Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Afacerilor Interne au identificat soluțiile necesare pentru continuarea activității de urmărire penală în cauzele în care se apelează și la mijloacele de investigație la care face referire decizia CCR privind efectuarea interceptărilor, pentru a nu fi afectată celeritatea și eficiența soluționării dosarelor.
„Conducerea Ministerului Public a luat act, în cursul zilei de astăzi, de motivarea deciziei Curții Constituționale din data de 16 februarie 2016 potrivit căreia prevederile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost declarate neconstituționale. Decizia este obligatorie și, pe cale de consecință, procurorii o vor respecta întocmai”, informează un comunicat al PÎCCJ remis miercuri AGERPRES.
Potrivit sursei citate, s-a decis efectuarea unei analize periodice a eficienței soluțiilor identificate și a impactului asupra activității de urmărire penală la nivelul Ministerului Public.
Marți, 16 februarie 2016, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală privind punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, dispoziţii care au următorul conținut: „(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.”, potrivit unui comunicat al CCR.
Cu majoritate de voturi, Curtea Constituțională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională.
Curtea a constatat că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3)conform cărora România este stat de drept, în care drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sunt garantate. De asemenea, sintagma supusă controlului nu respectă condiţiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, întrucât nu permite subiecţilor de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor.