Aplicarea taxei de timbru – Taxa
In cadrul Monitorului Oficial, partea I, nr 45 din 20 ianuarie 2014, a fost publicata Decizia ICCJ nr 19 din 18 noiembrie 2013 referitoare la examinarea recursului in interesul legii, formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte, privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. (1) si art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare. Legea face referire la timbrarea cererilor prin care cheltuielile de judecata sunt solicitate pe cale separata.
Inalta Curte este chemata sa interpreteze, in vederea aplicarii unitare, urmatoarele prevederi legale din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru:
1. Art. 1 care are urmatorul continut: „Actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevazute in prezenta lege, si se taxeaza in mod diferentiat, dupa cum obiectul acestora este sau nu evaluabil in bani, cu exceptiile prevazute de lege.”
2. Art. 2 alin. (1) care, in forma in vigoare la data sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, avea urmatorul continut: „Actiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instantele judecatoresti, se taxeaza astfel:
a) pana la valoarea de 50 lei – 6 lei;
b) intre 51 lei si 500 lei – 6 lei + 10% pentru ce depaseste 50 lei;
c) intre 501 lei si 5.000 lei – 51 lei + 8% pentru ce depaseste 500 lei;
d) intre 5001 lei si 25.000 lei – 411 lei + 6% pentru ce depaseste 5.000 lei;
e) intre 25.001 lei si 50.000 lei – 1.611 lei + 4% pentru ce depaseste 25.000 lei;
f) intre 50.001 lei si 250.000 lei – 2.611 tei + 2% pentru ce depaseste 50.000 lei;
g) peste 250.000 lei – 6.611 lei + 1% pentru ce depaseste 250.000 lei.”
3. Art. 15 lit. p) care are urmatorul continut: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la: […]
p) orice alte actiuni, cereri sau acte de procedura pentru care se prevad, prin legi speciale, scutiri de taxa judiciara de timbru.”
Dispozitiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, instituie principiul conform caruia regula generala o constituie plata taxei judiciare de timbru pentru actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti.
Exceptiile de la regula timbrarii cererilor si actiunilor formulate in justitie, care, potrivit principiilor generale de interpretare, sunt de stricta interpretare si aplicare, sunt prevazute in art. 15-17^2 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, iar in cuprinsul acestor articole nu se regasesc textual mentiuni privitoare la cererile privind cheltuielile de judecata.
Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760/C/1999, prevad la art. 13 si 14 alte situatii de exceptie in care taxa judiciara de timbru nu este datorata.
Astfel, art. 13 prevede ca „nu se timbreaza cererile depuse in cursul judecatii si care nu modifica valoarea taxabila sau caracterul cererii initiale, ca de exemplu: cererea cu care se depune lista de martori, cererea pentru precizarea domiciliului ales sau pentru schimbarea domiciliului, cererea pentru depunerea recipiselor de consemnare si a chitantelor de plata a sumelor ce reprezinta onorarii pentru experti, pensii de intretinere si altele”.
Art. 14 prevede ca: „De asemenea, nu se timbreaza cererile de indreptare a erorilor materiale, tranzactiile intervenite intre parti in cursul procesului civil, cererile accesorii privind cheltuielile de judecata, precum si pentru exercitarea cailor de atac, in astfel de situatii.”
Potrivit art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, „Ordinele […] trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora”.
Rezulta ca prevederile cuprinse in normele metodologice de aplicare a legii se afla in raport de subordonare fata de actul normativ cu forta juridica superioara pe baza si in executarea caruia au fost emise si nu pot adauga la prevederile legale din actul de baza.
Din interpretarea coroborata a ipotezelor expres prevazute de art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760/C/1999, cu dispozitiile art. 13 din acelasi act normativ (care reglementeaza exceptarea de la plata taxei judiciare de timbru a cererilor care indeplinesc cumulativ doua conditii, respectiv sunt depuse in cursul judecatii si nu modifica valoarea taxabila sau caracterul cererii initiale) se poate concluziona ca art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 al ministrului justitiei este aplicabil exclusiv cererilor de acordare a cheltuielilor de judecata care indeplinesc conditia de a fi cereri accesorii, respectiv sunt formulate in chiar litigiul in care au fost efectuate.
