalajelor primite.


TVA la încasare” nu mai este obligatoriu pentru firmele cu cifra de afaceri de până la 500.000 euro

„TVA la încasare” nu mai este obligatoriu pentru firmele cu cifra de afaceri de până la 500.000 euro

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/J2yXPRRsTeg

TVA la încasare” nu mai este obligatoriu pentru firmele cu cifra de afaceri de până la 500.000 euro

De la 1 ianuarie 2014, sistemul TVA la încasare a devenit opțional, astfel încât firmele cu cifra de afaceri de până în 500.000 de euro, care până acum îl aplicau obligatoriu pot decide să nu se mai supună acestor reguli. Cum trebuie să se procedeze pentru a renunța la sistem?

Modificarea Codului fiscal este prevăzută în OUG nr. 111/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 809, din 19 decembrie. Noile reglementări fiscale permit contribuabililor să decidă dacă vor sau nu să aplice sistemul TVA la încasare.

Astfel, conform art. II din OUG nr. 111/2013, începând din 1 ianuarie 2014, contribuabilii care aplică în acest moment sistemul de TVA la încasare au la dispoziție două variante:

1. Continuă aplicarea TVA la încasare, dacă îndeplinesc condițiile de eligibilitate

În această situație ei nu trebuie să depună nicio notificare, Fiscul considerând că au optat pentru continuarea aplicării sistemului

2. Solicită să nu mai aplice sistemul TVA la încasare

Contribuabilii pot opta pentru a nu mai aplica sistemul TVA la încasare oricând în cursul anului 2014 prin depunerea unei notificări la Fisc pentru a fi radiați din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare.

Concret, cei care vor să renunțe acum la TVA la încasare trebuie să depună la Fisc formularul 097, care a fost modificat de Fisc prin Ordinul nr. 3884/3013 pentru a permite opțiunea. Până acum, notificarea putea fi depusă pentru a renunța la sistemul de TVA la încasare numai de către contribuabilii care nu mai îndeplineau condițiile de eligibilitate. Prin modificarile operate de ANAF, în notificare a fost inclus un nou câmp, care permite renunțarea la sistem prin opțiune, chiar dacă contribuabilul îndeplinește condițiile de eligibilitate. Noul model al notificării 097 a fost publicat de Fisc pe pagina sa de internet, iar ordinul care îl aprobă – Ordinul ANAF nr. 3884/3013 – a fost trimis spre publicare în Monitorul Oficial, însă nu a apărut încă în buletinul oficial al statului român. Chiar dacă nu a apărut oficial în Monitor, formularul este definitiv, din moment ce a fost trimis la publicare, iar ANAF l-a și trecut în lista sa cu formulare actualizate.

Potrivit lui Bogdan Costea, expert contabil la Viboal FindEx, formularul poate fi depus oricând, între 1 si 25 ale lunii, pentru a renunța la sistemul de TVA la încasare. Totuși, depunerea notificării nu înseamnă ca firmele vor putea renunța la sistem imediat. Conform Codului fiscal, sistemul de TVA la încasare nu se va mai aplica începând cu prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care s-a depus notificarea.

Practic, dacă depuneți notificarea în luna ianuarie, nu veți mai aplica TVA la încasare de la 1 februarie – dacă plătiți și declarați TVA lunar (aveți ca perioadă fiscală luna calendaristică) și 1 aprilie – dacă plătiți și declarați TVA trimestrial (aveți ca perioadă fiscală trimestrul).

Renunți sau rămâi cu TVA la încasare? La ce să fii atent

„În opinia mea, pentru a decide dacă este sau nu avantajos acest sistem, ar trebui analizat domeniul de activitate al companiei și termenele de plată aplicate de aceasta cu furnizorii și clienții. De exemplu, pentru companiile care activează în comerțul cu bunuri și unde termenele de plată sunt destul de extinse, se poate dovedi benefic acest sistem întrucât nu mai există o condiționare de plată a TVA la 90 de zile. Practic TVA se va colecta și vira la stat, în momentul în care se încasează și facturile de la clienți. Bineînțeles, în acelasi timp, sistemul va încuraja companiile să își plătească și furnizorii pentru a putea beneficia de dreptul de deducere a TVA la achiziții. Oarecum îi va responsabiliza pe antreprenori în ceea ce privește plata furnizorilor”, a explicat Bogdan Costea.

Specialistul a precizat că, pentru a lua această decizie, firmele ar trebui să ia in calcul și sistemul de TVA pe care îl aplică clienții cu care acestea lucrează  (cel obișnuit sau cel la încasare).

„Astfel, în măsura în care clientul este o companie mare care nu poate aplica acest sistem, iar majoritatea furnizorilor sunt companii care aplică acest sistem, atunci se poate exercita o presiune financiară destul de mare asupra clientului întrucât acesta va colecta TVA la facturare, dar va deduce la plată, aspect ce se poate dovedi nebenefic și care poate conduce la decizia clientului de a colabora doar cu furnizori care nu aplică acest sistem”, a adăugat Costea.


Modificări fiscale importante în 2014

Modificări fiscale importante în 2014

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/aJ32jkFBrMj

Modificări fiscale importante în 2014

 

Din 1 ianuarie 2014, Codul Fiscal cuprinde o serie de modificări privind impozitarea profitului, sponsorizărilor, veniturilor la microîntreprinderi, TVA, accize, construcţii speciale şi redevenţe. Vă prezentăm în continuare schimbările aplicate  și un calendar al obligațiilor fiscale care nu trebuie uitate.

Scumpiri din cauza modificării metodei de calcul a accizei

Introducerea unei accize suplimentare de 7 eurocenţi pe lei pe litrul de carburanţi, atât pentru benzină, cât şi pentru motorină, a fost amânată până la 1 aprilie. Carburanţii nu au scăpat însă de o scumpire, cu 9 bani/litru, de la 1 ianuarie 2014.

 Prețul ţigărilor s-a majorat cu 50 de bani pachetul, după ce s-a luat decizia schimbării metodei de calcul a accizei, carenu mai ia în calcul nivelul cursului de pe 1 octombrie anul precedent, ci, dacă acesta e mai mic, nivelul cursului din urmă cu doi ani la 1 octombrie, actualizat cu rata medie a inflației din septembrie anul precedent. Pentru 2014, cursul utilizat va fi de 4,5223 lei/euro, indexat cu o inflație de 4,77%, și nu cursul de 4,4485 lei/euro de pe 1 octombrie 2013, care s-ar fi folosit pe vechile reguli.

Potrivit unei Ordonanţe de urgenţă publicate în Monitorul Oficial, cetăţenii români care câştigă despăgubiri în urma unor procese cu statul vor primi sumele în totalitatea doar dacă nu înregistrează datorii la buget. În caz contrar, banii din deciziile definitive ale instanţelor vor fi viraţi după compensarea cu impozitele sau taxele neplătite de persoana în cauză.

TVA la încasare devine opţional

De la 1 ianuarie 2014, TVA-ul la încasare devine opţional şi pentru firmele a căror cifră de afaceri în anul calendaristic precedent nu a depăşit plafonul de 2,25 milioane de lei. Cifra de afaceri luată în calcul pentru acest plafon include valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii taxabile şi/sau scutite de TVA, precum şi a operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră a fi în străinătate. Pot opta pentru TVA la încasare şi firmele cu sediul activităţii în România care se înregistrează în scopuri de TVA în cursul anului, începând cu data înregistrării.

Colectarea TVA la 90 de zile nu mai e obligatorie

Obligaţia colectării TVA la 90 de zile pentru facturile de livrări de bunuri/prestări de servicii în cadrul sistemului de TVA la încasare a fost abrogată, în condiţiile în care această obligaţie încălca principiul neutralităţii TVA, iar România risca declanşarea procedurii de infrigement împotriva sa. Taxa devine exigibilă pentru contribuabilii care optează pentru TVA la încasare la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii.

Reduceri la baza impozabilă şi scutiri de TVA

Refacturările de asigurări efectuate de societăţle de leasing, respectiv sumele încasate în contul unui client sunt scutite de TVA. Baza împozabilă a TVA se reduce în urma desfiinţării contractului sau în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori preţul bunurilor/serviciilor. Baza se reduce şi ca urmare a desfiinţării totale sau parţiale a contractului, fie prin acordul scris al părţilor, fie prin arbitraj, fie ca urmare a deciziei instanţei. Nu se ajustează TVA pentru bunurile furate, distruse sau pierdute, justificate în mod corespunzător. Pentru bunurile furate nu mai e necesară atestarea furtului printr-o decizie a instanţei.

Bonuri fiscale

O măsură cu aplicare limitată, până la 31 decembrie 2014, este renunţarea la declararea bonurilor fiscale de valoare mică (sub 100 euro). Acestea vor fi considerate, de la 1 ianuarie, facturi simplificate şi nu vor mai fi trecute în declaraţia informativă 394 privind achiziţiile si livrările pe teritoriul național. Scutite de la raportare sunt şi facturile emise prin autofacturare.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

– nu mai aplică sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor contribuabilii care realizează venituri din consultanţă şi management dacă ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în total venituri este peste 20%;

– s-au eliminat din baza de impunere veniturile reprezentând diferenţele de curs valutar şi a reducerilor comerciale acordate ulterior facturării.

Eşalonări pentru beneficiari de fonduri UE

Contribuabilii care au de încasat sume certe, lichide şi exigibile de la autorităţile care gestionează fonduri europene, neîncasate la scadenţă, dacă au de achitat către bugetul de stat, în aceeaşi perioadă, impozite şi taxe vor putea obţine eşalonări la plată și scutiri pentru sumele accesorii. Condiţia: să renunţe să solicite dobânzi şi penalităţi de întârziere de la autorităţile publice. Pot fi beneficiari atât cei care au obţinut fonduril UE nerambursabile, cât şi partenerii beneficiarilor.

Impozit de 1,5% pe construcţiile speciale

Companiile vor plăti, începând din 2014, un impozit anual de 1,5% aplicat la valoarea contabilă brută a tuturor construcţiilor speciale, altele decât clădirile pentru care se plătesc deja impozite locale pe proprietate. Impozitul se achită în doua rate egale, în datele de 25 mai şi respectiv 25 septembrie.. Companiile vor trebui să îşi reevalueze toate construcţiile, pentru a evita majorarea impozitelor pentru activele nereevaluate în ultimii trei ani, similar impozitului la taxele locale.

Prin noul act normativ, se instituie un nou impozit asupra valorii construcţiilor, altele decât clădirile pentru care se datorează impozit pe clădiri potrivit Codului Fiscal.

Contribuabili care datorează impozitul pe construcţii speciale sunt:

– persoanele juridice române; persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România; persoanele juridice cu sediu social în România înfiinţate potrivit legislaţiei europene;

Fac excepţie: institutele naţionale de cercetare-dezvoltare; instituţiile publice; asociaţiile, fundaţiile şi celelalte persoane juridice fără scop patrimonial.

Baza impozabilă este reprezentată de valoarea construcţiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior, evidenţiată contabil în soldul debitor al conturilor corespunzătoare construcţiilor, din care se scade:

– valoarea clădirilor, inclusiv valoarea lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere pentru clădirile închiriate, luate în concesiune, aflate în administrare ori în folosinţă, pentru care se datorează impozit pe clădiri, conform Titlului IX din Codul Fiscal, de către contribuabil sau proprietar, după caz;

– valoarea lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere pentru construcţiile, aflate sau care urmează să fie trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ teritoriale;

– valoarea construcţiilor reprezentând terase pe arabil, plantaţii pomicole şi viticole conform subgrupei 1.2.9. din grupa 1 a Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările ulterioare.

Această deducere din baza impozabilă a avut în vedere evitarea dublei impuneri şi stimularea agenţilor economici care administrează construcţii din domeniul public de a continua efectuarea de lucrări de consolidare, modernizare sau extindere.
Construcţiile pentru care se va plăti noul impozit de la 1 ianuarie 2014 sunt cele prevăzute în grupa 1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările ulterioare.
Astfel, acest impozit se aplică pentru construcţii precum centrale hidroelectrice, staţii şi posturi de transformare, staţii de conexiuni, centrale termoelectrice şi nuclearo-electrice, piste şi platforme, sonde de ţiţei, gaze şi sare, rampe de încărcare-descărcare, coşuri de fum şi turnuri de răcire, iazuri pentru decantarea sterilului, heleştee, iazuri, bazine; ecluze şi ascensoare; baraje, jgheaburi pentru piscicultură, infrastructura transport feroviar, infrastructura drumuri: alei, străzi, autostrăzi, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne, semne de circulaţie, marcaje etc.), linii şi cabluri aeriene de telecomunicaţii (stâlpi, circuite, cabluri, traverse, console), platforme, turnuri şi piloni metalici pentru antene de radiofonie, telefonie mobilă, radio, tv, lacuri artificiale de acumulare, construcţii pentru transportul energiei electrice, canale de irigaţii.

Declararea şi plata se fac astfel:

– cota este de 1,5%;

– impozitul asupra valorii construcţiilor se datorează începând cu 1 ianuarie 2014 iar calculul şi declararea acestuia se efectuează de către contribuabili anual, până la data de 25 mai, inclusiv, a anului pentru care se datorează impozitul;

– plata se efectuează în două rate egale, până la data de 25 mai şi 25 septembrie, inclusiv.


Care sunt obligaţiile fiscale ce trebuie depuse

Care sunt obligaţiile fiscale ce trebuie depuse

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/4t6MtbrLNe6

Care sunt obligaţiile fiscale ce trebuie depuse

Contribuabilii trebuie să îndeplinească trei obligaţii fiscale până luni, 11 martie 2013, prezentate în articolul de faţă, împreună cu formularele aferente, care pot fi descărcate spre consultare şi instrucţiunile de completare, după caz.

Formularul 096

În primul rând, persoanele impozabile, înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, care nu au depăşit plafonul de scutire şi care doresc să fie scoase din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA trebuie să depună la ANAF formularul 096 – Declaraţia de menţiuni privind anularea înregistrării în scopuri de TVA în cazul persoanelor impozabile.

Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente, în raza cărora sunt arondaţi contribuabilii, între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă în conformitate cu prevederile art. 1561 din Codul Fiscal.

Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate

De asemenea, avem în vedere şi plata taxei pentru serviciile de reclamă şi publicitate. Aceasta se datorează de la data intrării în vigoare a contractului de prestări servicii şi se plăteşte lunar de către prestatorul serviciului de reclamă şi publicitate, la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea prestatorul, pe toată durata desfăşurării contractului, până la data de 10 a lunii următoare datorării taxei.

Contribuabilii care trebui să achite această obligaţie fiscală sunt reprezentaţi de orice persoană care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România, în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale.

Taxa hotelieră

O altă obligaţie fiscală este reprezentată de plata taxei hoteliere, unităţile de cazare având obligaţia de a vărsa taxa hotelieră la bugetul local, lunar, până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanele care au plătit cazarea.

Este necesară, astfel, depunerea declaraţiei-decont privind sumele încasate reprezentând taxa hotelieră. Unităţile de cazare au obligaţia de a depune lunar o declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, până la data stabilită pentru fiecare plată a taxei hoteliere, inclusiv.


Creanţe şi obligaţii fiscale

Creanţe şi obligaţii fiscale

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/JcWPUG8C6TD

Creanţe şi obligaţii fiscale

Ne referim la dispoziţiile generale pe această temă, astfel cum sunt tratate în Codul de procedură fiscală, în urma recentelor modificări aduse Codului prin O.U.G. nr.39/2010, O.U.G. nr.88/2010, O.U.G. nr. 54/2010 şi O.G. nr.29/2011.

Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Din aceste raporturi rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:

– dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creanţe fiscale principale;

– dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii (reglementare modificată prin O.U.G. nr.39/2010, în vigoare de la 1 iulie 2010).

 În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptăţit să solicite stingerea obligaţiei fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului.

În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Prin obligaţii fiscale se înţelege:

– obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

– obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

– obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

– obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii (reglementare modificată prin O.U.G. nr.39/2010, în vigoare de la 1 iulie 2010);

– obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;

– orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale. Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. Tot atunci se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.

Stingerea creanţelor fiscale. Creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.

Creditorii şi debitorii. În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanţă fiscală, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativă de plată a acestor drepturi. În cazul în care obligaţia de plată nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin, în condiţiile legii, următorii:

– moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;

– cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz;

– persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;

– persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată;

– persoana juridică, pentru obligaţiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;

– alte persoane, în condiţiile legii.

Plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat. Începând cu 24 iunie 2011, prin efectul Ordonanţei de urgenţă nr. 88/2010, pentru contribuabilii care au sedii secundare, plătitor de obligaţii fiscale este contribuabilul, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plătitor de impozit este sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi de venituri asimilate salariilor. Contribuabilii care au sedii secundare au obligaţia de a declara, în numele sediilor secundare înregistrate fiscal, impozitul pe venitul din salarii datorat, potrivit legii, de acestea.

Răspund solidar cu debitorul (potrivit modificărilor aduse materiei prin O.U.G. nr.54/2010, începând din 24 iunie 2010), următoarele persoane:

– asociaţii din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligaţiile fiscale datorate de acestea, astfel cum am arătat mai sus, alături de reprezentanţii legali care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea obligaţiilor fiscale la scadenţă;

– terţii popriţi, în situaţiile prevăzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) şi (15) Cod pr.fiscală, în limita sumelor sustrase indisponibilizării.

Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

– persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea;

– administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;

– administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

– administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;

– administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.

Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul. “Controlul” presupune majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii. Activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane este definită ca fiind “control indirect”.

Pentru angajarea răspunderii solidare a persoanei juridice, trebuie ca aceasta să mai îndeplinească şi cel puţin una dintre următoarele condiţii:

– dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

– are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumătate din totalul valoric al tranzacţiilor;

– are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

Stabilirea răspunderii. Organul fiscal întocmeşte o decizie în care sunt arătate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia se supune spre aprobare conducerii organului fiscal şi, odată aprobată, constituie titlu de creanţă privind obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare.

Răspunderea va fi stabilită atât pentru obligaţia fiscală principală, cât şi pentru accesoriile acesteia.

Titlul de creanţă se comunică persoanei obligate la plată. Potrivit prevederilor O.G. nr.29/2011, în vigoare de la 17 septembrie a.c., dispoziţiile art. 111 alin. (2) C.pr.fiscală sunt aplicabile în mod corespunzător, dispoziţii care prevăd că pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel:

– dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;

– dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

Titlul de creanţă comunicat într-una din condiţiile anterioare, poate fi atacat în condiţiile legii.


Regimul fiscal pentru dobânzi

Regimul fiscal pentru dobânzi

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/GRC7voMMX71

Regimul fiscal pentru dobânzi

În ceea ce priveşte regimul fiscal pentru dobânzi datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

1. Cadru legal. Regimul fiscal pentru dobânzi datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată este reglementat prin art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Dobânzi datorate. Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, legiuitorul român a stabilit că se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, conform dispoziţiilor prevăzute la art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, legiuitorul român a statuat faptul că nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei. Dobânzile şi penalităţile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală.

Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

3. Efectuare corecţiilor. În situaţia în care contribuabilul, cu bună-credinţă, efectuează o plată mai mare decât cuantumul creanţei fiscale înscrise eronat într-o declaraţie fiscală care a fost corectată ulterior de către contribuabil sau au fost stabilite de către organul fiscal diferenţe datorate în plus faţă de creanţa fiscală iniţială, în condiţiile legii, data stingerii, în limita sumei plătite suplimentar, este data plăţii astfel cum aceasta este definită de lege, dacă suma plătită suplimentar nu a fost stinsă până la data corectării de către contribuabil sau până la data stabilirii de către organul fiscal a diferenţei datorate în plus.

4. Calculul dobânzilor. Conform art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei creanţei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa şi până la data stingerii acesteia inclusiv. În situaţia în care diferenţele rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniţial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenţei şi până la data stingerii acesteia inclusiv.

5. Prelevarea şi perceperea dobânzilor.

Regula generală. Se datorează dobânzi:

– pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător; (baza legală: art. 120 alin. (4) lit a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)

– pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri şi bunuri urmăribile, până la data trecerii în evidenţa separată. (baza legală: art. 120 alin. (4) lit b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)

Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venit, se datorează dobânzi după cum urmează:

– pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăţi anticipate se calculează până la data plăţii debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie; (baza legală: art. 120 alin. (6) lit a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)

– dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora inclusiv; (baza legală: art. 120 alin. (6) lit b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)

– în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăţi anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător. (baza legală: art. 120 alin. (6) lit c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)

6. Dobânzile în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară. Conform art. 121 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară,

–  nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului nu îl exonerează pe plătitor de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage pentru acesta dobânzi şi penalităţi de întârziere la nivelul legal, după termenul de 3 zile.

– pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unităţile bancare, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, plătitorul se poate îndrepta împotriva unităţii bancare respective.

7. Dobânzile în cazul contribuabililor pentru care s-a pronunţat o hotărâre de dizolvare.

Conform art. 122^2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul contribuabililor pentru care s-a pronunţat o hotărâre de dizolvare,

– pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului, începând cu această dată nu se mai datorează şi nu se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere.

– în cazul în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost desfiinţat actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere între data înregistrării la registrul comerţului a actelor de dizolvare şi data rămânerii irevocabile a hotărârii de desfiinţare.

8. Dobânzile datorate pe perioada amânării sau eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale. Pe perioada amânării şi/sau eşalonării la plata obligaţiilor fiscale restante se datorează dobânzi calculate începând cu data aprobării de către organul competent a înlesnirii acordate şi până la data efectuării ultimei plăţi datorate. Dobânzile datorate pe perioada amânării sau eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale se calculează de către organele competente care aprobă înlesnirea la plată, urmând ca acestea să fie comunicate debitorului.


Codul Fiscal se schimba din ianuarie 2014

Codul Fiscal se schimba din ianuarie 2014

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/NWAPHMC8nP6

Codul Fiscal se schimba din ianuarie 2014

Anul 2014 aduce şi schimbarea Codului Fiscal. În document apar mai multe modificări în ceea ce priveşte impozitul pe venit, venitul microîntreprinderilor, aplicarea TVA sau impozitul pe profit.

Documentul care prevede modificarea Codului Fiscal din ianuarie 2014, au fost publicate de Administrarea Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea. Schimbările au fost sintetizate pentru ca persoanele vizate să fie pregătite, anul viitor, pentru a face faţă noilor reguli.

Impozitul pe profit
Scutirea câştigurilor de capital, prin

scutirea veniturilor din dividende primite de la persoane juridice din state terţe cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri;
– scutirea câştigurilor de capital realizate de contribuabili din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare;
– scutirea veniturilor obţinute de o persoană juridică română din lichidarea unei alte persoane juridice.
Aceste scutiri se acordă în condiţiile în care contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de un an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare.
Au fost introduse, respectiv modificate, şi prevederile referitoare la:
– scutirea de impozit a dividendelor primite de o persoană juridică română de la altă persoană juridică română;
– scutirea de impozit a dividendelor primite de o persoană juridică română de la altă persoană juridică străină situată într-un stat membru;
– neimpozitarea dividendelor distribuite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor:

– nu mai aplică sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor contribuabilii care realizează venituri din consultanţă şi management dacă ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în total venituri este peste 20%;
– s-au eliminat din baza de impunere veniturile reprezentând diferenţele de curs valutar şi a reducerilor comerciale acordate ulterior facturării.

Impozitul pe venit

Principalele modificări şi completări în ceea ce priveşte impozitul pe venit se referă la:
– acordarea deductibilităţii cheltuielilor cu dobânzile aferente împrumuturilor în valută de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de creditare cu titlu profesional, în cazul contribuabililor care realizează venituri din activităţi independente la care venitul net anual se determină pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, la nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută;.
– crearea cadrului legal pentru deducerea din venitul brut din salarii a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, indiferent de faptul dacă acestea sunt plătite în Romania sau într-un alt stat membru UE sau stat membru al SEE, potrivit prevederilor regulamentelor Uniunii Europene, a legislaţiei SEE sau a convenţiilor/acordurilor privind coordonarea sistemelor de securitate socială în care Romania este parte.
– posibilitatea de actualizare a preţului mediu pentru determinarea venitului impozabil în cazul veniturilor obţinute de persoanele fizice sub formă de arendă primită în natură.
– simplificarea tratamentului fiscal al veniturilor obţinute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal prin abrogarea prevederilor referitoare la opţiunea contribuabililor de a determina venitului net din arendă în sistem real.
– deducerea din veniturile realizate anual din categoria venituri din cedarea folosinţei bunurilor a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate.
– neimpozitarea veniturilor obţinute din cultivarea terenurilor cu plante furajere graminee şi leguminoase pentru producţia de masă verde destinate furajării animalelor deţinute de contribuabilii pentru care venitul se determină pe baza normelor de venit sau care obţin venituri neimpozabile din activităţi agricole.
– stabilirea tratamentului fiscal in cazul persoanelor fizice care primesc materiale publicitare, pliante, mostre, puncte bonus acordate cu scopul stimulării vânzărilor.
– crearea cadrului legal pentru ca persoanele fizice rezidente într-un stat UE sau SEE, care obţin venituri impozabile din România, să beneficieze de deducerile fiscale prevăzute de lege pentru contribuabilii rezidenţi, ţinând seama de situaţia contribuabilului.
– s-au introdus prevederi referitoare la tratamentul fiscal al veniturilor obţinute din străinătate de natura celor obţinute din România în situaţia în care acestea din urmă sunt venituri neimpozabile în sensul că se aplică acelaşi tratament fiscal ca şi pentru cele obţinute din România.

Taxa pe valoarea adăugată:

– se modifică prevederile referitoare la ajustarea TVA, în sensul că nu se impune ajustarea în cazul bunurilor pierdute, distruse sau furate, în condiţiile în care pierderea, distrugerea sau furtul bunurilor sunt demonstrate corespunzător.
– a fost eliminată condiţia referitoare la achitarea TVA solicitate la rambursare de către persoanele impozabile nestabilite în România. Potrivit noilor prevederi, rambursările de TVA către persoanele impozabile nestabilite în România se vor acorda chiar dacă TVA solicitată la rambursare nu este achitată, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de lege.
– a fost exclus din baza de impozitare a TVA aferentă serviciilor de leasing costul cu asigurarea bunului care face obiectul contractului de leasing, acest cost urmând a fi recuperat de societăţile de leasing prin refacturare de la utilizatori.


IMM-urile aflate in dificultate pot solicita acordarea de esalonari la plata obligatiilor fiscale

IMM-urile aflate in dificultate pot solicita acordarea de esalonari la plata obligatiilor fiscale

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/7cTxjwkLMS3

IMM-urile aflate in dificultate pot solicita acordarea de esalonari la plata obligatiilor fiscale

Prin Legea nr. 15/2012 a fost aprobata OUG nr. 29/2011 privind reglementarea acordarii esalonarilor la plata.
Pentru obligatiile fiscale administrate de ANAF, organele fiscale competente pot acorda la cererea IMM-urilor inlesniri sub forma esalonarii la plata pe o perioada de cel mult 5 ani.

Pentru acordarea esalonarii la plata a obligatiilor fiscale, contribuabilii trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

  1. sa aiba depuse toate declaratiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, la data eliberarii certificatului de atestare fiscala;

  1. sa se afle in dificultate generata de lipsa temporara de disponibilitati banesti si sa aiba capacitate financiara de plata pe perioada de esalonare;

  1. sa aiba constituita o garantie care sa acopere sumele esalonate la plata, dobanzile datorate pe perioada esalonarii la plata, plus un procent de pana la 32% din sumele respective, in functie de perioada de esalonare;

  1. sa nu se afle in procedura insolventei;

  1. sa nu se afle in dizolvare;

  1. sa nu li se fi stabilit raspunderea in temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si/sau raspunderea solidara, potrivit prevederilor art. 27 si 28 din Codul de procedura fiscala.

Daca sunt indeplinite aceste conditii, esalonarea la plata se poate acorda pentru toate obligatiile fiscale administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, inscrise in certificatul de atestare fiscala, cu exceptiile prevazute de OUG nr. 29/2011.

Cererea contribuabilului de acordare a esalonarii la plata se depune la registratura organului fiscal competent sau se transmite prin posta cu confirmare de primire si se solutioneaza in termen de 60 de zile de la data inregistrarii.

Continutul cererii prin care se solicita esalonarea la plata, precum si documentele justificative care trebuie anexate sunt stabilite prin Ordinul MFP nr. 1853/2011, modificat prin Ordinul nr. 2677/2011.

Modificare cod fiscal

Modificare cod fiscal

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Q6fjmVigmH3

Modificare cod fiscal1. Acordarea deductibilităţii cheltuielilor cu dobânzile aferente împrumuturilor în valută de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de creditare cu titlu profesional, în cazul contribuabililor care realizează venituri din activităţi independente la care venitul net anual se determină pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, la nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută;.

2. Crearea cadrului legal pentru deducerea din venitul brut din salarii a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, indiferent de faptul dacă acestea sunt plătite în Romania sau într-un alt stat membru UE sau stat membru al SEE, potrivit prevederilor regulamentelor Uniunii Europene, a legislaţiei SEE sau a convenţiilor/acordurilor privind coordonarea sistemelor de securitate socială în care Romania este parte.
3. Posibilitatea de actualizare a preţului mediu pentru determinarea venitului impozabil în cazul veniturilor obţinute de persoanele fizice sub formă de arendă primită în natură.
4. Simplificarea tratamentului fiscal al veniturilor obţinute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal prin abrogarea prevederilor referitoare la opţiunea contribuabililor de a determina venitului net din arendă în sistem real.
5. Deducerea din veniturile realizate anual din categoria venituri din cedarea folosinţei bunurilor a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate.

6. Neimpozitarea veniturilor obţinute din cultivarea terenurilor cu plante furajere graminee şi leguminoase pentru producţia de masă verde destinate furajării animalelor deţinute de contribuabilii pentru care venitul se determină pe baza normelor de venit sau care obţin venituri neimpozabile din activităţi agricole.
7. Stabilirea tratamentului fiscal in cazul persoanelor fizice care primesc materiale publicitare, pliante, mostre, puncte bonus acordate cu scopul stimulării vânzărilor.

8. Crearea cadrului legal pentru ca persoanele fizice rezidente într-un stat UE sau SEE, care obţin venituri impozabile din România, să beneficieze de deducerile fiscale prevăzute de lege pentru contribuabilii rezidenţi, ţinând seama de situaţia contribuabilului.
9. S-au introdus prevederi referitoare la tratamentul fiscal al veniturilor obţinute din străinătate de natura celor obţinute din România în situaţia în care acestea din urmă sunt venituri neimpozabile în sensul că se aplică acelaşi tratament fiscal ca şi pentru cele obţinute din România.


Normele la codul fiscal

Normele la codul fiscal

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/3eWQAdZ6Ntg

Normele la codul fiscal

Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene
Art. 201. –
(1) După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile şi:
a) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
1. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
2. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;
3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an.

Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana juridică română prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoana juridică română îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1-3;
b) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte state membre, societăţi-mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:

1. are una dintre formele de organizare prevăzute la alin. (4);
2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;

3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;
4. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;
5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an. […]

Norme metodologice:
211. În aplicarea prevederilor art. 201 din Codul fiscal, condiţia legată de perioada minimă de deţinere de 1 an va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. C 9 din 11 ianuarie 1997, în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen – C-283/94, C-291/94 şi C-292/94. Astfel, în situaţia în care, la data înregistrării dividendului de către societatea-mamă, persoană juridică română, respectiv de către sediul permanent al unei societăţi-mamă, persoană juridică străină dintr-un stat membru, condiţia referitoare la perioada minimă de deţinere de 1 an nu este îndeplinită, venitul din dividende este supus impunerii.

Ulterior, în anul fiscal în care condiţia este îndeplinită, contribuabilul urmează să beneficieze de recalcularea impozitului pe profit al anului în care venitul a fost impus. În acest sens, contribuabilul trebuie să depună declaraţia rectificativă privind impozitul pe profit.”


Bonurile fiscale cu cod fiscal

Bonurile fiscale cu cod fiscal

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/YvZVDzsbFWK

Bonurile fiscale cu cod fiscalIn Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582/13.09.2013, a fost publicat Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) nr. 2.986/2013 pentru modificarea pct. 1 din Anexa nr. 2 la Ordinul presedintelui ANAF nr. 3.596/2011 privind declararea livrarilor/prestarilor si achizitiilor efectuate pe teritoriul national de persoanele inregistrate in scopuri de TVA si pentru aprobarea modelului si continutului declaratiei informative privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national de persoanele inregistrate in scopuri de TVA.

Astfel, conform noilor preveder legislative, Declaratia 394 se depune de catre:

1. persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania, obligate la plata taxei conform art. 150 alin. (1) si (7) din Codul Fiscal, pentru operatiuni impozabile in Romania conform art. 126 alin. (1) si taxabile cu cota prevazuta de lege;
2. persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania conform art. 153 din Codul Fiscal, care realizeaza in Romania, de la persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania, achizitii de bunuri sau servicii taxabile cu cota prevazuta de lege.

Declaratia trebuie depusa pentru orice operatiune taxabila pentru care este emisa factura, inclusiv pentru avansuri sau pentru operatiunile pentru care se aplica TVA la incasare. De asemenea, declaratia trebuie sa cuprinda toate facturile emise, in perioada de raportare, inclusiv cele care au inscrisa mentiunea ”taxare inversa” sau ”TVA la incasare”.

Important de stiut este faptul ca incepand cu luna august, in declaratie nu trebuie inscrise facturile emise prin autofacturare si bonurile fiscale care indeplinesc conditiile unei facturi simplificate conform prevederilor art. 155 alin. (11), (12) si (20) din Codul Fiscal.


Ce formulare trebuie sa depuneti la Anaf in februarie 2014

Pana vineri, 7 februarie trebuie depusa:

Declaratia de mentiuni privind schimbarea perioadei fiscale pentru persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA care utilizeaza trimestrul calendaristic ca perioada fiscala si care efectueaza o achizitie intracomunitara taxabila in Romania, formularul 092. Se depune de catre contribuabilii inregistrati in scop de TVA care utilizeaza ca perioada fiscala trimestrul si care au efectuat o achizitie intracomunitara taxabila in Romania, fiind astfel obligati sa-si modifice perioada fiscala, devenind platitori de TVA lunar.
Luni, 10 februarie, este ultima zi in care mai puteti transmite la Fisc:

Declaratia de inregistrare fiscala/de mentiuni pentru persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, formularul 010. Se depune de catre persoanele juridice, care au obligatia sa se inregistreze ca platitori de TVA in urma depasirii plafonului legal de scutire


 

Obligativitatea caselor de marcat cu jurnal electronic in 2014

Masura, pe care oficialul MFP o are in vedere pentru combaterea evaziunii fiscale si imbunatatirea colectarii veniturilor bugetare, va fi adoptata in urmatoarele 2-3 luni si va fi implementata in etape. In acest an vor avea obligatia sa utilizeze casele de marcat cu jurnal electronic marii contribuabili, intr-o prima etapa, si contribuabilii mijlocii, in etapa a doua, iar IMM-urile vor utiliza noile case de marcat intr-o a treia etapa, cel tarziu in primul semestru din 2014.

Pentru dotarea cu noile echipamente, Fiscul va acorda deducere din impozitul pe profit pentru costurile cu noile case de marcat si pentru programul electronic. Costurile sunt estimate la 40-60 de euro/echipament.

In prezent, unele hypermarket-uri detin astfel de case de marcat, dar acestea vor fi nevoite sa isi actualizeze programul informatic.

‘In prezent avem case de marcat cu role de hartie. Este foarte greu, verificarea incrucisata se face intr-o proportie foarte mica a datelor furnizate de casele de marcat cu datele din evidenta contabila. Practic sunt ineficiente actualele case de marcat in a depista si combate evaziunea fiscala. Casele de marcat cu jurnal electronic vor fi conectate la un server al administratiei fiscale, ca sa putem verifica electronic volumul vanzarilor raportate prin evidenta contabila si fiscala cu cele rezultate din inregistrarile operatiunilor prin casele de marcat cu jurnal electronic (…) Este o masura care va avea un efect foarte mare asupra reducerii evaziunii fiscale. ”


Se renunta la impozitarea jocurilor de noroc in 2014

Ministerul Finantelor Publice propune in dezbatere publica un nou proiect de ordonanta de urgenta prin care modifica din nou regimul de impozitare a jocurilor de noroc.

Prima modificare si cea mai importanta arata ca “nu sunt impozabile veniturile realizate de catre persoanele fizice ca urmare a participarii la jocuri de noroc tip pariuri mutuale, pariuri in cota fixa, pariuri in contrapartida, jocuri de noroc caracteristice cazinourilor, jocuri de noroc caracteristice cluburilor de poker, jocuri de tip slot-machine, videoloterie (VLT), jocuri de tip cazinou on-line, pariuri in cota fixa on-line, pariuri mutuale on-line, pariuri in contrapartida on-line si bingo on-line”.

In nota de fundamentare a proiectului este necesara schimbarea prevederilor specifice cuprinse in Titlul III – Impozitul pe venit din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Avand in vedere dificultatile intampinate in aplicarea reglementarilor actuale referitoare la determinarea castigului obtinut de fiecare participant persoana fizica la anumite tipuri de jocuri de noroc se propune eliminarea din sfera impozabila a veniturilor realizate din urmatoarele tipuri de jocuri de noroc: pariuri mutuale, pariuri in cota fixa, pariuri in contrapartida, jocuri de noroc caracteristice cazinourilor, jocuri de noroc caracteristice cluburilor de poker, jocuri de tip slot-machine, videoloterie (VLT), jocuri de tip cazinou on-line, pariuri in cota fixa on-line, pariuri mutuale on-line, pariuri in contrapartida on-line si bingo on-line.


Certificarea declaratiilor fiscale nu mai e obligatorie din acest an – 2014

Potrivit unui proiect de Ordonanta de Guvern pentru modificarea unor acte normative, publicat de Finante, Executivul intentioneaza sa abroge alineatul (5) al articolului 83 din Codul de Procedura Fiscala.

Acest alineat prevede ca declaratiile fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice vor fi certificate de catre un consultant fiscal, in conditiile legii, cu exceptia celor pentru care este obligatorie auditarea.
Certificarea obligatorie a declaratiilor anuale de impozit pe profit a fost introdusa prin OG nr. 47/2007, care prevedea ca se aplica de la 1 ianuarie 2008, dar a fost suspendata, prin OG nr. 19/2008, pana la 1 ianuarie 2010. Ulterior, prin OUG nr. 35/2011, care a intrat in vigoare la 11 aprilie 2011, aplicarea s-a prorogat pana la 1 ianuarie 2013, iar apoi, prin Legea nr. 162/2012, a fost suspendata din nou, de data aceasta pana la 1 ianuarie 2014.

Nu se aplica in 2014!


CASS VENITURI CHIRII – Cat , Cum Platesc

Cum se calculeaza CASS pentru veniturile din chirii?

Dispozitiile care au intrat in vigoare la 1 ianuarie 2014 stabilesc de asemenea si modul de calcul al contributiei de asigurari sociale de sanatate.

Astfel, pentru cei care obtin venituri din inchirierea imobilelor, baza lunara de calcul al CASS reprezinta diferenta dintre venitul brut si cheltuiala deductibila determinata prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut, diferenta dintre totalul veniturilor incasate si cheltuielile efectuate in scopul realizarii acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentand contributii sociale, sau valoarea anuala a normei de venit, dupa caz, raportata la cele 12 luni ale anului si nu poate fi mai mica decat un salariu de baza minim brut pe tara, daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia.

Mai mult, baza lunara de calcul nu poate fi mai mare decat valoarea a de cinci ori castigul salarial mediu brut.

Cu alte cuvinte, baza de calcul pentru contributia de asigurari sociale de sanatate nu poate fi mai mica de 850 lei – salariul minim brut valabil de la 1 ianuarie 2014 si nici mai mare de 11.490 lei – de cinci ori salariul mediu brut (n.r. castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pentru 2014 este de 2.298 lei, astfel ca 2.298 lei x 5 = 11.490 lei).

Mai exact, suma asupra careia se va aplica cota de 5,5% a contributiilor de asigurari sociale de sanatate nu va fi mai mica de 850 lei, dar nici nu va depasi 11.490 lei.

In aceste conditii, o persoana care va obtine doar venituri din chirii si nu va avea niciun fel de cheltuieli ocazionate de aceste venituri va plati CASS in valoare de cel putin 46,75 lei, dar nu mai mult de 631,95 de lei.

Cum se impoziteaza cladirile de la 01.01.2014

Impozit cladiri 2014In urma aparitiei OUG102/2013 s-au modificat prevederile art. 253 alin. (5.1) din Codul fiscal cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2014, prezentate comparativ in cele ce urmeaza: prevederile actuale – pana la 31.12.2013 – conform carora, pentru stabilirea impozitului pe cladiri in cazul institutiilor de credit – si numai in cazul acestora – si care aplica Standardele internationale de raportare financiara si aleg ca metoda de evaluare ulterioara modelul bazat pe cost, valoarea impozabila a cladirii este cea care reiese din raportul de evaluare intocmit de catre un evaluator autorizat; noile prevederi – de la 1 ianuarie 2014 – conform carora in cazul cladirilor care apartin persoanelor juridice care aplica Standardele internationale de raportare financiara si aleg ca metoda de evaluare ulterioara modelul bazat pe cost, valoarea impozabila a acestora este valoarea rezultata din raportul de evaluare emis de catre un evaluator autorizat, depus la compartimentul de specialitate al administratiei publice locale.

In privinta calculului impozitului datorat de persoanele juridice, ca si prevedere generala, art. 253 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu completari si modificari ulterioare precizeaza ca: in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii; cota de impozit se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25%si 1,50% inclusiv; pentru stabilirea cotei de impozit, la solicitarea compartimentului de specialitate al autoritatii administratiei publice locale, contribuabilii au obligatia de a pune la dispozitia acestuia documente justificative, aferente activitatii pentru care sunt autorizati, referitoare la functionarea unitatii de cazare, cum ar fi: facturi de utilitati, facturi fiscale, bon fiscal, state de plata a salariatilor etc.

Pentru a determina impozitul pe cladiri, valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii poate fi, dupa cum este cazul: costul de achizitie, pentru cladirile dobandite cu titlu oneros; costul de productie, pentru cladirile construite de persoana juridica; valoarea actuala, estimata la inscrierea lor in activ, tinandu-se seama de valoarea cladirilor cu caracteristici tehnice si economice similare sau apropiate, pentru cladirile obtinute cu titlu gratuit; valoarea de aport pentru cladirile intrate in patrimoniu in cazul asocierii/fuziunii, determinata prin expertiza, potrivit legii; valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate in baza unei dispozitii legale; in cazul persoanelor juridice care aplica Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii.


ANEXA Nr. 6 Cod Fiscal 2014

ANEXA Nr. 6 Cod Fiscal 2014

ANEXA Nr. 6

Data de implementare

2013

2014

2015

2016

2017

2018

1 aprilie

1 aprilie

1 aprilie

1 aprilie

1 aprilie

1 ianuarie

1

2

3

4

5

6

7

Acciza minimă

(euro/1.000 ţigarete)

79,00

81,50

84,00

86,50

89,00

90,00

Acciza ad valorem %

19

18

17

16

15

14

Acciza totală

(euro/1.000 ţigarete)

81,78

84,37

86,96

89,55

92,14

93,18

Acciza specifică

(euro/1.000 ţigarete)

56,71

X1)

X1)

X1)

X1)

X1)

ANEXA Nr. 5 Cod Fiscal 2014

ANEXA Nr. 5 Cod Fiscal 2014

ANEXA Nr. 5

Vârsta autoturismului/autovehiculului Coeficient de

corelare

Reducere (%)
1 2 3
până la 1 an inclusiv 0,9 15
1 an – 2 ani inclusiv 1.8 25
2 ani – 4 ani inclusiv 2,3 32
4 ani – 6 ani inclusiv 2,5 43
peste 6 ani 2,7 47

ANEXA Nr. 4 Cod Fiscal 2014

ANEXA Nr. 4 Cod Fiscal 2014

ANEXA Nr. 4

Norma

de poluare sau tipul autoturismului/autovehiculului

Capacitatea cilindrică

(cmc)

euro/1 cmc
1 2 3
Hibride 0
Euro4 <1600 0,15
1601-2000 0,35
2001-2500 0,5
2501-3000 0,7
>3000 1
Euro3 <1600 0.5
1601-2000 0,6
2001-2500 0,9
2501-3000 1,1
>3000 1,3
Euro2 <1600 1,3
1601-2000 1.4
2001-2500 1,5
2501-3000 1,6
>3000 1,7
Euro1 <1600 1,8
1601-2000 1,8
2001-2500 1,8
2501-3000 1,8
>3000 1,8
Non-euro <1600 2
1601-2000 2
>2001 2

ANEXA Nr. 2 Cod Fiscal 2014

ANEXA Nr. 2 Cod Fiscal 2014

ANEXA Nr. 2

Nr. crt. Denumirea produsului sau a grupei de produse U.M. Acciza echivalent euro/U.M.
0 1 2 3
1 Cafea verde tonă 153
2 Cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori tonă 225
3 Cafea solubilă tonă 900
4 Bere hi de produs 10
5 Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri hi de produs 25
6 Bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor:
6.1 până la 14 K inclusiv gram 1
6.2 peste 14 K gram 2
7 Confecţii din blănuri naturale:
7.1 – cu valoare unitară între 500 euro – 1.500 euro buc. 50
7.2 – cu valoare unitară între 1.501 euro – 3.000 euro buc. 200
7.3 – cu valoare unitară între 3.001 euro – 4.500 euro buc. 450
7.4 – cu valoare unitară între 4.501 euro – 6.000 euro buc. 750
7.5 – cu valoare unitară peste 6.001 euro buc. 1.200
8 Autoturisme şi autoturisme de teren inclusiv din import rulate a căror capacitate cilindrică este mai mare sau egală cu 3.000 cm3 cm3 1
9 Arme de vânătoare şi arme de uz personal, altele decât cele de uz militar sau de uz sportiv:
9.1 cu valoare unitară până la 500 euro, inclusiv buc. 50
9.2 cu valoare unitară între 501 euro – 2.000 euro buc. 150
9.3 cu valoare unitară între 2.001 euro – 3.000 euro buc. 400
9.4 cu valoare unitară între 3.001 euro – 4.000 euro buc. 700
9.5 cu valoare unitară între 4.001 euro – 5.000 euro buc. 900
9.6 cu valoare unitară între 5.001 euro – 6.000 euro buc. 1.100
9.7 cu valoare unitară peste 6.001 euro buc. 1.500
10 Cartuşe cu glonţ:
10.1 cu valoare unitară de până la 0,66 euro buc. 0,1
10.2 cu valoare unitară cuprinsă între 0,67 euro şi 2,21 euro buc. 0,2
10.3 cu valoare unitară peste 2,22 euro buc. 0,4
11 Alte tipuri de muniţie utilizate pentru armele prevăzute la nr. crt. 9 buc. 0,1
12 Iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement
12.1 nave cu vele care au lungime egală sau mai mare de 8 m metru liniar din lungimea navei 500
12.2 nave cu motor peste 100 CP* CP 10
13 Motoare cu capacitate de peste 100 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement CP 10

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 28/2013 – privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 27 august 2013, Monitorul Oficial 553/2013;

ANEXA Nr. 1 Cod Fiscal 2014

ANEXA Nr. 1 Cod Fiscal 2014

ANEXA Nr. 1

Nr. crt. Denumirea produsului sau a grupei de produse U.M. Acciza

(echivalent euro/U.M.)

0 1 2 3
Alcool şi băuturi alcoolice
1 Bere

din care:

hl/1 grad Plato1) 0,8228
1.1. Bere produsă de micii producători independenţi 0,473
2 Vinuri hl de produs
2.1. Vinuri liniştite 0,00
2.2. Vinuri spumoase 34,05
3 Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri hl de produs
3.1. liniştite 100,00
3.2. spumoase 45,00
4 Produse intermediare hl de produs 165,00
5 Alcool etilic hl de alcool pur2) 1.000
5.1. Alcool etilic produs de micile distilerii 475,00
Tutun prelucrat
6 Ţigarete 1.000 ţigarete 48,50 + 22%*)
7 Ţigări şi ţigări de foi 1.000 bucăţi 64,00
8 Tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete kg 81,00
9 Alte tutunuri de fumat kg 81,00
Produse energetice
10 Benzină cu plumb tonă 547,00
1.000 litri 421,19
11 Benzină fără plumb tonă 467,00
1.000 litri 359,59
12 Motorină tonă 391,00
1.000 litri 330,395
13 Păcură 1.000 kg
13.1. utilizată în scop comercial 15,00
13.2. utilizată în scop necomercial 15,00
14 Gaz petrolier lichefiat 1.000 kg
14.1. utilizat drept combustibil pentru motor 128,26
14.2. utilizat drept combustibil pentru încălzire 113,50
14.3. utilizat în consum casnic3) 0,00
15 Gaz natural GJ
15.1. utilizat drept combustibil pentru motor 2,60
15.2. utilizat drept combustibil pentru încălzire
15.2.1. în scop comercial 0,17
15.2.2. în scop necomercial 0,32
16 Petrol lampant (kerosen)4)
16.1. utilizat drept combustibil pentru motor tonă 469,89
1.000 litri 375,91
16.2. utilizat drept combustibil pentru încălzire tonă 469,89
1.000 litri 375,91
17 Cărbune şi cocs GJ
17.1. utilizat în scop comercial 0,15
17.2. utilizat în scop necomercial 0,30
18 Energie electrică MWh
18.1. utilizată în scop comercial 0,50
18.2. utilizată în scop necomercial 1,00

Art. 298 Cod Fiscal 2014 Contribuţia de asigurări sociale de sănătate privind persoanele care realizează alte venituri, precum şi persoanele care nu realizează venituri

Art. 298 Cod Fiscal 2014 Contribuţia de asigurări sociale de sănătate privind persoanele care realizează alte venituri, precum şi persoanele care nu realizează venituri

CAPITOLUL III
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate privind persoanele care realizează alte venituri, precum şi persoanele care nu realizează venituri

Art. 298

Abrogarea actelor normative

(1) La data intrării în vigoare a prezentului Cod fiscal se abrogă:

1.Articolul 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 15 octombrie 2002;

2.Articolul 17 din Legea apiculturii nr. 89/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 30 aprilie 1998, cu modificările ulterioare;

3.Articolul 13 şi articolul 14 din Legea nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 3 iulie 2001, cu modificările ulterioare;

4. Alineatul (3) al articolului 17 din Legea patronatelor nr. 356/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001;

5. Alineatul (2) al articolului 41 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 24 iulie 2001;

6. Prevederile referitoare la accize din Legea nr. 423/2001 pentru sprijinirea sectorului de pescuit la Marea Neagră, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 23 iulie 2001;

7. Alineatul (8) al articolului 70 din Legea bibliotecilor nr. 334/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 18 iunie 2002;

8. Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 15 septembrie 2003;

9.Articolul 67 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 27 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;

10. Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv actele normative date în aplicarea legii;

11. Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare;

12. Literele b) şi c) ale articolului 37 din Legea cinematografiei nr. 630/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 9 decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;

13. Ordonanţa Guvernului nr. 22/1993 privind scutirea de plată a impozitului pe veniturile realizate de consultanţii străini pentru activitatea desfăşurată în România, în cadrul unor acorduri internaţionale guvernamentale sau neguvernamentale de finanţare gratuită, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 30 august 1993, aprobată prin Legea nr. 102/1994;

14. Ordonanţa Guvernului nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete, produse din tutun şi băuturi alcoolice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 23 decembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;

15. Ordonanţa Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/1995, cu modificările ulterioare;

16. Ordonanţa Guvernului nr. 24/1996 privind impozitul pe veniturile reprezentanţelor din România ale societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 august 1996, aprobată cu modificări prin Legea nr. 29/1997, cu modificările ulterioare;

17. Prevederile privind impozitul pe profit din articolul 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 25 februarie 2002;

18. Literele e) şi f) ale articolului 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000;

19.Articolul 6,articolul 7 şi alineatul (1) al articolului 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 46/1998 pentru stabilirea unor măsuri în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin aderarea la Convenţia internaţională EUROCONTROL privind cooperarea pentru securitatea navigaţiei aeriene şi la Acordul multilateral privind tarifele de rută aeriană, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 26 ianuarie 2001;

20. Ordonanţa Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice şi juridice nerezidente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 27 august 1998, cu modificările ulterioare;

21. Prevederile referitoare la persoane juridice din alineatul (2) al articolului 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 august 2002, cu completările ulterioare;

22. Alineatul (4) al articolului 122 din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 31 august 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 210/2003;

23. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 6 şi articolul 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 126/2000 privind continuarea realizării Unităţii 2 din cadrul obiectivului de investiţii Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă – 5 700 Mwe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 2 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 335/2001, cu modificările şi completările ulterioare;

24. Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

25. Ordonanţa Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 17 august 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

26. Literele b) şi c) ale articolului 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002;

27. Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;

28.Articolul 162 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetare locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 358/2003;

29. Secţiunea a 2-a a capitolului I din Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 31 august 2003;

30. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/1997 privind scutirea de plată a impozitelor pe salarii şi/sau pe venituri realizate de consultanţi străini pentru activităţile desfăşurate în România în cadrul unor acorduri de împrumut, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 29 octombrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;

31. Prevederile referitoare la taxa pe valoarea adăugată din articolul 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/1999 pentru aprobarea continuării lucrărilor şi a finanţării obiectivului de investiţii Dezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Internaţional Bucureşti-Otopeni şi pentru aprobarea garantării unui credit în favoarea Companiei Naţionale Aeroportul Internaţional Bucureşti-Otopeni – S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 25 mai 1999, aprobată prin Legea nr. 21/2000;

32. Litera a) a alineatului 1 al articolului 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările ulterioare;

33. Literele b) şi c) ale articolului 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 160/1999 privind instituirea unor măsuri de stimulare a activităţii titularilor de acorduri petroliere şi subcontractanţilor acestora, care desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste 100 metri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 28 octombrie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 399/2001;

34.Articolul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2000 pentru abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/1999 privind unele măsuri pentru dezvoltarea activităţii economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 mai 2000, aprobată prin Legea nr. 302/2001, cu modificările ulterioare;

35.Articolul 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002;

36. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2000 privind scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 211/2000 privind garantarea de către Ministerul Finanţelor a unor împrumuturi externe pentru Ministerul Apărării Naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 134/2001;

37. Alineatul 2 al articolului 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea şi utilizarea Fondului special pentru produse petroliere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 12 decembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 382/2002, cu modificările ulterioare;

38.Articolul 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic Sidex – S.A. Galaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 5 octombrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare;

39. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 523/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

40. Prevederile referitoare la impozitul pe profit din alineatul (3) al articolului 145 şi alineatul (2) al articolului 146 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 9 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 525/2002, cu modificările ulterioare;

41. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2003 privind scutirea de la plata impozitului pe terenurile din extravilanul localităţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 273/2003;

42. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2003 pentru instituirea unor măsuri speciale privind producţia, importul şi comercializarea uleiurilor minerale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 25 aprilie 2003, cu modificările ulterioare;

43. Hotărârea Guvernului nr. 582/1997 privind introducerea sistemului de marcare pentru băuturi alcoolice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 7 octombrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;

431. Abrogat.

432. Litera a) a articolului 26 şi litera g) a articolului 83 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

433.Articolul III din Legea nr. 265/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, cu modificările şi completările ulterioare.

44. Orice alte dispoziţii contrare prezentului cod.

(2) Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 138/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 29 decembrie 2004, Monitorul Oficial 1281/2004;

Art. 297 Cod Fiscal 2014 Contribuţia de asigurări sociale de sănătate privind persoanele care realizează alte venituri, precum şi persoanele care nu realizează venituri

Art. 297 Cod Fiscal 2014 Contribuţia de asigurări sociale de sănătate privind persoanele care realizează alte venituri, precum şi persoanele care nu realizează venituri

CAPITOLUL III
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate privind persoanele care realizează alte venituri, precum şi persoanele care nu realizează venituri

Art. 297

Data intrării în vigoare a Codului fiscal

Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, cu excepţia cazului în care în prezentul cod se prevede altfel.

Art. 296 Cod Fiscal 2014 Dispoziţii finale

Art. 296 Cod Fiscal 2014 Dispoziţii finale

CAPITOLUL XIV
Dispoziţii finale

Art. 296

Dispoziţii tranzitorii

(1) Până la data de 31 decembrie 2004, nivelul impozitelor şi taxelor prevăzute în prezentul titlu este cel stabilit prin hotărârile consiliilor locale adoptate în anul 2003 pentru anul 2004, potrivit legii, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 267, 268 şi art. 271.

(2) Pentru anul 2004, nivelul taxelor prevăzute la art. 267, 268 şi 271 va fi stabilit prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în termen de 45 de zile de la data publicării prezentului Cod fiscal în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Prevederile art. 258 alin. (6) se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar prevederile art. 287, începând cu data de 1 ianuarie 2005.

(4) Taxele speciale adoptate de consiliile locale, până la data de 31 mai 2003, pentru anul fiscal 2004, care contravin prevederilor art. 282, îşi încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentului cod.

Art. 2961

(1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:

a) abrogată;

b) producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă;

c) achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate în vrac de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau expeditorii înregistraţi de astfel de produse, potrivit titlului VII;

d) abrogată;

e) abrogată;

f) livrarea produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. a)-e) din antrepozitele fiscale către cumpărători, persoane juridice, fără deţinerea de către antrepozitul fiscal expeditor a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată;

g) abrogată;

h) marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării ori deţinerea în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel;

i) refuzul sub orice formă al accesului autorităţilor competente cu atribuţii de control pentru efectuarea de verificări inopinate în antrepozitele fiscale.

j) livrarea reziduurilor de produse energetice pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile, altfel decât se prevede la titlul VII;

k) achiziţionarea reziduurilor de produse energetice pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile, altfel decât se prevede la titlul VII;

l) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri;

m) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate.

n) eliberarea pentru consum, deţinerea în afara unui antrepozit fiscal, transportul inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea, pe teritoriul României, a produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor, nemarcate şi necolorate sau marcate şi colorate necorespunzător, cu excepţiile prevăzute la art. 20669 alin. (15);

o) marcarea şi/sau colorarea produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor cu alte substanţe decât cele prevăzute la art. 20669 alin. (16) şi (18);

p) folosirea de substanţe şi procedee care au ca efect neutralizarea totală sau parţială a colorantului şi/sau marcatorului prevăzuţi/prevăzut la art. 20669 alin. (16) şi (18) utilizaţi la marcarea şi colorarea produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punct de vedere al nivelului accizelor.

(2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:

a) cu închisoare de la 1 an la 4 ani, cele prevăzute la lit. c), i), l), m), n), o) şi p);

b) cu închisoare de la 2 ani la 7 ani, cele prevăzute la lit. b), f) şi h);

c) cu închisoare de la 6 luni la 2 ani cele prevăzute la lit. j) şi k).

(3) În cazul constatării faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c), f), h), i), k), n)-p), organul de control competent dispune oprirea activităţii, sigilarea instalaţiei în conformitate cu procedurile tehnologice de închidere a instalaţiei şi înaintează în termen de 3 zile actul de control autorităţii fiscale care a emis autorizaţia, cu propunerea de suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, destinatar înregistrat sau expeditor înregistrat, după caz.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 54/2010 – privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale din 23 iunie 2010, Monitorul Oficial 421/2010;

OUG 123/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 24 noiembrie 2004, Monitorul Oficial 1154/2004;

Art. 2962

Sfera contribuţiilor sociale

În sensul prezentului titlu, contribuţiile sociale definite la art. 2 alin. (2) sunt contribuţii sociale obligatorii.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 2963

Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz:

Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz:

a) persoanele fizice rezidente, care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, precum şi orice alte venituri din desfăşurarea unei activităţi dependente, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte;

b) persoanele fizice nerezidente care realizează veniturile prevăzute la lit. a), cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte;

c) abrogată;

d) pensionarii cu venituri din pensii care depăşesc 740 lei;

e) persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori, precum şi entităţile asimilate angajatorului care au calitatea de plătitori de venituri din activităţi dependente, atât pe perioada în care persoanele prevăzute la lit. a) şi b) desfăşoară activitate, cât şi pe perioada în care acestea beneficiază de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate;

f) instituţiile publice care calculează, reţin, plătesc şi, după caz, suportă, potrivit prevederilor legale, contribuţii sociale obligatorii, în numele asiguratului, respectiv:

1. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau, după caz, de alte drepturi de protecţie socială ori de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate care se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii, şi pentru care dispoziţiile legale prevăd plata de contribuţii sociale din bugetul asigurărilor pentru şomaj;

2. Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, care administrează şi gestionează prestaţiile sociale acordate de la bugetul de stat, prin agenţiile judeţene pentru prestaţii sociale, pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie pentru copilul cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani, potrivit Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, care administrează şi gestionează prestaţiile sociale acordate de la bugetul de stat, prin agenţiile judeţene pentru prestaţii sociale, pentru persoanele care beneficiază de ajutor social potrivit Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare;

4. Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii şi casele sectoriale de pensii, pentru persoanele prevăzute la lit. d), precum şi pentru persoanele preluate în plata indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;

5. entităţile care plătesc venituri din pensii, altele decât Casa Naţională de Pensii Publice, pentru persoanele prevăzute la lit. d);

6. Ministerul Justiţiei, pentru persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv, precum şi pentru persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal, respectiv persoanele care se află în perioada de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri;

7. Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum şi pentru cei care sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii;

8. Secretariatul de Stat pentru Culte, pentru personalul monahal al cultelor recunoscute, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse;

9. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări de sănătate subordonate, pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), la art. 23 alin. (2) şi la art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 339/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

10. unităţile trimiţătoare, pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, pentru soţul/soţia care însoţeşte personalul trimis în misiune permanentă în străinătate şi căruia/căreia i se suspendă raporturile de muncă sau raporturile de serviciu şi pentru membrii Corpului diplomatic şi consular al României, cărora li se suspendă raporturile de muncă ca urmare a participării la cursuri ori alte forme de pregătire în străinătate, pe o durată care depăşeşte 90 de zile calendaristice;

11. autorităţile administraţiei publice locale, pentru persoanele, cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o perioadă de cel mult 12 luni, dacă nu au venituri;

g) orice plătitor de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 2964.

Baza de calcul al contribuţiilor sociale individuale

(1) Baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963lit. a) şi b), reprezintă câştigul brut realizat din activităţi dependente, în ţară şi în străinătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, care include:

a) veniturile din salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege. În situaţia personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, veniturile din salarii cuprind salariile de bază corespunzătoare funcţiilor în care persoanele respective sunt încadrate în ţară, la care se adaugă, după caz, sporurile şi adaosurile care se acordă potrivit legii;

b) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

c) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;

d) drepturile de soldă lunară acordate personalului militar, potrivit legii;

e) remuneraţia administratorilor societăţilor comerciale, companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome, desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, precum şi sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor şi în consiliul de administraţie;

f) remuneraţia obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii directoratului de la societăţile comerciale administrate în sistem dualist, potrivit legii, precum şi drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;

g) sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum şi sumele primite pentru participarea în consilii, comisii, comitete şi altele asemenea;

h) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;

i) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;

j) sumele din profitul net cuvenite administratorilor societăţilor comerciale, potrivit legii sau actului constitutiv, după caz, precum şi participarea la profitul unităţii pentru managerii cu contract de management, potrivit legii;

k) sumele reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie;

l) indemnizaţiile lunare de neconcurenţă prevăzute în contractele individuale de muncă, în condiţiile legii;

m) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice. Aceste prevederi se aplică şi în cazul salariaţilor reprezentanţelor din România ale persoanelor juridice străine.

m1) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori nerezidenţi, pe perioada delegării şi detaşării, în România, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru ţara de rezidenţă a angajatorului nerezident, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte;

n) remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari;

o) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator, potrivit legii;

p) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii;

q) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate de angajator, potrivit legii;

r) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate de la Fondul naţional de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, potrivit legii;

s) ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se acordă, conform legii, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

ş) ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se acordă, conform legii, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, fără drept la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

t) veniturile reprezentând plăţi compensatorii suportate de angajator potrivit contractului colectiv sau individual de muncă;

ţ) veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor de şomaj, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii;

u) orice alte sume de natură salarială sau avantaje asimilate salariilor în vederea impunerii.

(2) În situaţia în care totalul veniturilor prevăzute la alin. (1) este mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, contribuţia individuală de asigurări sociale se calculează în limita acestui plafon, pe fiecare loc de realizare a venitului.

(3) Câştigul salarial mediu brut prevăzut la alin. (2) este cel utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 2965

Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate de angajatori, entităţi asimilate angajatorului şi orice plătitor de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor

(1) În sistemul public de pensii, în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 2963lit. e) şi g), baza lunară de calcul o reprezintă suma câştigurilor brute realizate de persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b). Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraţilor pentru care angajatorul datorează contribuţie diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă, din luna pentru care se calculează această contribuţie datorată bugetului asigurărilor sociale de stat, şi valoarea corespunzătoare a de 5 ori câştigul salarial mediu brut. În situaţia depăşirii acestui plafon, în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963lit. e) şi g), care datorează contribuţie la bugetul asigurărilor sociale de stat, diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă, baza de calcul la care se datorează această contribuţie, corespunzătoare fiecărei condiţii de muncă, se stabileşte proporţional cu ponderea, în total bază de calcul, a câştigurilor salariale brute realizate în fiecare dintre condiţiile de muncă.

(2) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g), baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate o reprezintă suma câştigurilor brute realizate de persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b), corectată cu excepţiile prevăzute la art. 29615 şi art. 29616 lit. b). În baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate se includ şi veniturile prevăzute la art. 29617 alin. (6).

(21) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g), baza lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate o reprezintă suma câştigurilor brute realizate de persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b), corectată cu excepţiile prevăzute la art. 29615 şi art. 29616 lit. e). În baza lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate se includ şi veniturile prevăzute la art. 29617 alin. (7). Baza lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară garantate în plată.

(3) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g), baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări pentru şomaj prevăzută de lege reprezintă suma câştigurilor brute acordate persoanelor prevăzute la art. 2963lit. a) şi b), asupra cărora există, potrivit legii, obligaţia de plată a contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

(4) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. e), care pot să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, care au, cu excepţia instituţiilor publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţia de a plăti lunar contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, baza lunară de calcul a acestei contribuţii reprezintă suma câştigurilor brute realizate de salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă, potrivit legii, inclusiv de salariaţii care cumulează pensia cu salariul, în condiţiile legii, cu excepţia veniturilor de natura celor prevăzute la art. 29615.

(5) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g), baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurare la accidente de muncă şi boli profesionale reprezintă suma câştigurilor brute realizate lunar de persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b), respectiv salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională.

(6) La stabilirea bazei lunare de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii prevăzute la alin. (1)-(5) şi art. 2966-29613, se au în vedere excepţiile prevăzute la art. 29615 şi 29616.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 2966

Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 1

(1) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 1, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv al contribuţiei datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate reprezintă cuantumul drepturilor băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii, respectiv indemnizaţia de şomaj, cu excepţia situaţiilor în care potrivit dispoziţiilor legale se prevede altfel.

(2) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 1, baza lunară de calcul pentru contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate o constituie totalitatea drepturilor reprezentând indemnizaţii de şomaj.

(3) Prevederile art. 2964alin. (2) şi (3), respectiv cele ale art. 2965, referitoare la plafonarea bazei de calcul al contribuţiei de asigurări sociale şi contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, se aplică în mod corespunzător şi în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 1.

(4) Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în cazul şomerilor, se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj, se datorează pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii şi se stabileşte în cotă de 1% aplicată asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada respectivă reprezentând indemnizaţia de şomaj.

(5) Contribuţia de asigurări sociale pentru şomerii care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă.

(6) Pe perioada în care şomerii beneficiază de concedii medicale şi de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat este suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 2964alin. (3), corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, iar contribuţia de asigurări sociale se suportă la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă.

(7) Contribuţia de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii acordate potrivit legii din bugetul asigurărilor pentru şomaj se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii, la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale, cu excepţia cazurilor în care, potrivit prevederilor legale, se dispune altfel.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 2967

Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 2

Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 2, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă indemnizaţia pentru creşterea copilului. Contribuţia se suportă de la bugetul de stat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 2968

Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 3

Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 3, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate se stabileşte asupra ajutorului social acordat. Contribuţia se suportă de la bugetul de stat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 2969.

Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate de persoanele prevăzute la art. 2963lit. d) şi de cele care primesc indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale

(1) Pentru persoanele cu venituri din pensii care depăşesc 740 lei, prevăzute la art. 2963lit. d), baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă numai partea de venit care depăşeşte nivelul de 740 lei.

(2) Pentru persoanele preluate în plată de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii şi de către casele sectoriale de pensii, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 15/2012 – privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice din 8 mai 2012, Monitorul Oficial 306/2012;

OUG 15/2012 – privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice din 8 mai 2012, Monitorul Oficial 306/2012;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 29610

Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 6, 7 şi 8

Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 6, 7 şi 8, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă valoarea a două salarii minime brute pe ţară. Contribuţia se suportă de la bugetul de stat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 29611

Baza de calcul al contribuţiilor sociale pentru veniturile sub forma indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate

Pe perioada în care persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b), precum şi cele prevăzute la art. 1 alin. (2), la art. 23 alin. (2) şi la art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 339/2006, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concedii medicale şi de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat este suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 2964alin. (3), corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 29612

Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 10

(1) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 10, baza lunară de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat reprezintă:

a) câştigul salarial brut lunar în lei, corespunzător funcţiei în care personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, de către persoanele juridice din România, este încadrat în ţară;

b) ultimul salariu avut înaintea plecării, care nu poate depăşi plafonul de 3 salarii de bază minime brute pe ţară, în cazul soţului/soţiei care însoţeşte personalul trimis în misiune permanentă în străinătate şi căruia/căreia i se suspendă raporturile de muncă sau raporturile de serviciu;

c) totalitatea drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei de încadrare în cazul membrilor corpului diplomatic şi consular al României, cărora li se suspendă raporturile de muncă ca urmare a participării la cursuri ori alte forme de pregătire în străinătate, pe o durată care depăşeşte 90 de zile calendaristice.

(2) Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 10, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat este totalitatea sumelor care reprezintă baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale, aşa cum este prevăzută la lit. a)-c). Prevederile art. 2964alin. (2) şi (3), respectiv cele ale art. 2965alin. (1), referitoare la plafonarea bazei de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, se aplică şi în cazul persoanelor prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 10, excepţie fiind în cazul soţului/soţiei care însoţeşte personalul trimis în misiune permanentă în străinătate, pentru care plafonarea bazei de calcul al contribuţiei de asigurări sociale se face la 3 salarii de bază minime pe ţară.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 29613

Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 11

Pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. f) pct. 11, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă valoarea a două salarii minime brute pe ţară. Contribuţia se suportă de la bugetul de stat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 29614

Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. c)

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 29615

Excepţii generale

Nu se cuprind în baza lunară a contribuţiilor sociale obligatorii, prevăzută la art. 2964, următoarele:

a) sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică;

b) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie nu intră în baza de calcul, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei;

b1) ajutoarele de deces, indemnizaţiile acordate urmaşilor personalului militar din armată decedat ca urmare a participării la acţiuni militare şi indemnizaţiile lunare de invaliditate acordate personalului militar din armată ca urmare a participării la acţiuni militare;

c) contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unităţii, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform legii sau specificităţii activităţii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportată de persoana fizică, conform legilor speciale;

d) cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia oficialităţilor publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucrează în afara ţării, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;

f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul dintre localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;

g) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi, pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;

g1) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură primite de persoanele fizice care desfăşoară o activitate în baza unui statut special prevăzut de lege pe perioada deplasării, respectiv delegării şi detaşării, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în limitele prevăzute de actele normative speciale aplicabile acestora, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;

g2) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori nerezidenţi, pe perioada delegării şi detaşării, în România, în interesul serviciului, în limita nivelului legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru ţara de rezidenţă a angajatorului nerezident, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;

h) sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;

i) indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituţiile publice şi celor care îşi stabilesc domiciliul în localităţi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îşi au locul de muncă;

j) sumele sau avantajele primite de către persoane fizice rezidente din activităţi dependente desfăşurate într-un stat străin, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte;

k) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajatului în legătură cu activitatea desfăşurată de acesta pentru angajator;

l) costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;

m) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării şi la momentul exercitării acestuia;

n) diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială stabilită prin negociere şi dobânda practicată pe piaţă, pentru credite şi depozite;

o) tichetele de masă, tichetele de vacanţă, tichetele cadou şi tichetele de creşă, acordate potrivit legii;

p) următoarele avantaje primite în legătură cu o activitate dependentă:

1. utilizarea unui vehicul din patrimoniul afacerii, în vederea deplasării de la domiciliu la locul de muncă şi invers;

2. cazarea în unităţi proprii;

3. hrana acordată potrivit legii;

4. permisele de călătorie pe orice mijloc de transport, acordate în interes de serviciu;

5. contribuţiile plătite la fondurile de pensii ocupaţionale, contribuţiile plătite la fondurile de pensii facultative, primele aferente asigurărilor profesionale şi asigurărilor voluntare de sănătate, suportate de angajator pentru salariaţii proprii, în limitele de deductibilitate prevăzute de lege, după caz.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 29616.

Excepţii specifice

Se exceptează de la plata contribuţiilor sociale următoarele venituri:

a) la contribuţia de asigurări sociale, veniturile prevăzute la art. 2964alin. (1) lit. l), q), r), s) şi ţ), precum şi la lit. o) şi p) pentru partea care depăşeşte nivelul prevăzut la art. 29611; de asemenea, se exceptează indemnizaţiile de şedinţă primite de consilierii locali, judeţeni sau ai municipiului Bucureşti, precum şi prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat;

b) la contribuţia de asigurări sociale de sănătate, veniturile prevăzute la art. 2964alin. (1) lit. o), p) şi ţ);

c) la contribuţia de asigurări pentru şomaj:

c1. veniturile prevăzute la art. 2964alin. (1) lit. d), e), g), h), j), l), n), p), r), s), ş), t) şi ţ);

c2. prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat;

c3. veniturile obţinute de pensionari;

c4. veniturile realizate de persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b) care nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g), dar încasează venituri ca urmare a faptului că au avut încheiate raporturi juridice şi respectivele venituri se acordă, potrivit legii, ulterior sau la data încetării raporturilor juridice; în această categorie nu se includ sumele reprezentând salarii, diferenţe de salarii, venituri asimilate salariilor sau diferenţe de venituri asimilate salariilor, asupra cărora există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare pentru şomaj, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie;

c5. compensaţiile acordate, în condiţiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor cărora le încetează raporturile de muncă ori de serviciu sau care, potrivit legii, sunt trecute în rezervă ori în retragere;

c6. veniturile aferente perioadei în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor care au încheiat astfel de raporturi sunt suspendate potrivit legii, altele decât cele aferente perioadei de incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite ori de accidente în afara muncii şi perioadei de incapacitate temporară de muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale, în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii;

c7. drepturile de salariu lunar acordate poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, potrivit legii;

d) la contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale:

d1. veniturile prevăzute la art. 2964alin. (1) lit. c), d), e), g), h), j), l), n), q), r), s), ş) şi ţ);

d2. veniturile realizate de poliţişti, funcţionarii publici cu statut special şi personalul civil din cadrul instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;

d3. prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat;

e) la contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate:

e1. veniturile acordate, potrivit legii, cadrelor militare în activitate, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special care îşi desfăşoară activitatea în instituţiile din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;

e2. veniturile prevăzute la art. 2964alin. (1) lit. g), h), j), l), n), p), s), ş), t) şi ţ);

f) la contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, veniturile care nu au la bază un contract individual de muncă, precum şi prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat sau Fondul naţional unic pentru asigurări de sănătate, inclusiv cele acordate pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 29617.

Prevederi specifice privind contribuţiile de asigurări sociale de sănătate

(1) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează pentru indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu excepţia contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g) pentru indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate din fondurile proprii ale acestora.

(2) Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii nu se datorează pentru indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu excepţia contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii datorate de persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g) pentru indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate din fondurile proprii ale acestora, şi, respectiv, pentru indemnizaţiile pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(3) Se datorează contribuţie individuală de asigurări sociale de sănătate pentru indemnizaţiile de incapacitate temporară de muncă, survenită ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, acordate persoanelor prevăzute la art. 2963lit. a) şi b), în baza Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, republicată, cu modificările ulterioare.

(4) Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate prevăzută la alin. (3) se stabileşte prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă, survenită ca urmare a unui accident de muncă sau unei boli profesionale, şi se suportă de către persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g) ori din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, constituit în condiţiile legii, după caz.

(5) Persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g) vor reţine din contribuţia datorată fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sumele calculate potrivit alin. (4).

(6) Persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g) datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b), calculată asupra:

a) sumelor reprezentând indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, numai pentru zilele de incapacitate temporară de muncă, suportate de angajator;

b) sumelor reprezentând indemnizaţii de incapacitate temporară de muncă, survenită ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, acordate în baza Legii nr. 346/2002, republicată, cu modificările ulterioare, numai pentru zilele de incapacitate temporară de muncă, suportate de angajator.

(7) Persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g) datorează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b), calculată asupra:

a) sumelor reprezentând indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, numai pentru zilele de incapacitate temporară de muncă, suportate de angajator;

b) sumelor reprezentând indemnizaţii de incapacitate temporară de muncă, survenită ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, acordate în baza Legii nr. 346/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

(8) Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate prevăzută la alin. (7) lit. b) se stabileşte prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă, survenită ca urmare a unui accident de muncă sau unei boli profesionale, şi se suportă de către persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g) ori din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, constituit în condiţiile legii, după caz.

(9) Persoanele prevăzute la art. 2963lit. e) şi g) vor reţine din contribuţia datorată fondului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sumele calculate potrivit alin. (8).

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 29618

Calculul, reţinerea şi virarea contribuţiilor sociale

(1) Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator, precum şi entităţile prevăzute la art. 2963lit. f) şi g) au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira lunar contribuţiile de asigurări sociale obligatorii.

(2) Abrogat.

(3) Cotele de contribuţii sociale obligatorii sunt următoarele:

a) pentru contribuţia de asigurări sociale:

a1) 31,3% pentru condiţii normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individual şi 20,8% pentru contribuţia datorat de angajator;

a2) 36,3% pentru condiţii deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individual şi 25,8% pentru contribuţia datorat de angajator;

a3) 41,3% pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 30,8% pentru contribuţia datorată de angajator;

b) pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate:

b1) 5,5% pentru contribuţia individuală;

b2) 5,2% pentru contribuţia datorată de angajator;

c) 0,85% pentru contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate;

d) pentru contribuţia la bugetul asigurărilor de şomaj:

d1) 0,5% pentru contribuţia individuală;

d2) 0,5% pentru contribuţia datorată de angajator;

e) 0,15%-0,85% pentru contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, diferenţiată în funcţie de clasa de risc, conform legii, datorată de angajator;

f) 0,25% pentru contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, datorată de angajator.

(4) Cotele prevăzute la alin. (3) se pot modifica prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi prin legea bugetului de stat, după caz, cu excepţia cotei contribuţiei de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale în cazul şomerilor, prevăzută la art. 2966, care se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se datorează pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii, conform prevederilor art. 80 alin. (2) din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, republicată.

(5) Calculul contribuţiilor sociale individuale se realizează prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (3) asupra bazei lunare de calcul prevzute la art. 2964, corectată cu veniturile specifice fiecărei contribuţii în parte, cu excepţiile prevăzute la art. 29615 şi, după caz, la art. 29616.

(51) În cazul în care au fost acordate sume reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii acestora, contribuţiile sociale datorate potrivit legii se calculează şi se reţin la data efectuării plăţii şi se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume.

(6) În cazul în care din calcul rezultă o bază de calcul mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 2964alin. (3), cota contribuţiei individuale de asigurări sociale se va aplica asupra echivalentului a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, pe fiecare loc de realizare al venitului.

(7) În situaţia persoanelor prevzute la art. 2963lit. c), calculul contribuţiei individuale de asigurări sociale şi al contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj se realizează prin aplicarea cotelor contribuţiilor sociale individuale respective, prevăzute la alin. (3), asupra bazei de calcul stabilite potrivit art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010, cu modificările ulterioare.

(8) Calculul contribuţiilor sociale datorate de angajator şi de entitţile prevăzute la art. 2963lit. f) şi g) se realizează prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (3) asupra bazelor de calcul prevzute la art. 2965-29613, după caz.

(9) Contribuţiile sociale individuale calculate şi reţinute potrivit alin. (1) se virează la bugetele şi fondurile cărora le aparţin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz, împreună cu contribuţia angajatorului ori a persoanelor asimilate angajatorului datorată potrivit legii.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 29619

Depunerea declaraţiilor

(1) Persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 2963lit. e), la care îşi desfăşoară activitatea sau se afl în concediu medical persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b), şi entităţile prevăzute la art. 2963lit. f) şi g) sunt obligate să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţiile, Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.

(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), plătitorii de venituri din salarii şi asimilate salariilor prevăzuţi la art. 58 alin. (2), în calitate de angajatori sau de persoane asimilate angajatorului, depun trimestrial Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate aferentă fiecărei luni a trimestrului, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului.

(12) Depunerea trimestrială a declaraţiei prevăzute la alin. (1) constă în completarea şi depunerea a câte unei declaraţii pentru fiecare lună din trimestru.

(13) Numărul mediu de salariaţi se calculează ca medie aritmetică a numărului de salariaţi din declaraţiile prevăzute la alin. (1) depuse pentru fiecare lună din anul anterior.

(14) Pentru persoanele şi entităţile prevăzute la alin. (11), venitul total se stabileşte pe baza informaţiilor din situaţiile financiare ale anului anterior.

(15) Persoanele şi entităţile prevăzute la alin. (11) pot opta pentru depunerea Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate în condiţiile alin. (1), dacă depun declaraţia privind opţiunea până la data de 31 ianuarie inclusiv.

(16) Persoanele şi entităţile prevăzute la alin. (11) care au optat pentru depunerea declaraţiei în condiţiile alin. (1) pot trece la regimul de declarare prevăzut la alin. (11) începând cu luna ianuarie a anului pentru care s-a depus opţiunea.

(17) Persoanele şi entităţile prevăzute la alin. (11), cu excepţia persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi persoanelor fizice care exercită profesii libere, precum şi a asocierilor fără personalitate juridică constituite între persoane fizice care, potrivit legii, folosesc personal angajat, care se înfiinţează în cursul anului, aplică regimul trimestrial de declarare începând cu anul înfiinţării dacă, odată cu declaraţia de înregistrare fiscală, declară că în cursul anului estimează un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv şi, după caz, urmează să realizeze un venit total de până la 100.000 euro.

(18) Ori de câte ori în cursul trimestrului persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b) beneficiază de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate sau le încetează calitatea de asigurat, plătitorii de venituri din salarii şi asimilate salariilor prevăzuţi la art. 58 alin. (2), în calitate de angajatori ori de persoane asimilate angajatorului, depun declaraţia prevăzută la alin. (1) până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit concediul medical sau încetarea calităţii de asigurat. În acest caz, declaraţia/declaraţiile aferentă/aferente perioadei rămase din trimestru se depune/se depun până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului. În cazul în care încetarea calităţii de asigurat are loc în luna a doua a trimestrului, se vor depune atât declaraţia pentru prima lună a trimestrului, cât şi cea pentru luna a doua, urmând ca după încheierea trimestrului să se depună numai declaraţia pentru luna a treia.

(19) Persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b) care îşi desfăşoară activitatea în România şi obţin venituri sub formă de salarii de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa regulamentelor Uniunii Europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială sau din state cu care România nu are încheiate acorduri ori convenţii în domeniul securităţii sociale şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor depun declaraţia prevăzută la alin. (1), direct sau printr-un reprezentant fiscal/împuternicit, şi achită contribuţiile sociale ale angajatorului şi cele individuale, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul; aceleaşi obligaţii le au şi persoanele fizice române care obţin venituri din salarii, ca urmare a activităţii desfăşurate la misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, în cazul în care misiunile şi posturile respective nu optează pentru îndeplinirea obligaţiilor declarative şi de plată a contribuţiilor sociale.

(110) Persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b), care îşi desfăşoară activitatea în România şi obţin venituri sub formă de salarii de la angajatori nerezidenţi care nu au sediul social sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, au obligaţia să depună declaraţia prevăzută la alin. (1) şi să achite contribuţiile sociale ale angajatorului şi pe cele individuale numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.

(111) Angajatorii prevăzuţi la alin. (19) şi (110) au obligaţia să transmită organului fiscal competent informaţii cu privire la acordul încheiat cu angajaţii.

(112) Dacă între angajatorii prevăzuţi la alin. (19) şi (110) şi persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b) nu au fost încheiate acorduri, obligaţia privind achitarea contribuţiilor sociale datorate de angajatori, reţinerea şi virarea contribuţiilor sociale individuale, precum şi depunerea declaraţiei prevăzute la alin. (1) revine angajatorilor. Declaraţia se poate depune direct sau printr-un reprezentant fiscal/împuternicit.

(113) În cazul în care angajatorii prevăzuţi la alin. (19) nu îşi îndeplinesc obligaţiile menţionate la alin. (112), persoanele prevăzute la art. 2963lit. a) şi b) care obţin venituri sub formă de salarii de la aceşti angajatori depun declaraţia prevăzută la alin. (1) lunar, direct sau printr-un reprezentant fiscal/împuternicit, şi achită contribuţiile sociale individuale, iar contribuţiile sociale ale angajatorilor cad în sarcina acestora.

(2) În situaţia persoanelor prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. f) şi i), pentru care plătitorul de venit are obligaţia reţinerii la sursă a contribuţiilor sociale, declararea se face de către plătitorul de venit, prin depunerea Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, potrivit prevederilor alin. (1) sau alin. (11), după caz, cu respectarea prevederilor alin. (18).“

(3) Abrogat.

(4) Declaraţia prevăzută la alin. (1) se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, pe portalul e-România, iar declaraţia privind opţiunea se depune pe suport hârtie, la sediul autorităţii fiscale competente.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), până la data de 1 iulie 2011, declaraţia prevăzută la alin. (1) se poate depune la organul fiscal competent sau la oficiile acreditate de Ministerul Finanţelor Publice, în format hârtie, semnat şi ştampilat, conform legii, însoţit de declaraţia în format electronic, pe suport electronic.

(6) Modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a declaraţiei prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice, ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi ministrului sănătăţii.

(7) Evidenţa obligaţiilor de plată a contribuţiilor sociale datorate de angajatori şi asimilaţii acestora se ţine pe baza codului de identificare fiscală, iar cea privind contribuţiile sociale individuale, pe baza codului numeric personal.

(8) Declaraţia prevăzută la alin. (1) va cuprinde cel puţin:

a) codul numeric personal;

b) numele şi prenumele;

c) date privind calitatea de asigurat;

d) date referitoare la raporturile de muncă şi activitatea desfăşurată;

e) date privind condiţiile de muncă;

f) date privind venituri/indemnizaţii/prestaţii;

g) date de identificare a persoanei fizice sau juridice care depune declaraţia.

(9) Datele cu caracter personal cuprinse în declaraţia prevăzută la alin. (1) sunt prelucrate în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.

(10) Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin structurile competente, furnizează gratuit date cu caracter personal necesare punerii în aplicare a prezentului titlu, actualizate, pentru cetăţenii români, cetăţenii Uniunii Europene şi ai statelor membre ale Spaţiului Economic European, Elveţia şi pentru străinii care au înregistrată rezidenţa/şederea în România.

(11) Conţinutul, modalităţile şi termenele de transmitere a informaţiilor prevăzute la alin. (9) se stabilesc prin protocoale încheiate între beneficiarii acestora şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date sau Oficiul Român pentru Imigrări, după caz.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 88/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OG 16/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 29620

Prevederi speciale

(1) Persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 2963lit. e) şi g), precum şi instituţia publică prevăzută la art. 2963lit. f) pct. 1 sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate, până la 15 februarie 2011, Declaraţiainventar privind contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate aflată în sold la 31 decembrie 2010 şi neachitată până la 31 ianuarie 2011, inclusiv accesoriile aferente, pe ani fiscali.

(2) Declaraţia prevăzută la alin. (1) va cuprinde şi soldul sumelor de recuperat de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, pentru care au fost depuse cereri de restituire în termen, şi care nu au fost restituite până la 31 ianuarie 2011.

(3) Modelul şi conţinutul declaraţiei prevăzute la alin. (1) vor fi aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

(4) Dispoziţiile prezentului titlu referitoare la contribuabilii prevăzuţi la art. 2963lit. c) şi obligaţiile de plată a contribuţiilor individuale de asigurări pentru şomaj şi de asigurări sociale, corespunzătoare veniturilor profesionale, altele decât cele de natură salarială, plătite acestor persoane, se completează cu prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010, cu modificările ulterioare.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Art. 29621.

Contribuabili

(1) Următoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii şi la cel de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, după caz:

a) întreprinzătorii titulari ai unei întreprinderi individuale;

b) membrii întreprinderii familiale;

c) persoanele cu statut de persoană fizică autorizată să desfăşoare activităţi economice;

d) persoanele care realizează venituri din profesii libere;

e) persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, la care impozitul pe venit se determină pe baza datelor din evidenţa contabilă în partidă simplă;

f) persoanele care realizează venituri, în regim de reţinere la sursă a impozitului, din activităţi de natura celor prevăzute la art. 52 alin. (1), precum şi cele care realizează venituri din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 13 lit. e);

g) persoanele care realizează venituri din activităţile agricole prevăzute la art. 71 alin. (1);

h) persoanele care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 71 alin. (2) şi (5).

i) persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) datorează contribuţii sociale obligatorii pentru veniturile realizate, numai dacă aceste venituri sunt impozabile potrivit prezentului cod.

Codul Fiscal actualizat prin:

  • OG 88/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OG 16/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Art. 29622.

Baza de calcul

(1) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. a)-e) este venitul declarat, care nu poate fi mai mic de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nici mai mare decât echivalentul a de 5 ori acest câştig; contribuabilii al căror venit rămas după deducerea din venitul total realizat a cheltuielilor efectuate în scopul realizării acestui venit, respectiv valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportat la cele 12 luni ale anului, este sub nivelul minim menţionat, nu datorează contribuţie de asigurări sociale.

(2) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. a)-e) este diferenţa dintre totalul veniturilor încasate şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii sociale, sau valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportată la cele 12 luni ale anului, şi nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia.

(21) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. i), cu excepţia celor care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole în regim de reţinere la sursă a impozitului, este diferenţa dintre venitul brut şi cheltuiala deductibilă determinată prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut, diferenţa dintre totalul veniturilor încasate şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii sociale, sau valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportată la cele 12 luni ale anului şi nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia. Baza lunară de calcul nu poate fi mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut.
(22) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru contribuabilii care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole în regim de reţinere la sursă a impozitului, este diferenţa dintre venitul brut şi cheltuiala deductibilă determinată prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut şi nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia. Baza lunară de calcul nu poate fi mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut.“

(3) Pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. g), baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate reprezintă valoarea anuală a normei de venit, determinată potrivit prevederilor art. 73, raportată la cele 12 luni ale anului.

(4) Pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. f), baza de calcul al contribuţiilor sociale este venitul brut stabilit prin contractul încheiat între părţi, diferenţa dintre venitul brut şi cheltuiala deductibilă prevăzută la art. 50, venitul din asociere, valoarea comisioanelor sau onorariile stabilite potrivit legii în cazul expertizelor tehnice judiciare şi extrajudiciare şi orice alte venituri obţinute, indiferent de denumirea acestora, pentru care se aplică reţinerea la sursă a impozitului.

(41) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. h) este diferenţa dintre totalul veniturilor încasate şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii sociale, raportată la cele 12 luni ale anului.

(5) Pentru persoanele prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. f), baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia.

(6) În cazul persoanelor care realizează numai venituri de natura celor prevăzute la art. 71 alin. (1), (2) şi (5) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară lunar şi nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate reprezintă o treime din salariul de bază minim brut pe ţară.

(7) Pentru persoanele prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a)-c), baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale nu poate fi mai mare decât echivalentul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut prevăzut în legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Codul Fiscal actualizat prin:

  • OG 88/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OG 16/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Art. 29623.

Excepţii specifice

(1) Persoanele care realizează venituri din activităţi agricole, silvicultură, piscicultură prevăzute la art. 71 alin. (1), (2) şi (5), venituri din cedarea folosinţei bunurilor prevăzute la art. 61, venituri dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV1, care nu generează o persoană juridică, precum şi cele care realizează venituri din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 13 lit. e) nu datorează contribuţie de asigurări sociale.

(2) Persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală nu datorează contribuţie de asigurări sociale de sănătate pentru aceste venituri, dacă realizează venituri de natura celor menţionate la cap. I, venituri sub forma indemnizaţiilor de şomaj, venituri din pensii mai mici de 740 lei, precum şi venituri de natura celor menţionate la art. 29621 alin. (1) lit. a)-d), g) şi h), art. 52 alin. (1) lit. b)-d) şi din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 13 lit. e).

(3) Persoanele care realizează într-un an fiscal venituri de natura celor menţionate la cap. I, venituri sub forma indemnizaţiilor de şomaj, venituri din pensii mai mici de 740 lei, precum şi venituri de natura celor menţionate la art. 29621 alin. (1) lit. a)–d), g), h) şi i), art. 52 alin. (1) lit. b)–d) şi din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 13 lit. e), datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate asupra tuturor acestor venituri.“

(4) Persoanele care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor şi orice alte venituri din desfăşurarea unei activităţi dependente, venituri din pensii şi venituri sub forma indemnizaţiilor de şomaj, asigurate în sistemul public de pensii, persoanele asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, care nu au obligaţia asigurării în sistemul public de pensii, precum şi persoanele care au calitatea de pensionari ai acestor sisteme, nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru veniturile obţinute ca urmare a încadrării în una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la art. 29621 alin. (1).

Codul Fiscal actualizat prin:

  • OG 88/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Art. 29624.

Plăţi anticipate cu titlu de contribuţii sociale

(1) Contribuabilii prevăzuţi la art. 29621 alin. (1) lit. a)–e), h) şi i), cu excepţia celor care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole, sunt obligaţi să efectueze în cursul anului plăţi anticipate cu titlu de contribuţii sociale.

(2) În cazul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, plăţile anticipate prevăzute la alin. (1) se stabilesc de organul fiscal competent, potrivit regulilor prevăzute la art. 82, prin decizie de impunere, pe baza declaraţiei de venit estimat/norma de venit sau a declaraţiei privind venitul realizat, după caz. În cazul contribuţiei de asigurări sociale, obligaţiile lunare de plată se stabilesc pe baza venitului declarat, prevăzut la art. 29622 alin. (1).

(3) În decizia de impunere, baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 29621 alin. (1) lit. a)-e) se evidenţiază lunar, iar plata acestei contribuţii se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

(4) În decizia de impunere, baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 29621 alin. (1) lit. a)–e), h) şi i), cu excepţia celor care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole şi a celor care realizează venituri din închirierea camerelor, situate în locuinţe proprietate personală, în scop turistic, menţionaţi la art. 63 alin. (3), se evidenţiază lunar, iar plata se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

(41) În decizia de impunere, baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru contribuabilii care realizează venituri din închirierea camerelor, situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una şi 5 camere inclusiv, stabilite pe bază de normă anuală de venit sau care optează pentru determinarea venitului în sistem real, precum şi pentru cei care închiriază în scop turistic, în cursul anului, un număr mai mare de 5 camere de închiriat în locuinţe proprietate personală, menţionaţi la art. 63 alin. (3), se evidenţiază lunar, iar plata se efectuează în două rate egale, până la data de 25 iulie inclusiv şi 25 noiembrie inclusiv.
(42) Contribuabilii care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole în regim de reţinere la sursă a impozitului datorează contribuţie individuală de asigurări sociale de sănătate în cursul anului, plătitorii de venituri având obligaţia calculării, reţinerii şi virării sumelor respective cu respectarea prevederilor art. 62 alin. (21)–(25).“

(5) Contribuabilii prevăzuţi la art. 29621 alin. (1) lit. f) datorează contribuţii sociale individuale în cursul anului, sub forma plăţilor anticipate, plătitorii de venituri având obligaţia calculării, reţinerii şi virării sumelor respective în conformitate cu prevederile art. 52 şi 34, după caz.

(51) Plătitorii de venit calculează, reţin şi virează contribuţiile sociale numai pentru persoanele fizice care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. f), altele decât cele care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere şi sunt înregistrate fiscal potrivit legislaţiei în materie.

(52) Prin excepţie de la prevederile alin. (51), plătitorii de venit calculează, reţin şi virează contribuţiile sociale pentru persoanele fizice care realizează venituri în baza contractelor de agent.

(6) Contribuţiile reţinute potrivit alin. (5) se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul, respectiv a lunii următoare trimestrului în care s-a plătit venitul, în funcţie de perioada fiscală aleasă de plătitorul de venit.

(7) Pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 52 alin. (1) lit. a)-c), obligaţiile reprezentând contribuţia individuală de asigurări sociale se calculează prin aplicarea cotei de contribuţie asupra veniturilor prevăzute la art. 29622, se reţin şi se virează de către plătitorul de venit, acestea fiind obligaţii finale.

(8) Pentru contribuabilii care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. f), obligaţiile reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate se calculează prin aplicarea cotei de contribuţie asupra veniturilor prevăzute la art. 29622 alin. (4), se reţin şi se virează de către plătitorul de venit.

(9) Pentru contribuabilii care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 29621 alin. (1) lit. i), încadrarea în plafonul maxim prevăzut la art. 29622 alin. (21) se face de către organul fiscal prin decizia de impunere prevăzută la alin. (2), iar încadrarea în plafonul maxim prevăzut la art. 29622 alin. (22) se face de către plătitorul de venit la momentul plăţii venitului.

(10) Pentru contribuabilii care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole în regim de reţinere la sursă a impozitului, obligaţiile reprezentând contribuţiile individuale de asigurări sociale de sănătate se calculează prin aplicarea cotei de contribuţie asupra bazei de calcul prevăzute la art. 29622 alin. (22), se reţin şi se virează de către plătitorul de venit până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care au fost plătite veniturile.

Codul Fiscal actualizat prin:

  • OG 88/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Art. 29625

Declararea, definitivarea şi plata contribuţiilor sociale

(1) Declararea veniturilor care reprezintă baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale se realizează prin depunerea unei declaraţii privind venitul asigurat la sistemul public de pensii, precum şi a declaraţiei de venit estimat/norma de venit prevăzută la art. 81 şi a declaraţiei privind venitul realizat prevăzută la art. 83, pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate.

(2) Obligaţiile anuale de plată ale contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se determină pe baza declaraţiilor menţionate la alin. (1), prin aplicarea cotei prevăzute la art. 29618 alin. (3) lit. b1) asupra bazelor de calcul prevăzute la art. 29622.

(21) În cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 29621 alin. (1) lit. g), obligaţiile anuale de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se determină pe baza declaraţiei prevăzute la art. 74 alin. (2), prin aplicarea cotei prevăzute la art. 29618 alin (3) lit. b1) asupra bazei de calcul prevăzute la art. 29622 alin. (3). Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se evidenţiază lunar în decizia de impunere prevăzută la art. 74 alin. (4), iar plata se efectuează în două rate egale, până la data de 25 octombrie inclusiv şi 15 decembrie inclusiv.

(22) În cazul contribuabililor care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole care optează pentru determinarea venitului net din arendă în sistem real, obligaţiile anuale de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se determină pe baza declaraţiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei prevăzute la art. 29618 alin. (3) lit. b1) asupra bazei de calcul prevăzute la art. 29622 alin. (21). Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se evidenţiază lunar în decizia de impunere.

(3) La determinarea venitului anual bază de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu se iau în considerare pierderile fiscale anuale prevăzute la art. 80.

(4) Stabilirea obligaţiilor anuale de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, precum şi încadrarea în plafonul minim prevăzut la art. 29622 alin. (2), (21), (22), (5) şi (6) se realizează de organul fiscal competent, prin decizie de impunere anuală.

(41) În cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 29621 alin. (1) lit. i), stabilirea obligaţiilor anuale de plată ale contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, precum şi încadrarea în plafonul maxim prevăzut la art. 29622 alin. (21) şi (22), se realizează de organul fiscal competent, prin decizia de impunere anuală prevăzută la art. 84 alin. (71).“

(5) Obligaţiile anuale de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt cele stabilite prin decizia de impunere prevăzută la art. 29624 alin. (3).

(6) Plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate stabilită prin decizia de impunere anuală se efectuează în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei, iar sumele achitate în plus se compensează sau se restituie potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(7) Modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a declaraţiei privind venitul asigurat la sistemul public de pensii prevăzută la alin. (1) se aprobă prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice.

Codul Fiscal actualizat prin:

  • OG 88/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

  • OG 88/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

Art. 29626

Cotele de contribuţie

(1) Cotele de contribuţie pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 29621 sunt cele prevăzute la art. 29618 alin. (3), respectiv:

a) cota integrală, pentru contribuţia de asigurări sociale, corespunzătoare condiţiilor normale de muncă, potrivit legii;

b) cota individuală, pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate.

(2) Contribuabilii cu regim de reţinere la sursă a impozitului pe venit datorează contribuţia individuală de asigurări sociale.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Art. 29627

Contribuabilii

(1) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate se datorează şi de către persoanele care realizează venituri din:

a) abrogat;

b) investiţii;

c) premii şi câştiguri din jocuri de noroc;

d) operaţiunea de fiducie, potrivit titlului III;

e) alte surse, astfel cum sunt prevăzute la art. 78.

(2) Persoanele care nu realizează într-un an fiscal venituri de natura celor menţionate la cap. I, venituri sub forma indemnizaţiilor de şomaj, venituri din pensii mai mici de 740 lei, precum şi venituri de natura celor menţionate la art. 29621 alin. (1) lit. a)-d), g) şi h), art. 52 alin. (1) lit. b)-d) şi din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 13 lit. e) au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor prevăzute la alin. (1).

(3) Persoanele care realizează într-un an fiscal venituri de natura celor menţionate la alin. (1) plătesc contribuţia asupra tuturor acestor venituri. Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară.

Codul Fiscal actualizat prin:

  • OG 88/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Art. 29628.

Stabilirea contribuţiei

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate prevăzută la art. 29627 alin. (1) se stabileşte de organul fiscal competent, prin decizia de impunere anuală, pe baza informaţiilor din declaraţia privind venitul realizat sau din declaraţia privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, precum şi pe baza informaţiilor din evidenta fiscală, după caz.

Codul Fiscal actualizat prin:

  • OG 88/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Art. 29629.

Baza de calcul

(1) abrogat.

(2) Pentru veniturile din investiţii, astfel cum sunt menţionate la art. 65, baza de calcul al contribuţiei este cea prevăzută la art. 66.

(3) Pentru veniturile din premii şi câştiguri din jocuri de noroc, astfel cum sunt menţionate la art. 75, baza de calcul al contribuţiei este cea prevăzută la art. 76.

(4) Pentru veniturile din operaţiunea de fiducie, baza de calcul al contribuţiei este cea prevăzută la art. 421.

(5) Pentru veniturile din alte surse, astfel cum sunt menţionate la art. 78, baza de calcul al contribuţiei este, potrivit art. 79, venitul brut realizat.

(6) La determinarea venitului/câştigului anual bază de calcul al contribuţiei sociale de sănătate prevăzute la alin. (2)–(5) nu se iau în considerare pierderile prevăzute la art. 80 şi 801.

Codul Fiscal actualizat prin:

  • OG 88/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Art. 29630.

Calculul contribuţiei

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate prevăzută la art. 29627 alin. (1) se calculează în anul următor, prin aplicarea cotei individuale de contribuţie asupra bazelor de calcul menţionate la art. 29629.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Art. 29631.

Plata contribuţiei

Sumele reprezentând obligaţiile anuale de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate stabilite prin decizia de impunere anuală se achită în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Art. 29632.

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate privind persoanele care nu realizează venituri

(1) Persoanele care nu realizează într-un an fiscal venituri de natura celor menţionate la cap. I-III, venituri sub forma indemnizaţiilor de şomaj, precum şi venituri din pensii mai mici de 740 lei şi nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei, pentru a dobândi calitatea de asigurat, au obligaţia plăţii contribuţiei individuale lunare de asigurări sociale de sănătate.

(2) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1), baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă valoarea salariului minim brut pe ţară.

(3) Plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) se efectuează lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţia.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Art. 295 Cod Fiscal 2014 Dispoziţii finale

Art. 295 Cod Fiscal 2014 Dispoziţii finale

CAPITOLUL XIV
Dispoziţii finale

Art. 295

Implicaţii bugetare ale impozitelor şi taxelor locale

(1) Impozitele şi taxele locale, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acestora constituie integral venituri la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.

(2) Impozitul pe clădiri, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este situată clădirea respectivă.

(3) Impozitul pe teren, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul respectiv.

(4) Cu excepţiile prevăzute la alin. (5), taxa asupra mijlocului de transport, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acesteia constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia trebuie înmatriculat mijlocul de transport respectiv.

(5) Veniturile provenite din taxa asupra mijlocului de transport stabilită în concordanţă cu prevederile art. 263 alin. (4) şi (5), precum şi amenzile şi penalizările aferente se pot utiliza exclusiv pentru lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare şi construire a drumurilor locale şi judeţene, din care 60% constituie venituri la bugetul local şi 40% constituie venituri la bugetul judeţean. În cazul municipiului Bucureşti, taxa constituie venituri în proporţie de 60% la bugetele sectoarelor şi 40% la bugetul municipiului Bucureşti.

(6) Taxele locale prevăzute la capitolul V din prezentul titlu constituie venituri ale bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale. Pentru eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire de către preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor comunelor, taxele datorate constituie venit în proporţie de 50% la bugetul local al comunelor şi de 50% la bugetul local al consiliului judeţean.

(7) Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde sunt prestate serviciile de reclamă şi publicitate. Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat afişajul, panoul sau structura pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate.

(8) Impozitul pe spectacole, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde are loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.

(9) Taxa hotelieră, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat hotelul.

(10) Celelalte taxe locale prevăzute la art. 283, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat locul public sau echipamentul respectiv sau unde trebuie înmatriculat vehiculul lent.

(11) Constituie venit la bugetul local sumele provenite din:

a) dobânda pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor locale;

b)abrogată;

c) taxele de timbru prevăzute de lege;

d) taxele extrajudiciare de timbru prevăzute de lege, exclusiv contravaloarea cheltuielilor efectuate cu difuzarea timbrelor fiscale.

(12) Sumele prevăzute la alin. (11) se ajustează pentru a reflecta rata inflaţiei în conformitate cu normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 127/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 8 octombrie 2008, Monitorul Oficial 705/2008;

OUG 51/2008 – privind ajutorul public judiciar în materie civilă din 21 aprilie 2008, Monitorul Oficial 327/2008;

OUG 21/2006 – pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 16 martie 2006, Monitorul Oficial 269/2006;

Legea 247/2005 – privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente din 19 iulie 2005, Monitorul Oficial 653/2005;

Art. 2951

Implicaţii bugetare ale impozitelor şi taxelor locale

În vederea clarificării şi stabilirii reale a situaţiei fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale au competenţa de a solicita informaţii şi documente cu relevanţă fiscală sau pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, după caz, iar notarii, avocaţii, executorii judecătoreşti, organele de poliţie, organele vamale, serviciile publice comunitare pentru regimul permiselor de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea paşapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi orice altă entitate care deţine informaţii sau documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, după caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au obligaţia furnizării acestora fără plată.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 294 Cod Fiscal 2014 Sancţiuni

Art. 294 Cod Fiscal 2014 Sancţiuni

CAPITOLUL XIII
Sancţiuni

Art. 294

Sancţiuni

(1) Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

(2) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290;

b) nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290.

c) nerespectarea prevederilor art. 254 alin. (7), ale art. 259 alin. (61) şi ale art. 264 alin. (5), referitoare la înstrăinarea, înregistrarea/radierea bunurilor impozabile, precum şi la comunicarea actelor translative ale dreptului de proprietate;

d) refuzul de a furniza informaţii sau documente de natura celor prevăzute la art. 2951, precum şi depăşirea termenului de 15 zile lucrătoare de la data solicitării acestora.

(3) Contravenţia prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 200 lei, iar cele de la alin. (2) lit. b)-d), cu amendă de la 200 lei la 500 lei.

(4) Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa şi gestionarea, după caz, a abonamentelor şi a biletelor de intrare la spectacole constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1000 lei.

(5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către primari şi persoane împuternicite din cadrul compartimentelor de specialitate ale autorităţii administraţiei publice locale.

(6) În cazul persoanelor juridice, limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se majorează cu 300%.

(7) Limitele amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se actualizează prin hotărâre a Guvernului.

(8) Contravenţiilor prevăzute la alin. (2) şi (4) li se aplică dispoziţiile legii.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Rectificare Monitorul Oficial 112/2004 din 6 februarie 2004, Monitorul Oficial 112/2004;

Art. 2941

Sancţiuni

Contravenţiilor prevăzute în prezentul capitol li se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv posibilitatea achitării, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, a jumătate din minimul amenzii.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 293 Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

Art. 293 Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

CAPITOLUL XII
Alte dispoziţii comune

Art. 293

Elaborarea normelor

Elaborarea normelor pentru prezentul titlu se face de către Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

 

Art. 292 Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

Art. 292 Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

CAPITOLUL XII
Alte dispoziţii comune

Art. 292

Indexarea impozitelor şi taxelor locale

(1) În cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexează o dată la 3 ani, ţinând cont de evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare.

(2) Sumele indexate se iniţiază în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, emisă până la data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecărui an.

(3) Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 291 Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

Art. 291 Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

CAPITOLUL XII
Alte dispoziţii comune

Art. 291

Controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale

Autorităţile administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi penalizărilor aferente.

Art. 290 Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

Art. 290 Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

CAPITOLUL XII
Alte dispoziţii comune

Art. 290

Depunerea declaraţiilor de persoanele juridice

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 289 Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

Art. 289 Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

CAPITOLUL XII
Alte dispoziţii comune

Art. 289

Accesul la informaţii privind impozitele şi taxele locale

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura accesul gratuit la informaţii privind impozitele şi taxele locale.

Art. 288 Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

Art. 288 Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

CAPITOLUL XII
Alte dispoziţii comune

Art. 288

Hotărârile consiliilor locale şi judeţene privind impozitele şi taxele locale

(1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene adoptă hotărâri privind impozitele şi taxele locale pentru anul fiscal următor în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 292.

(2) Primarii, primarul general şi preşedinţii consiliilor judeţene asigură publicarea corespunzătoare a oricărei hotărâri în materie de impozite şi taxe locale adoptate de autorităţile deliberative respective.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 287. Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

Art. 287. Cod Fiscal 2014 Alte dispoziţii comune

CAPITOLUL XII
Alte dispoziţii comune

Art. 287.

Majorarea impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judeţene

(1) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale, la propunerea autorităţii executive, poate stabili cote adiţionale la impozitele şi taxele locale prevăzute în prezentul titlu, în funcţie de următoarele criterii: economice, sociale, geografice, precum şi de necesităţile bugetare locale, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 295 alin. (11) lit. c) şi d).

(2) Cotele adiţionale stabilite conform alin. (1) nu pot fi mai mari de 20% faţă de nivelurile aprobate prin hotărâre a Guvernului potrivit art. 292.

(3) Criteriile prevăzute la alin. (1) se hotărăsc de către autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 286 Cod Fiscal 2014 Facilităţi comune

Art. 286 Cod Fiscal 2014 Facilităţi comune

CAPITOLUL XI
Facilităţi comune

Art. 286

Scutiri şi facilităţi stabilite de consiliile locale

(1) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri sau o reducere a acestuia pentru o clădire folosită ca domiciliu de persoana fizică ce datorează acest impozit.

(2) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe teren sau o reducere a acestuia pentru terenul aferent clădirii folosite ca domiciliu al persoanei fizice care datorează acest impozit.

(3) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren sau o reducere a acestora pentru persoanele ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim brut pe ţară ori constau în exclusivitate din indemnizaţie de şomaj sau ajutor social.

(4) În cazul unei calamităţi naturale, consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren, precum şi a taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construire sau o reducere a acestora.

(5) Scutirea de la plata impozitelor sau reducerile acestora prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplică persoanei respective cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii sau reducerii.

(6) Începând cu anul fiscal 2008, consiliul local poate acorda scutiri de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren, datorată de către persoanele juridice în condiţiile elaborării unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv dezvoltarea regională şi în condiţiile îndeplinirii dispoziţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007.

(7) Abrogat.

(8) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri sau o reducere a acestuia pe o perioadă de minimum 7 ani, cu începere de la data de întâi ianuarie a anului fiscal următor finalizării lucrărilor de reabilitare, pentru proprietarii apartamentelor din blocurile de locuinţe şi ai imobilelor care au executat lucrări de intervenţie pe cheltuială proprie, pe baza procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, întocmit în condiţiile legii, prin care se constată realizarea măsurilor de intervenţie recomandate de către auditorul energetic în certificatul de performanţă energetică sau, după caz, în raportul de audit energetic, astfel cum este prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 158/2011.

(9) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri/taxei pe clădiri pe o perioadă de 5 ani consecutivi, cu începere de la data de întâi ianuarie a anului fiscal următor în care a fost efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, pentru proprietarii care execută lucrări în condiţiile Legii nr. 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 285 Cod Fiscal 2014 Facilităţi comune

Art. 285 Cod Fiscal 2014 Facilităţi comune

CAPITOLUL XI
Facilităţi comune

Art. 285

Facilităţi pentru persoanele juridice

(1) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe locale precizate la art. 282 şi art. 283 nu se aplică:

a) oricărei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi economice;

b) fundaţiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;

c) organizaţiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii.

(2) Impozitul pe clădiri şi impozitul pe terenurile acestora se reduc cu 50% pentru acele imobile situate pe litoralul Mării Negre deţinute de persoane juridice şi care sunt utilizate pentru prestarea de servicii turistice pe o durată de minimum 6 luni în cursul unui an calendaristic.

(3) Impozitul pe clădiri se reduce cu 50% pentru clădirile nou construite deţinute de cooperaţiile de consum sau meşteşugăreşti, dar numai pentru primii 5 ani de la data achiziţiei clădirii.

(4) Nu se datorează impozit pe teren pentru terenurile forestiere administrate de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, cu excepţia celor folosite în scop economic.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

OUG 127/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 8 octombrie 2008, Monitorul Oficial 705/2008;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 2851

Scutiri şi facilităţi pentru persoanele juridice

Elementele infrastructurii feroviare publice, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate, precum şi terenurile destinate acestui scop, sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren şi a taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 284 Cod Fiscal 2014 Facilităţi comune

Art. 284 Cod Fiscal 2014 Facilităţi comune

CAPITOLUL XI
Facilităţi comune
Art. 284

Facilităţi pentru persoane fizice

(1) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe prevăzute la art. 282 şi art. 283 nu se aplică pentru:

a) veteranii de război;

b) persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-Legea 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în alte legi.

(2) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, nu datorează:

a) impozitul pe clădiri pentru locuinţa situată la adresa de domiciliu;

b) impozitul pe teren aferent clădirii prevăzute la lit. a);

c) taxa asupra mijloacelor de transport aferentă unui singur autoturism tip hycomat sau a unui mototriciclu.

(3) Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren nu se aplică văduvelor de război şi văduvelor veteranilor de război care nu s-au recăsătorit.

(4) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren şi taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice nu se datorează de către persoanele cu handicap grav sau accentuat şi de persoanele încadrate în gradul I de invaliditate.

(5) În cazul unei clădiri, al unui teren sau al unui mijloc de transport deţinut în comun de o persoană fizică prevăzută la alin. (1), (2), (3) sau (4), scutirea fiscală se aplică integral pentru proprietăţile deţinute în comun de soţi.

(6) Scutirea de la plata impozitului pe clădiri se aplică doar clădirii folosite ca domiciliu de persoanele fizice prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4).

(7) Scutirea de la plata impozitului pe teren se aplică terenului aferent clădirii utilizate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (4).

(71) Scutirea de la plata taxei asupra mijloacelor de transport se aplică doar pentru un singur mijloc de transport, la alegerea persoanelor fizice prevăzute la alin. (1) şi (2).

(72) Scutirea de la plata impozitelor şi taxelor locale, precum şi de la plata impozitului corespunzător pentru terenurile arabile, fâneţe şi păduri, în suprafaţă de până la 5 ha, se aplică pentru veteranii de război, văduvele de război şi văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit.

(8) Scutirea de la plata impozitului prevăzută la alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplică unei persoane începând cu prima zi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii.

(9) Persoanele fizice şi/sau juridice române care reabilitează sau modernizează termic clădirile de locuit pe care le deţin în proprietate, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 29/2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 325/2002, sunt scutite de impozitul pentru aceste clădiri pe perioada de rambursare a creditului obţinut pentru reabilitarea termică, precum şi de taxele pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru lucrările de reabilitare termică.

(10) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe prevăzute la art. 282 şi 283 se reduc cu 50%, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, republicată, cu modificările ulterioare, pentru persoanele fizice care domiciliază şi trăiesc în localităţile precizate în:

a) Hotărârea Guvernului nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a unor localităţi din Munţii Apuseni, cu modificările ulterioare;

b) Hotărârea Guvernului nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele măsuri şi acţiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a judeţului Tulcea şi a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu modificările ulterioare.

(11) Nu se datorează taxa asupra succesiunii, prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, republicată, cu modificările ulterioare, dacă încheierea procedurii succesorale a fost făcută în termen de un an de la data decesului autorului bunurilor. Această taxă nu se datorează nici în cazul autorilor decedaţi anterior datei de 1 ianuarie 2005, dacă încheierea procedurii succesorale a fost făcută până la data de 31 decembrie 2005 inclusiv.

(12) Taxele de timbru prevăzute la art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998, republicată, cu modificările ulterioare, referitoare la autentificarea actelor între vii, translative ale dreptului de proprietate şi ale altor drepturi reale ce au ca obiect terenuri fără construcţii, din extravilan, se reduc la jumătate.

(13) Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirea unei persoane fizice, dacă:

a) clădirea este o locuinţă nouă, realizată în condiţiile Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; sau

b) clădirea este realizată pe bază de credite, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice şi construcţii de locuinţe, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

(14) Scutirile de impozit prevăzute la alin. (13) se aplică pentru o clădire timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia. În cazul înstrăinării clădirii, scutirea de impozit nu se aplică noului proprietar al acesteia.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 24/2010 – pentru modificarea şi completarea art. 284 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 2 martie 2010, Monitorul Oficial 143/2010;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OUG 123/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 24 noiembrie 2004, Monitorul Oficial 1154/2004;

OUG 123/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 24 noiembrie 2004, Monitorul Oficial 1154/2004;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 283 Cod Fiscal 2014 Alte taxe locale

Art. 283 Cod Fiscal 2014 Alte taxe locale

CAPITOLUL X
Alte taxe locale

Art. 283

Alte taxe locale

(1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene, după caz, pot institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice şi pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de arhitectură şi arheologice şi altele asemenea.

(2) Consiliile locale pot institui taxe pentru deţinerea sau utilizarea echipamentelor şi utilajelor destinate obţinerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală, pe raza localităţii unde acestea sunt utilizate, precum şi taxe pentru activităţile cu impact asupra mediului înconjurător.

(3) Taxele prevăzute la alin. (1) şi (2) se calculează şi se plătesc în conformitate cu procedurile aprobate de autorităţile deliberative interesate.

(31) Taxa pentru îndeplinirea procedurii de divorţ pe cale administrativă este în cuantum de 500 lei şi poate fi majorată prin hotărâre a consiliului local, fără ca majorarea să poată depăşi 20% din această valoare. Taxa se face venit la bugetul local.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, pot institui taxa pentru reabilitare termică a blocurilor de locuinţe şi locuinţelor unifamiliale, pentru care s-au alocat sume aferente cotei de contribuţie a proprietarilor, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 158/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 63/2012 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe din 30 octombrie 2012, Monitorul Oficial 749/2012;

OUG 121/2011 – pentru modificarea şi completarea unor acte normative din 22 decembrie 2011, Monitorul Oficial 931/2011;

OUG 63/2012 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe din 30 octombrie 2012, Monitorul Oficial 749/2012;

OUG 138/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 29 decembrie 2004, Monitorul Oficial 1281/2004;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 2831

Contracte de fiducie

În cazul persoanelor fizice şi juridice care încheie contracte de fiducie conform Codului civil, impozitele şi taxele locale aferente masei patrimoniale fiduciare transferate în cadrul operaţiunii de fiducie sunt plătite de către fiduciar la bugetele locale ale unităţilor admininistrativ-teritoriale unde sunt înregistrate bunurile care fac obiectul operaţiunii de fiducie, cu respectarea prevederilor prezentului titlu, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost încheiat contractul de fiducie.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

Art. 282 Cod Fiscal 2014 Taxe speciale

Art. 282 Cod Fiscal 2014 Taxe speciale

CAPITOLUL IX
Taxe speciale
Art. 282

Taxe speciale

(1) Pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale.

(2) Domeniile în care consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale.

(3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.

(4) Consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, nu pot institui taxe speciale concesionarilor din sectorul utilităţilor publice (gaze naturale, apă, energie electrică), pentru existenţa pe domeniul public/privat al unităţilor administrativ-teritoriale a reţelelor de apă, de transport şi distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 281 Cod Fiscal 2014 Taxa hotelieră

Art. 281 Cod Fiscal 2014 Taxa hotelieră

CAPITOLUL VIII
Taxa hotelieră

Art. 281

Plata taxei

(1) Unităţile de cazare au obligaţia de a vărsa taxa hotelieră la bugetul local, lunar, până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanele care au plătit cazarea.

(2) Unităţile de cazare au obligaţia de a depune lunar o declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, până la data stabilită pentru fiecare plată a taxei hoteliere, inclusiv. Formatul declaraţiei se precizează în normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Art. 280 Cod Fiscal 2014 Taxa hotelieră

Art. 280 Cod Fiscal 2014 Taxa hotelieră

CAPITOLUL VIII
Taxa hotelieră

Art. 280

Scutiri

Taxa hotelieră nu se aplică pentru:

a) persoanele fizice în vârstă de până la 18 ani inclusiv;

b) persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat ori persoanele invalide de gradul I sau II;

c) pensionarii sau studenţii;

d) persoanele fizice aflate pe durata satisfacerii stagiului militar;

e) veteranii de război;

f) văduvele de război sau văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit;

g) persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-Legea 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;

h) soţul sau soţia uneia dintre persoanele fizice menţionate la lit. b)-g), care este cazat/cazată împreună cu o persoană menţionată la lit. b)-g).

Art. 279 Cod Fiscal 2014 Taxa hotelieră

Art. 279 Cod Fiscal 2014 Taxa hotelieră

CAPITOLUL VIII
Taxa hotelieră

Art. 279

Calculul taxei

(1) Taxa hotelieră se calculează prin aplicarea cotei stabilite la tarifele de cazare practicate de unităţile de cazare.

(2) Pentru şederea într-o unitate de cazare, consiliul local instituie o taxă hotelieră în cotă de 1% din valoarea totală a cazării/tariful de cazare pentru fiecare zi de sejur a turistului, care se încasează de persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea, odată cu luarea în evidenţă a persoanelor cazate.

(3) Taxa hotelieră se datorează pentru întreaga perioadă de şedere, cu excepţia cazului unităţilor de cazare amplasate într-o staţiune turistică, atunci când taxa se datorează numai pentru o singură noapte, indiferent de perioada reală de cazare.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

Art. 278 Cod Fiscal 2014 Taxa hotelieră

Art. 278 Cod Fiscal 2014 Taxa hotelieră

CAPITOLUL VIII
Taxa hotelieră

Art. 278

Reguli generale

(1) Consiliul local poate institui o taxă pentru şederea într-o unitate de cazare, într-o localitate asupra căreia consiliul local îşi exercită autoritatea, dar numai dacă taxa se aplică conform prezentului capitol.

(2) Taxa pentru şederea într-o unitate de cazare, denumită în continuare taxa hotelieră, se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea, o dată cu luarea în evidenţă a persoanelor cazate.

(3) Unitatea de cazare are obligaţia de a vărsa taxa colectată în conformitate cu alin. (2) la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este situată aceasta.

Art. 277 Cod Fiscal 2014 Impozitul pe spectacole

Art. 277 Cod Fiscal 2014 Impozitul pe spectacole

CAPITOLUL VII
Impozitul pe spectacole

Art. 277

Plata impozitului

(1) Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar până la data de 15, inclusiv, a lunii următoare celei în care a avut loc spectacolul.

(2) Orice persoană care datorează impozitul pe spectacole are obligaţia de a depune o declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, până la data stabilită pentru fiecare plată a impozitului pe spectacole. Formatul declaraţiei se precizează în normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

(3) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole răspund pentru calculul corect al impozitului, depunerea la timp a declaraţiei şi plata la timp a impozitului.

Art. 275 Cod Fiscal 2014 Impozitul pe spectacole

Art. 275 Cod Fiscal 2014 Impozitul pe spectacole

CAPITOLUL VII
Impozitul pe spectacole

Art. 275

Reguli speciale pentru videoteci şi discoteci

(1) În cazul unei manifestări artistice sau al unei activităţi distractive care are loc într-o videotecă sau discotecă, impozitul pe spectacole se calculează pe baza suprafeţei incintei prevăzute în prezentul articol.

(2) Impozitul pe spectacole se stabileşte pentru fiecare zi de manifestare artistică sau de activitate distractivă, prin înmulţirea numărului de metri pătraţi ai suprafeţei incintei videotecii sau discotecii cu suma stabilită de consiliul local, astfel:

a) în cazul videotecilor, suma este de până la 1 leu;

b) în cazul discotecilor, suma este de până la 2 lei.

(3) Impozitul pe spectacole se ajustează prin înmulţirea sumei stabilite, potrivit alin. (2), cu coeficientul de corecţie corespunzător, precizat în tabelul următor:

Rangul localităţii

Coeficient de corecţie

0

8,00

I

5,00

II

4,00

III

3,00

IV

1,10

V

1,00

(4) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligaţia de a depune o declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale privind spectacolele programate pe durata unei luni calendaristice. Declaraţia se depune până la data de 15, inclusiv, a lunii precedente celei în care sunt programate spectacolele respective.

Art. 274 Cod Fiscal 2014 Impozitul pe spectacole

Art. 274 Cod Fiscal 2014 Impozitul pe spectacole

CAPITOLUL VII
Impozitul pe spectacole

Art. 274

Calculul impozitului

(1) Cu excepţiile prevăzute la art. 275, impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor.

(2) Cota de impozit se determină după cum urmează:

a) în cazul unui spectacol de teatru, ca de exemplu o piesă de teatru, balet, operă, operetă, concert filarmonic sau altă manifestare muzicală, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice competiţie sportivă internă sau internaţională, cota de impozit este egală cu 2%;

b) în cazul oricărei alte manifestări artistice decât cele enumerate la lit. a), cota de impozit este egală cu 5%.

(3) Suma primită din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde sumele plătite de organizatorul spectacolului în scopuri caritabile, conform contractului scris intrat în vigoare înaintea vânzării biletelor de intrare sau a abonamentelor.

(4) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligaţia de:

a) a înregistra biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale care îşi exercită autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;

b) a anunţa tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă loc spectacolul, precum şi în orice alt loc în care se vând bilete de intrare şi/sau abonamente;

c) a preciza tarifele pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de a nu încasa sume care depăşesc tarifele precizate pe biletele de intrare şi/sau abonamente;

d) a emite un bilet de intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;

e) a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, documentele justificative privind calculul şi plata impozitului pe spectacole;

f) a se conforma oricăror altor cerinţe privind tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi inventarul biletelor de intrare şi a abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii şi cultelor şi Agenţia Naţională pentru Sport.

Art. 273 Cod Fiscal 2014 Impozitul pe spectacole

Art. 273 Cod Fiscal 2014 Impozitul pe spectacole

CAPITOLUL VII
Impozitul pe spectacole

Art. 273

Reguli generale

(1) Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiţie sportivă sau altă activitate distractivă în România are obligaţia de a plăti impozitul prevăzut în prezentul capitol, denumit în continuare impozitul pe spectacole.

(2) Impozitul pe spectacole se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.

Art. 272 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Art. 272 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

CAPITOLUL VI
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Art. 272

Scutiri

(1) Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate şi taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică instituţiilor publice, cu excepţia cazurilor când acestea fac reclamă unor activităţi economice.

(2) Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, nu se aplică unei persoane care închiriază panoul, afişajul sau structura de afişaj unei alte persoane, în acest caz taxa prevăzută la art. 270 fiind plătită de această ultimă persoană.

(3) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se datorează pentru afişele, panourile sau alte mijloace de reclamă şi publicitate amplasate în interiorul clădirilor.

(4) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică pentru panourile de identificare a instalaţiilor energetice, marcaje de avertizare sau marcaje de circulaţie, precum şi alte informaţii de utilitate publică şi educaţionale.

(5) Nu se datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate pentru afişajul efectuat pe mijloacele de transport care nu sunt destinate, prin construcţia lor, realizării de reclamă şi publicitate.

Art. 271 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Art. 271 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

CAPITOLUL VI
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Art. 271

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate

(1) Orice persoană care utilizează un panou, afişaj sau o structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate, cu excepţia celei care intră sub incidenţa art. 270, datorează plata taxei anuale prevăzute în prezentul articol către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, în raza căreia/căruia este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj respectivă. La nivelul municipiului Bucureşti, această taxă revine bugetului local al sectorului în raza căruia este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj respectivă.

(2) Valoarea taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se calculează anual, prin înmulţirea numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei afişajului pentru reclamă sau publicitate cu suma stabilită de consiliul local, astfel:

a) în cazul unui afişaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma este de până la 20 lei;

b) în cazul oricărui alt panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate, suma este de până la 15 lei.

(3) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se recalculează pentru a reflecta numărul de luni sau fracţiunea din lună dintr-un an calendaristic în care se afişează în scop de reclamă şi publicitate.

(4) Taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv. Taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate, datorată aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată.

(5) Consiliile locale pot impune persoanelor care datorează taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate să depună o declaraţie anuală la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Art. 270 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Art. 270 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

CAPITOLUL VI
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Art. 270

Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate

(1) Orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata taxei prevăzute în prezentul articol, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale.

(11) publicitatea realizată prin mijloace de informare în masă scrise şi audiovizuale, în sensul prezentului articol, corespunde activităţilor agenţilor de publicitate potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, cu modificările ulterioare, respectiv publicitatea realizată prin ziare şi alte tipărituri, precum şi prin radio, televiziune şi Internet.

(2) Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă şi publicitate.

(3) Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se calculează prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclama şi publicitate.

(4) Cota taxei se stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3%.

(5) Valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate cuprinde orice plată obţinută sau care urmează a fi obţinută pentru serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată.

(6) Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se varsă la bugetul local, lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă şi publicitate.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 138/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 29 decembrie 2004, Monitorul Oficial 1281/2004;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 269 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

Art. 269 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

CAPITOLUL V
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

Art. 269

Scutiri

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor nu se datorează pentru:

a) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru lăcaş de cult sau construcţie anexă;

b) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparţin domeniului public al statului;

c) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, pentru lucrările de interes public judeţean sau local;

d) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o instituţie publică;

e) autorizaţie de construire pentru autostrăzile şi căile ferate atribuite prin concesionare, conform legii.

Art. 268 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

Art. 268 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

CAPITOLUL V
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

Art. 268

Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfăşura o activitate economică şi a altor autorizaţii similare

(1) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice este stabilită de către consiliul local în sumă de până la 10 lei, în mediul rural, şi de până la 50 lei, în mediul urban.

(11) Autorizaţiile prevăzute la alin. (1) se vizează anual, până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru anul următor. Taxa de viză reprezintă 50% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).

(2) Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte de consiliul local şi este de până la 12 lei.

(3) Taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, deţinute de consiliile locale, se stabileşte de către consiliul local şi este de până la 20 lei.

(4) Taxa pentru eliberarea certificatelor de producător se stabileşte de către consiliile locale şi este de până la 50 lei.

(5) Comercianţii a căror activitate se desfăşoară potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, în clasa 5530 – restaurante şi 5540 – baruri, datorează bugetului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, stabilită de către consiliile locale în sumă de până la 3.000 lei. La nivelul municipiului Bucureşti, această taxă se stabileşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectorului în a cărui rază teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare.

(6) Autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, în cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competenţă se află amplasată unitatea sau standul de comercializare.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 267 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

Art. 267 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

CAPITOLUL V
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

Art. 267

Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi a altor avize asemănătoare

(1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu suma stabilită de consiliul local, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliul judeţean, după caz, în limitele prevăzute în tabelul următor:

Suprafaţa pentru care se obţine certificatul de urbanism Taxa (lei)
a) Până la 150 m2 inclusiv 2,50-3,50
b) Între 151 m2 şi 250 m2 inclusiv 3,70-4,70
c) Între 251 m2 şi 500 m2 inclusiv 4,80-6,00
d) Între 501 m2 şi 750 m2 inclusiv 6,10-7,20
e) Între 751 m2 şi 1.000 m2 inclusiv 7,30-8,50
f) Peste 1.000 m2 8,50 + 130 pentru fiecare m2 care depăşeşte 1.000 m2

(2) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonă rurală este egală cu 50% din taxa stabilită conform alin. (1).

(3) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o clădire care urmează a fi folosită ca locuinţă sau anexă la locuinţă este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţii.

(4) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări se calculează înmulţind numărul de metri pătraţi de teren afectat de foraj sau de excavaţie cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 5 lei.

(5) taxa pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrările de organizare de şantier în vederea realizării unei construcţii, care nu sunt incluse în altă autorizaţie de construire, este egală cu 3% din valoarea autorizată a lucrărilor de organizare de şantier.

(6) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi, căsuţe sau rulote ori campinguri este egală cu 2% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie.

(7) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, situate pe căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru amplasarea corpurilor şi a panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor este de până la 5 lei pentru fiecare metru pătrat de suprafaţă ocupată de construcţie.

(8) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru orice altă construcţie decât cele prevăzute în alt alineat al prezentului articol este egală cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie, inclusiv instalaţiile aferente.

(9) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau parţială, a unei construcţii este egală cu 0,1% din valoarea impozabilă a construcţiei, stabilită pentru determinarea impozitului pe clădiri. În cazul desfiinţării parţiale a unei construcţii, taxa pentru eliberarea autorizaţiei se modifică astfel încât să reflecte porţiunea din construcţie care urmează a fi demolată.

(10) Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizaţii de construire este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.

(11) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu se stabileşte de consiliul local şi este de până la 7,50 lei pentru fiecare racord.

(12) Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism şi amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului judeţean se stabileşte de consiliul local în sumă de până la 10 lei.

(13) Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă se stabileşte de către consiliile locale în sumă de până la 6 lei.

(14) Pentru taxele prevăzute în prezentul articol, stabilite pe baza valorii autorizate a lucrărilor de construcţie, se aplică următoarele reguli:

a) taxa datorată se stabileşte pe baza valorii lucrărilor de construcţie declarate de persoana care solicită avizul şi se plăteşte înainte de emiterea avizului;

b) în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizaţia respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia trebuie să depună o declaraţie privind valoarea lucrărilor de construcţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale;

c) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care se depune situaţia finală privind valoarea lucrărilor de construcţii, compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale are obligaţia de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de construcţie;

d) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale a emis valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice sumă suplimentară datorată de către persoana care a primit autorizaţia sau orice sumă care trebuie rambursată de autoritatea administraţiei publice locale.

(15) În cazul unei autorizaţii de construire emise pentru o persoană fizică, valoarea reală a lucrărilor de construcţie nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art. 251.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 266 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

Art. 266 Cod Fiscal 2014 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

CAPITOLUL V
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

Art. 266

Reguli generale

Orice persoană care trebuie să obţină un certificat, aviz sau altă autorizaţie prevăzută în prezentul capitol trebuie să plătească taxa menţionată în acest capitol la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizaţia necesară.

Art. 265 Cod Fiscal 2014 Taxa asupra mijloacelor de transport

Art. 265 Cod Fiscal 2014 Taxa asupra mijloacelor de transport

CAPITOLUL IV
Taxa asupra mijloacelor de transport

Art. 265

Plata taxei

(1) Impozitul pe mijlocul de transport se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.

(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv, se acordă o bonificaţie de până la 10% inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(3) Deţinătorii, persoane fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport în România, în condiţiile legii, au obligaţia să achite integral, la data solicitării, impozitul datorat pentru perioada cuprinsă între data de întâi a lunii următoare celei în care se înmatriculează şi până la sfârşitul anului fiscal respectiv.

(4) În situaţia în care înmatricularea priveşte o perioadă care depăşeşte data de 31 decembrie a anului fiscal în care s-a solicitat înmatricularea, deţinătorii prevăzuţi la alin. (3) au obligaţia să achite integral impozitul pe mijlocul de transport, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, astfel:

a) în cazul în care înmatricularea priveşte un an fiscal, impozitul anual;

b) în cazul în care înmatricularea priveşte o perioadă care se sfârşeşte înainte de data de 1 decembrie a aceluiaşi an, impozitul aferent perioadei cuprinse între data de 1 ianuarie şi data de întâi a lunii următoare celei în care expiră înmatricularea.

(5) Impozitul anual pe mijlocul de transport, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe mijloace de transport, pentru care impozitul este datorat bugetului local al aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe mijlocul de transport cumulat al acestora.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 264 Cod Fiscal 2014 Taxa asupra mijloacelor de transport

Art. 264 Cod Fiscal 2014 Taxa asupra mijloacelor de transport

CAPITOLUL IV
Taxa asupra mijloacelor de transport

Art. 264

Dobândiri şi transferuri ale mijloacelor de transport

(1) În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de persoană de la data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit.

(2) În cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidenţa fiscală a compartimentului de specialitate al autorităţii de administraţie publică locală, taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidenţa fiscală.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), taxa asupra mijloacelor de transport se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.

(4) Orice persoană care dobândeşte/înstrăinează un mijloc de transport sau îşi schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.

(5) Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 263 Cod Fiscal 2014 Taxa asupra mijloacelor de transport

Art. 263 Cod Fiscal 2014 Taxa asupra mijloacelor de transport

CAPITOLUL IV
Taxa asupra mijloacelor de transport

Art. 263

Calculul taxei

(1) Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.

(2) În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

Nr. crt. Mijloace de transport cu tracţiune mecanică  
I. Vehicule înmatriculate (lei/200 cm3 sau fracţiune din aceasta)
1. Motorete, scutere, motociclete şi autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la 1.600 cm3 inclusiv 8
2. Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1.601 cm3 şi 2.000 cm3 inclusiv 18
3. Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2.001 cm3 şi 2.600 cm3 inclusiv 72
4. Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2.601 cm3 şi 3.000 cm3 inclusiv 144
5. Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cm3 290
6. Autobuze, autocare, microbuze 24
7. Alte vehicule cu tracţiune mecanică cu masa totală maximă autorizată de până la 12 tone inclusiv 30
8. Tractoare înmatriculate 18
II. Vehicule înregistrate
1. Vehicule cu capacitate cilindrică lei/200 cm3
1.1 Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică < 4.800 cm3 2-4
1.2. Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică > 4.800 cm3 4-6
2. Vehicule fără capacitate cilindrică evidenţiată 50-150 lei/an

(3) În cazul unui ataş, taxa pe mijlocul de transport este de 50% din taxa pentru motocicletele, motoretele şi scuterele respective.

(4) În cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor:

  Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maximă admisă Impozitul

(în lei/an)

Ax(e) motor(oare) cu sistem de suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare
I două axe
1 Masa de cel puţin 12 tone, dar mai mică de 13 tone 0 133
2 Masa de cel puţin 13 tone, dar mai mică de 14 tone 133 367
3 Masa de cel puţin 14 tone, dar mai mică de 15 tone 367 517
4 Masa de cel puţin 15 tone, dar mai mică de 18 tone 517 1.169
5 Masa de cel puţin 18 tone 517 1.169
II 3 axe
1 Masa de cel puţin 15 tone, dar mai mică de 17 tone 133 231
2 Masa de cel puţin 17 tone, dar mai mică de 19 tone 231 474
3 Masa de cel puţin 19 tone, dar mai mică de 21 tone 474 615
4 Masa de cel puţin 21 tone, dar mai mică de 23 tone 615 947
5 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 947 1.472
6 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 26 tone 947 1.472
7 Masa de cel puţin 26 tone 947 1.472
III 4 axe
1 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 615 623
2 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 27 tone 623 973
3 Masa de cel puţin 27 tone, dar mai mică de 29 tone 973 1.545
4 Masa de cel puţin 29 tone, dar mai mică de 31 tone 1.545 2.291
5 Masa de cel puţin 31 tone, dar mai mică de 32 tone 1.545 2.291
6 Masa de cel puţin 32 tone 1.545 2.291

(5) În cazul unei combinaţii de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor:

  Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maximă admisă Impozitul

(în lei/an)

Ax(e) motor(oare) cu sistem de suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare
I 2+1 axe
1 Masa de cel puţin 12 tone, dar mai mică de 14 tone 0 0
2 Masa de cel puţin 14 tone, dar mai mică de 16 tone 0 0
3 Masa de cel puţin 16 tone, dar mai mică de 18 tone 0 60
4 Masa de cel puţin 18 tone, dar mai mică de 20 tone 60 137
5 Masa de cel puţin 20 tone, dar mai mică de 22 tone 137 320
6 Masa de cel puţin 22 tone, dar mai mică de 23 tone 320 414
7 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 414 747
8 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 28 tone 747 1.310
9 Masa de cel puţin 28 tone 747 1.310
II 2+2 axe
1 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 128 299
2 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 26 tone 299 491
3 Masa de cel puţin 26 tone, dar mai mică de 28 tone 491 721
4 Masa de cel puţin 28 tone, dar mai mică de 29 tone 721 871
5 Masa de cel puţin 29 tone, dar mai mică de 31 tone 871 1.429
6 Masa de cel puţin 31 tone, dar mai mică de 33 tone 1.429 1.984
7 Masa de cel puţin 33 tone, dar mai mică de 36 tone 1.984 3.012
8 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 1.984 3.012
9 Masa de cel puţin 38 tone 1.984 3.012
III 2+3 axe
1 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 1.579 2.197
2 Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone 2.197 2.986
3 Masa de cel puţin 40 tone 2.197 2.986
IV 3+2 axe
1 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 1.395 1.937
2 Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone 1.937 2.679
3 Masa de cel puţin 40 tone, dar mai mică de 44 tone 2.679 3.963
4 Masa de cel puţin 44 tone 2.679 3.963
V 3+3 axe
1 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 794 960
2 Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone 960 1.434
3 Masa de cel puţin 40 tone, dar mai mică de 44 tone 1.434 2.283
4 Masa de cel puţin 44 tone 1.434 2.283

(6) În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinaţie de autovehicule prevăzută la alin. (5), taxa asupra mijlocului de transport este egală cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

Masa totală maximă autorizată

Taxa (lei)

a) Până la 1 tonă inclusiv

59.000

b) Peste 1 tonă, dar nu mai mult de 3 tone

194.000

c) Peste 3 tone, dar nu mai mult de 5 tone

292.000

d) Peste 5 tone

370.000

(7) În cazul mijloacelor de transport pe apă, impozitul pe mijlocul de transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

Mijlocul de transport pe apă

Impozit

– lei/an –

1. Luntre, bărci fără motor, folosite pentru pescuit şi uz personal

15

2. Bărci fără motor, folosite în alte scopuri

40

3. Bărci cu motor

150

4. Nave de sport şi agrement*)

între 0 şi 800

5. Scutere de apă

150

6. Remorchere şi împingătoare:

a) până la 500 CP inclusiv

400

b) peste 500 CP şi până la 2.000 CP inclusiv

650

c) peste 2.000 CP şi până la 4.000 CP inclusiv

1.000

d) peste 4.000 CP

1.600

7. Vapoare – pentru fiecare 1.000 tdw sau fracţiune din acesta

130

8. Geamuri, şlepuri şi barje fluviale:

a) cu capacitatea de încărcare până la 1.500 tone inclusiv

130

b) cu capacitatea de încărcare de peste 1.500 tone şi până la 3.000 tone inclusiv

200

c) cu capacitatea de încărcare de peste 3.000 tone

350

(8) În înţelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc de transport se stabileşte prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziţie sau un alt document similar.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 59/2010 – pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 30 iunie 2010, Monitorul Oficial 442/2010;

HG 1347/2010 – privind aprobarea nivelurilor impozitului pe mijloacele de transport prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabile în anul fiscal 2011 din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 887/2010;

Legea 188/2010 – privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2007 pentru modificarea alin. (4) şi (5) ale art. 263 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 14 octombrie 2010, Monitorul Oficial 699/2010;

OUG 59/2010 – pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 30 iunie 2010, Monitorul Oficial 442/2010;

HG 1697/2008 – privind aprobarea nivelurilor impozitului pe mijloacele de transport prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabile în anul fiscal 2009 din 17 decembrie 2008, Monitorul Oficial 873/2008;

OUG 91/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 24 iunie 2008, Monitorul Oficial 480/2008;

Ordonanţă de urgentă nr. 155/2007 – pentru modificarea alin. (4) şi (5) ale art. 263 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 decembrie 2007, Monitorul Oficial 884/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 262 Cod Fiscal 2014 Taxa asupra mijloacelor de transport

Art. 262 Cod Fiscal 2014 Taxa asupra mijloacelor de transport

CAPITOLUL IV
Taxa asupra mijloacelor de transport

Art. 262

Scutiri

Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru:

a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;

b) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice

cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;

c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;

d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public;

e) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 261 Cod Fiscal 2014 Taxa asupra mijloacelor de transport

Art. 261 Cod Fiscal 2014 Taxa asupra mijloacelor de transport

CAPITOLUL IV
Taxa asupra mijloacelor de transport

Art. 261

Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.

(2) Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

(3) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.

(4) În cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe mijlocul de transport este datorat de locator.

(5) Până la prima înmatriculare/înregistrare în România, în înţelesul prezentului titlu, mijlocul de transport este considerat marfă. După prima înmatriculare/înregistrare, mijlocul de transport, în înţelesul prezentului titlu, nu mai poate fi considerat marfă şi pentru acesta se datorează impozit pe mijloacele de transport.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 260 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe teren

Art. 260 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe teren

CAPITOLUL III
Impozitul şi taxa pe teren

Art. 260

Plata impozitului

(1) Impozitul/taxa pe teren se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.

(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie inclusiv, a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(3) Impozitul anual pe teren, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe teren cumulat.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 259 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe teren

Art. 259 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe teren

CAPITOLUL III
Impozitul şi taxa pe teren

Art. 259

Dobândiri şi transferuri de teren, precum şi alte modificări aduse terenului

(1) Pentru un teren dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care terenul a fost dobândit.

(2) Pentru orice operaţiune juridică efectuată de o persoană în cursul unui an, care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana încetează a mai datora impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupra terenului.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe teren se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.

(4) Dacă încadrarea terenului în funcţie de poziţie şi categorie de folosinţă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care modifică impozitul datorat pe teren, impozitul datorat se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a intervenit modificarea.

(5) Dacă în cursul anului se modifică rangul unei localităţi, impozitul pe teren se modifică pentru întregul teren situat în intravilan corespunzător noii încadrări a localităţii, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această modificare.

(6) Orice persoană care dobândeşte teren are obligaţia de a depune o declaraţie privind achiziţia terenului la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data achiziţiei.

(61) Abrogat.

(7) Orice persoană care modifică folosinţa terenului are obligaţia de a depune o declaraţie privind modificarea folosinţei acestuia la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data modificării folosinţei.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 258 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe teren

Art. 258 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe teren

CAPITOLUL III
Impozitul şi taxa pe teren

Art. 258

Calculul impozitului

(1) Impozitul pe teren se stabileşte luând în calcul numărul de metri pătraţi de teren, rangul localităţii în care este amplasat terenul şi zona şi/sau categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.

(2) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:

Zona din cadrul localităţii Rangul localităţii (lei/m2)
  0 I II III IV V
A 5.900 4.900 4.300 3.700 500 400
B 4.900 3.700 3.000 2.500 400 300
C 3.700 2.500 1.900 1.200 300 200
D 2.500 1.200 1.000 700 200 100

(3) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută la alin. (4), iar acest rezultat se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la alin. (5).

(4) Pentru stabilirea impozitului pe teren, potrivit alin. (3), se folosesc sumele din tabelul următor:

Nr. crt.   Zona (lei/ha)
A B C D
1 Teren arabil 20 15 13 11
2 Păşune 15 13 11 9
3 Fâneaţă 15 13 11 9
4 Vie 33 25 20 13
5 Livadă 38 33 25 20
6 Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră 20 15 13 11
7 Teren cu apă 11 9 6 x
8 Drumuri şi căi ferate x x x x
9 Teren neproductiv x x x x

(5) Suma stabilită conform alin. (4) se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut în următorul tabel:

Rangul localităţii Coeficientul de corecţie
0 8,00
I 5,00
II 4,00
III 3,00
IV 1,10
V 1,00

(51) Ca excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin. (3)-(5) numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură;

b) au înregistrate în evidenţa contabilă venituri şi cheltuieli din desfăşurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a).

(52) În caz contrar, impozitul pe terenul situat în intravilanul unităţii administrativ-teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice, se calculează conform alin. (2).

(6) În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în ha, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel, înmulţită cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la art. 251 alin. (5):

Nr. crt. Categoria de folosinţă Zona [lei (RON)/ha]
0 1 A B C D
1. Teren cu construcţii 22 20 18 16
2. Arabil 36 34 32 30
3. Păşune 20 18 16 14
4. Fâneaţă 20 18 16 14
5. Vie pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 5.1 40 38 36 34
5.1. Vie până la intrarea pe rod x x x x
6. Livadă pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 6.1 40 38 36 34
6.1. Livadă până la intrarea pe rod x x x x
7. Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră, cu excepţia celui prevăzut la nr. crt. 7.1 12 10 8 6
7.1. Pădure în vârstă de până la 20 de ani şi pădure cu rol de protecţie x x x x
8. Teren cu apă, altul decât cel cu amenajări piscicole 4 3 2 1
8.1. Teren cu amenajări piscicole 24 22 20 18
9. Drumuri şi căi ferate x x x x
10. Teren neproductiv x x x x

(7) Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face numai pe bază de documente, anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, potrivit normelor prevăzute la art. 293, sub sancţiunea nulităţii.

(8) Atât în cazul clădirilor, cât şi al terenurilor, dacă se constată diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi situaţia reală rezultată din măsurătorile executate în condiţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafeţele care corespund situaţiei reale, dovedite prin lucrări tehnice de cadastru. Datele rezultate din lucrările tehnice de cadastru se înscriu în evidenţele fiscale, în registrul agricol, precum şi în cartea funciară, iar modificarea sarcinilor fiscale operează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se înregistrează la compartimentul de specialitate lucrarea respectivă, ca anexă la declaraţia fiscală.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OUG 21/2006 – pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 16 martie 2006, Monitorul Oficial 269/2006;

Legea 247/2005 – privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente din 19 iulie 2005, Monitorul Oficial 653/2005;

Rectificare Monitorul Oficial 112/2004 din 6 februarie 2004, Monitorul Oficial 112/2004;

Art. 257 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe teren

Art. 257 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe teren

CAPITOLUL III
Impozitul şi taxa pe teren

Art. 257

Scutiri

Impozitul pe teren nu se datorează pentru:

a) terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire;

b) orice teren al unui cult religios recunoscut de lege şi al unei unităţi locale a acestuia, cu personalitate juridică;

c) orice teren al unui cimitir, crematoriu;

d) orice teren al unei instituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar, autorizată provizoriu sau acreditată;

e) orice teren al unei unităţi sanitare de interes naţional care nu a trecut în patrimoniul autorităţilor locale;

f) orice teren deţinut, administrat sau folosit de către o instituţie publică, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice;

g) orice teren proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a altor instituţii publice, aferent unei clădiri al cărui titular este oricare din aceste categorii de proprietari, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activităţi economice;

h) orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestuia;

i) terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălţi, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecţie definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului;

j) terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigaţie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, pe baza avizului privind categoria de folosinţă a terenului, emis de oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară;

k) terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale administrate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A., zonele de siguranţă a acestora, precum şi terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de siguranţă;

l) terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;

m) terenurile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau testamentari;

n) terenurile aferente clădirilor prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 6 şi 7, cu excepţia celor folosite pentru activităţi economice.

o) terenul aferent clădirilor restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 pe durata pentru care proprietarul este obligat să menţină afectaţiunea de interes public;

p) terenul aferent clădirilor retrocedate potrivit art. 1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 pe durata pentru care proprietarul este obligat să menţină afectaţiunea de interes public;

r) terenul aferent clădirilor restituite potrivit art. 6 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 pe durata pentru care proprietarul este obligat să menţină afectaţiunea de interes public.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 247/2005 – privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente din 19 iulie 2005, Monitorul Oficial 653/2005;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 256 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe teren

Art. 256 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe teren

CAPITOLUL III
Impozitul şi taxa pe teren

Art. 256

Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.

(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, precum şi taxa pe teren prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.

(3) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren.

(4) În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.

(5) În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe teren se datorează de locatar.

(6) În cazul în care contractul de leasing încetează, altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe teren este datorat de locator.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 255 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe clădiri

Art. 255 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe clădiri

CAPITOLUL II
Impozitul şi taxa pe clădiri

Art. 255

Plata impozitului

(1) Impozitul/taxa pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.

(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(3) Impozitul anual pe clădiri, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice sau juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe clădiri cumulat.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 254 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe clădiri

Art. 254 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe clădiri

CAPITOLUL II
Impozitul şi taxa pe clădiri

Art. 254

Dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor

(1) În cazul unei clădiri care a fost dobândită sau construită de o persoană în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită sau construită.

(2) În cazul unei clădiri care a fost înstrăinată, demolată sau distrusă, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădire încetează a se mai datora de persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost înstrăinată, demolată sau distrusă.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe clădiri se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.

(4) În cazul extinderii, îmbunătăţirii, distrugerii parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea.

(5) Orice persoană care dobândeşte, construieşte sau înstrăinează o clădire are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii.

(6) Orice persoană care extinde, îmbunătăţeşte, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligaţia să depună o declaraţie în acest sens la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.

(61) Declararea clădirilor pentru stabilirea impozitului aferent nu este condiţionată de înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.

(7) Abrogat.

(8) Atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile construite potrivit Legii nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:

a) pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;

b) pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;

c) pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport cu care se stabileşte impozitul pe clădiri.

(9) Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă o obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizaţie de construire.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 252 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe clădiri

Art. 252 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe clădiri

CAPITOLUL II
Impozitul şi taxa pe clădiri

Art. 252

Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce deţin mai multe clădiri

(1) Persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri datorează un impozit pe clădiri, majorat după cum urmează:

a) cu 65% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

b) cu 150% pentru a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;

c) cu 300% pentru a treia clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

(2) Nu intră sub incidenţa alin. (1) persoanele fizice care deţin în proprietate clădiri dobândite prin succesiune legală.

(3) În cazul deţinerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determină în funcţie de ordinea în care proprietăţile au fost dobândite, aşa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.

(4) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) au obligaţia să depună o declaraţie specială la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în raza cărora îşi au domiciliul, precum şi la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora. Modelul declaraţiei speciale va fi cel prevăzut prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 59/2010 – pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 30 iunie 2010, Monitorul Oficial 442/2010;

OUG 59/2010 – pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 30 iunie 2010, Monitorul Oficial 442/2010;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 251 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe clădiri

Art. 251 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe clădiri

CAPITOLUL II
Impozitul şi taxa pe clădiri

Art. 251

Calculul impozitului pentru persoane fizice

(1) În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii.

(2) În cazul unei clădiri care are pereţii exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii impozabile a clădirii se identifică în tabelul prevăzut la alin. (3) valoarea impozabilă cea mai mare corespunzătoare tipului clădirii respective.

(3) Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimate în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/m2, din tabelul*) următor:

TIPUL CLĂDIRII VALOAREA IMPOZABILĂ

– lei/m2 –

  Clădire cu instalaţie electrică, de apă, de canalizare şi de încălzire (condiţii cumulative) Clădire fără instalaţie electrică, de apă, de canalizare şi de încălzire
0 1 2
A. Clădire cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic 669 397
B. Clădire cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic 182 114
C. Clădire-anexă cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic 114 102
D. Clădire-anexă cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic 68 45
E. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă, utilizate ca locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A-D 75% din suma care s-ar aplica clădirii 75% din suma

care

s-ar aplica clădirii

F. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă, utilizate în alte scopuri decât cel de locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A-D 50% din suma care s-ar aplica clădirii 50% din suma

care

s-ar aplica clădirii

(4) Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca locuinţă şi suprafeţele scărilor şi teraselor neacoperite.

(5) Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea valorii determinate conform alin. (3) cu coeficientul de corecţie corespunzător, prevăzut în tabelul*) următor:

Zona în cadrul localităţii Rangul localităţii
0 I II III IV V
A 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05
B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00
C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95
D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90

(6) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficientul de corecţie prevăzut la alin. (5) se reduce cu 0,10.

(7) Valoarea impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(6), se reduce în funcţie de anul terminării acesteia, după cum urmează:

a) cu 20%, pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;

b) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.

(8) În cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită depăşeşte 150 de metri pătraţi, valoarea impozabilă a acesteia, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(7), se majorează cu câte 5% pentru fiecare 50 metri pătraţi sau fracţiune din aceştia.

(81) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de renovare majoră, din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care a fost efectuată recepţia la terminarea lucrărilor. Renovarea majoră reprezintă acţiunea complexă care cuprinde obligatoriu lucrări de intervenţie la structura de rezistenţă a clădirii, pentru asigurarea cerinţei fundamentale de rezistenţă mecanică şi stabilitate, prin acţiuni de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, precum şi, după caz, alte lucrări de intervenţie pentru menţinerea, pe întreaga durată de exploatare a clădirii, a celorlalte cerinţe fundamentale aplicabile construcţiilor, conform legii, vizând, în principal, creşterea performanţei energetice şi a calităţii arhitectural-ambientale şi funcţionale a clădirii. Anul terminării se actualizează în condiţiile în care, la terminarea lucrărilor de renovare majoră, valoarea clădirii creşte cu cel puţin 25% faţă de valoarea acesteia la data începerii executării lucrărilor.

(9) Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafaţa construită desfăşurată a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,20.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 63/2012 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe din 30 octombrie 2012, Monitorul Oficial 749/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 250 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe clădiri

Art. 250 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe clădiri

CAPITOLUL II
Impozitul şi taxa pe clădiri

Art. 250

Scutiri

(1) Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează:

1. clădirile proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror instituţii publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice, altele decât cele desfăşurate în relaţie cu persoane juridice de drept public;

2. clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

3. clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în România şi componentelor locale ale acestora, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

4. clădirile care constituie patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

5. clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

6. clădirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice şi nuclearo-electrice, staţiilor şi posturilor de transformare, precum şi staţiilor de conexiuni;

7. clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

71. clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, instituţiilor publice cu finanţare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;

8. clădirile funerare din cimitire şi crematorii;

9. clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;

10. clădirile restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

11. clădirile care constituie patrimoniul Academiei Române, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

12. clădirile retrocedate potrivit art. 1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

13. clădirile restituite potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată;

14. clădirile care sunt afectate activităţilor hidrotehnice, hidrometrice, hidrometeorologice, oceanografice, de îmbunătăţiri funciare şi de intervenţii la apărarea împotriva inundaţiilor, precum şi clădirile din porturi şi cele afectate canalelor navigabile şi staţiilor de pompare aferente canalelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

15. clădirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri, baraje şi tuneluri şi care sunt utilizate pentru exploatarea acestor construcţii, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice;

16. construcţiile speciale situate în subteran, indiferent de folosinţa acestora şi turnurile de extracţie;

17. clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, ciupercării, silozuri pentru furaje, silozuri şi/sau pătule pentru depozitarea şi conservarea cerealelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice;

18. clădirile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau testamentari;

19. clădirile utilizate pentru activităţi social-umanitare de către asociaţii, fundaţii şi culte, potrivit hotărârii consiliului local.

20. clădirile care aparţin organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, cu statut de utilitate publică, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice.

(2) Nu intră sub incidenţa impozitului pe clădiri construcţiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri.

(3) Scutirea de impozit prevăzută la alin. (1) pct. 10-13 se aplică pentru perioada pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes public.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Legea 247/2005 – privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente din 19 iulie 2005, Monitorul Oficial 653/2005;

OUG 138/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 29 decembrie 2004, Monitorul Oficial 1281/2004;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 249 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe clădiri

Art. 249 Cod Fiscal 2014 Impozitul şi taxa pe clădiri

CAPITOLUL II
Impozitul şi taxa pe clădiri

Art. 249

Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.

(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum şi taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.

(3) Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.

(4) În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

(5) În înţelesul prezentului titlu, clădire este orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spaţiul din interiorul unei clădiri.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 248 Cod Fiscal 2014 Dispoziţii generale

Art. 248 Cod Fiscal 2014 Dispoziţii generale

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 248

Impozite şi taxe locale

Impozitele şi taxele locale sunt după cum urmează:

a) impozitul pe clădiri;

b) impozitul pe teren;

c) taxa asupra mijloacelor de transport;

d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;

e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;

f) impozitul pe spectacole;

g) taxa hotelieră;

h) taxe speciale;

i) alte taxe locale.

Art. 247 Cod Fiscal 2014 Dispoziţii generale

Art. 247 Cod Fiscal 2014 Dispoziţii generale

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 247

Definiţii

În înţelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)rangul unei localităţi – rangul atribuit unei localităţi conform legii;

b)zone din cadrul localităţii – zone stabilite de consiliul local, în funcţie de poziţia terenului faţă de centrul localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.

c)nomenclatură stradală – lista care conţine denumirile tuturor străzilor dintr-o unitate administrativ-teritorială, numerele de identificare a imobilelor pe fiecare stradă în parte, precum şi titularul dreptului de proprietate al fiecărui imobil; nomenclatura stradală se organizează pe fiecare localitate rurală şi urbană şi reprezintă evidenţa primară unitară care serveşte la atribuirea adresei domiciliului/reşedinţei persoanei fizice, a sediului persoanei juridice, precum şi a fiecărui imobil, teren şi/sau clădire.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 246 Cod Fiscal 2014 Sancţiuni

Art. 246 Cod Fiscal 2014 Sancţiuni

CAPITOLUL VIII
Sancţiuni

Art. 246

Contravenţii şi sancţiuni

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 92/2003 – privind Codul de procedură fiscală din 24 decembrie 2003, Monitorul Oficial 941/2003;

Art. 245 Cod Fiscal 2014 Sancţiuni

Art. 245 Cod Fiscal 2014 Sancţiuni

CAPITOLUL VIII
Sancţiuni

Art. 245

Infracţiuni

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 244 Cod Fiscal 2014 Alte măsuri speciale

Art. 244 Cod Fiscal 2014 Alte măsuri speciale

CAPITOLUL VII
Alte măsuri speciale

Art. 244

Întârzieri la plata accizelor

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 138/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 29 decembrie 2004, Monitorul Oficial 1281/2004;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 2441

Alte măsuri

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 34/2009 – cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 11 aprilie 2009, Monitorul Oficial 249/2009;

OUG 127/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 8 octombrie 2008, Monitorul Oficial 705/2008;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 243 Cod Fiscal 2014 Alte măsuri speciale

Art. 243 Cod Fiscal 2014 Alte măsuri speciale

CAPITOLUL VII
Alte măsuri speciale

Art. 243

Condiţii de cesionare şi înstrăinare

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 242 Cod Fiscal 2014 Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

Art. 242 Cod Fiscal 2014 Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

CAPITOLUL VI
Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

Art. 242

Procedura de import

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 241 Cod Fiscal 2014 Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

Art. 241 Cod Fiscal 2014 Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

CAPITOLUL VI
Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

Art. 241

Condiţii de calitate

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Art. 240 Cod Fiscal 2014 Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

Art. 240 Cod Fiscal 2014 Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

CAPITOLUL VI
Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

Art. 240

Condiţii de comercializare

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Rectificare Monitorul Oficial 112/2004 din 6 februarie 2004, Monitorul Oficial 112/2004;

Art. 239 Cod Fiscal 2014 Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

Art. 239 Cod Fiscal 2014 Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

CAPITOLUL VI
Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale

Art. 239

Restricţii

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 238 Cod Fiscal 2014 Dispoziţii comune de supraveghere aplicate producţiei şi importului de alcool, distilate şi băuturi spirtoase

Art. 238 Cod Fiscal 2014 Dispoziţii comune de supraveghere aplicate producţiei şi importului de alcool, distilate şi băuturi spirtoase

CAPITOLUL V
Dispoziţii comune de supraveghere aplicate producţiei şi importului de alcool, distilate şi băuturi spirtoase

Art. 238

Preţuri minime

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

OG 94/2004 – privind reglementarea unor măsuri financiare din 26 august 2004, Monitorul Oficial 803/2004;

OG 94/2004 – privind reglementarea unor măsuri financiare din 26 august 2004, Monitorul Oficial 803/2004;

Art. 237 Cod Fiscal 2014 Dispoziţii comune de supraveghere aplicate producţiei şi importului de alcool, distilate şi băuturi spirtoase

Art. 237 Cod Fiscal 2014 Dispoziţii comune de supraveghere aplicate producţiei şi importului de alcool, distilate şi băuturi spirtoase

CAPITOLUL V
Dispoziţii comune de supraveghere aplicate producţiei şi importului de alcool, distilate şi băuturi spirtoase

Art. 237

Situaţii privind modul de valorificare

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 236 Cod Fiscal 2014 Sistemul de supraveghere a importurilor de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase, în vrac

Art. 236 Cod Fiscal 2014 Sistemul de supraveghere a importurilor de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase, în vrac

CAPITOLUL IV
Sistemul de supraveghere a importurilor de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase, în vrac

Art. 236

Procedura de supraveghere

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Art. 235 Cod Fiscal 2014 Sistemul de supraveghere a importurilor de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase, în vrac

Art. 235 Cod Fiscal 2014 Sistemul de supraveghere a importurilor de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase, în vrac

CAPITOLUL IV
Sistemul de supraveghere a importurilor de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase, în vrac

Art. 235

Condiţii de import

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Art. 234 Cod Fiscal 2014 Sistemul de supraveghere pentru ţuică şi rachiuri de fructe

Art. 234 Cod Fiscal 2014 Sistemul de supraveghere pentru ţuică şi rachiuri de fructe

CAPITOLUL III
Sistemul de supraveghere pentru ţuică şi rachiuri de fructe

Art. 234

Sigilarea şi desigilarea instalaţiilor

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;