Curtea Europeana a Drepturilor Omului a obligat Romania, joi 16 iulie 2015, sa-i plateasca cetateanului romano-americanLiviu Samachisa 14.100 euro daune materiale si morale, pentru incalcarea Art. 3 din Conventie, privind interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Reclamantul s-a adresat Curtii de la Strasbourg, la 17 august 2010, acuzand, printre altele, relele tratamente la care a fost supus de mai multi ofiteri de politie in contextul unui incident consumat, la 31 iulie 2008, in timp ce se deplasa spre Galati la volanul unui autoturism inmatriculat in Statele Unite ale Americii.
Politistii, avand informatii ca un autovehicul cu numere de SUA a fost implicat intr-un accident soldat cu trei raniti, l-au oprit in trafic si i-au cerut sa prezinte actele de identitate. Liviu Samachisa a negat accidentul si a contestat legalitatea solicitarii de legitimare, context in care a fost bruscat de politisti, care l-au incatusat si l-au transportat la sectie.
In motivarea hotararii, judecatorii CEDO au aratat ca unele dintre leziunile suferite de reclamant (zgarieturi si vanatai pe brate, gat si sub clavicula) pot fi puse pe seama incercarii politistilor de a-l imobiliza, insa contuziile toracice severe si traumatismul cranio-cerebral, descrise in actele medicale disponibile la dosar, nu au putut fi explicate de autoritatile nationale.
In esenta, desi a admis ca reclamantul a manifestat opozitie in fata politistilor, Curtea a apreciat caatitudinea necooperanta nu poate justifica forta disproportionata.
Liviu Samachisa (59 ani), reprezentat in fata Curtii de la Strasbourg de avocatul Marius Vicentiu Coltuc(foto), din Baroul Bucuresti, a obtinut 2.400 euro daune materiale, 11.700 euro daune morale si 300 euro costuri si cheltuieli.
Prezentam pasaje din motivarea Hotararii CEDO:
„(65) In prezenta cauza, Curtea observa ca Guvernul, in sustinerile sale, s-a bazat pe constatarile autoritatilor nationale. In consecinta, reprezentantii Guvernului nu au contestat faptul ca, la data de 31 iulie 2008, reclamantul s-a aflat sub controlul agentilor statului in timpul incidentului sau ca ranile suferite de acesta, asa cum au fost consemnate in actele medicale disponibile, au fost rezultatul actiunilor ofiterilor de politie.
(66) In masura in care observatiile Guvernului in fata Curtii pot fi intelese ca un argument ca leziunile suferite de reclamant nu au indeplinit nivelul de severitate necesar pentru a fi plasate sub incidenta Articolului 3 din Conventie, Curtea observa ca dovezile medicale produse la scurt timp dupa incident au demonstrat ca reclamantul a suferit traumatisme cranio-cerebrale si toracice; cateva zgarieturi, contuzii si vanatai la nivelul membrelor superioare, al gatului si al fetei, precum si vatamari ale unui dinte. Date fiind dovezile medicale disponibile, Curtea considera ca gradul de vatamare corporala suferit de reclamant indica faptul ca leziunile sale au fost suficient de serioase pentru a indeplini nivelul de severitate cerut de Art. 3 din Conventie. (…)
(70) Curtea observa ca, potrivit dovezilor disponibile – in special declaratiile martorilor -, comportamentul initial al reclamantului in timpul discutiei cu ofiterii de politie, desi ostil, nu a fost nici violent, nici disproportionat.
(71) Violentele au inceput in momentul in care ofiterii de politie au incercat sa il duca pe reclamant la sectia de politie pentru a-l legitima, dupa ce acesta se pare ca a refuzat sa prezinte documentele de identitate si a contestat legalitatea cererii politistilor.
(72) Desi sustinerile partilor privind aceasta scena sunt contradictorii, Curtea retine ca nu exista nicio proba la dosar ca ofiterii de politie sau studentii de la Academia de Politie implicati in incident au fost raniti de reclamant in vreun fel. Pe de alta parte, reclamantul a admis ca a fost agitat in prezenta ofiterilor de politie, iar Curtea noteaza ca, potrivit dovezilor disponibile, acesta a manifestat o oarecare opozitie. (…)
(74) In aceste conditii, Curtea retine ca 6 ofiteri de politie si 2 studenti la Academia de Politie au fost prezenti la fata locului pentru a gestiona incidentul. Mai mult, desi instantele nationale au stabilit in termeni generali ca doar 4 dintre ofiteri au incercat sa il incatuseze pe reclamant si sa il conduca la sectia de politie, rolul particular al fiecaruia a ramas nedeterminat. De asemenea, nu a fost oferita nici o explicatie despre tehnicile specifice aplicate si despre modul in care acestea au fost corelate cu actiunile particulare ale reclamantului (a se vedea Danilov c. Ucrainei). In plus, in timp ce multe dintre ranile suferite de reclamant – in special zgarieturile si vanataile de pe brate, gat si de sub clavicula – apar ca fiind compatibile cu incercarea politistilor de a-l imobiliza si incatusa, nici autoritatile nationale si nici Guvernul nu au explicat concret originea contuziilor toracice severe suferite de reclamant sau diagnosticul traumatism cranio-cerebral.
(75) In consecinta, Curtea considera ca nici instantele nationale, nici Guvernul, nu au aratat in mod convingator ca, in circumstantele particulare ale prezentului caz, forta folosita de ofiterii de politie impotriva reclamantului a fost proportionata. In concluzie, Curtea apreciaza ca masurile luate impotriva reclamantului se ridica la nivelul tratamentelor inumane si degradante”.